Tăcerea strigătului
simțim nevoia de a elibera sufletul de strigătul interior
un strigăt ce așteaptă civilizat mântuirea
are acest drept după luni de tortură
picătura de liniște se prelinge
după orele interminabile de supliciu
nu am exilat șoaptele doar strigătul
pe care îl împrumut uneori
pentru a-i oferi sufletului momentul de respiro
arta tăcerii este calea certă
spre marea victorie a sufletului
ascult și tac privesc și tac învăț să tac și tac
inventez melodia tăcerii și o pun pe portativ de strigăt
îl transform în note pentru a da aripi gândirii
și viață șoaptei de diamant
tonalitatea îmi răscolește sentimentele
iar sufletul devine nobil
prin topirea strigătului obosit de tăcere
Tăcerea este spațiul în care omul se trezește.
Pingback: ŞOAPTE «
O saptamana usoara si linistita si far de pacate…. Cu drag
martie 29, 2010 la 10:21 am
Aşa să fie, draga mea!
Seri liniştite şi zile pline de iubire!
martie 29, 2010 la 8:31 pm
Stii ca tacerea strigatului este mai puternica decat strigatul in sine?
Te imbratisez scumpa mea si iti doresc realizari pe toate planurile….
Fii binecuvantata!
martie 29, 2010 la 10:32 am
Am simţit asta de multe ori.
Mulţumesc din suflet pentru urări.
Pupici geaninoşi peste normă!
martie 29, 2010 la 8:32 pm
Pingback: Premiu de excelenţă « Mihaela13o's Blog
Versurile vopsite in culoarea iubirii imi atrag intotdeauna atentia !
O zi frumoasa , Geanina si Cristian !
martie 29, 2010 la 11:10 am
Să ai zile pline de astfel de culori.
Te îmbrăţişăm cu mare drag!
martie 29, 2010 la 8:37 pm
“…nu am exilat șoaptele doar strigătul
pe care îl împrumut uneori
pentru a-i oferi sufletului momentul de respiro
arta tăcerii este calea certă
spre marea victorie a sufletului
ascult și tac privesc și tac învăț să tac și tac…”
Eu îmi propusesem să întorc şoaptele din exil, fiindcă suntem mult prea atraşi de dialogul desfăşurat la “cote înalte” de sunet, din păcate. Da, bine spus, iubirea mea, arta tăcerii (este vorba, într-adevăr, de o artă) este cea mai sigură cale către o mare victorie a sufletului. Trebuie să reînvăţăm tăcerea, acel alfabet al tăcerii despre care vorbeam şi eu în poezia mea…
Te sărut pe suflet, iubire, şi mă gândesc cât de dulci sunt tăcerile dintre noi atunci când ne strângem în braţe şi niciun cuvânt nu-şi mai are sensul… Te iubesc!
martie 29, 2010 la 11:14 am
Ne plac cotele înalte. Nu poate face toată lumea artă, mă refer la mine.
Să reînvăţăm tăcerea???
Lisandru ce e cu tine, un apropo ceva???
Vorbesc prea mult şi ar trebui să mă lansez în artele tăcerii???
Pupici geaninoşi şi îmbrăţişări în teancuri, minune de om!
martie 29, 2010 la 8:51 pm
Uneori tacerea spune multe, poate mai multe decat un strigat.
O saptamana de vis si pupici.
martie 29, 2010 la 12:13 pm
Se spune cum ai scris.
Zile magice!
martie 29, 2010 la 9:09 pm
Ah! cata sincronizare in gandurile voastre…nemaipomenit!te pup!!!
martie 29, 2010 la 12:51 pm
Sincronizare în iubire şi gânduri, sună bine de tot.
Te îmbrăţişăm cu mare drag!
martie 29, 2010 la 9:10 pm
Geanina,minunata poezie ,o saptamana de vis
p.s.ai o dedicatie muzicala.
martie 29, 2010 la 1:06 pm
Seară magică!
martie 29, 2010 la 9:11 pm
Pingback: Leapsa « Vânare de vânt
“ascult și tac privesc și tac învăț să tac și tac
inventez melodia tăcerii și o pun pe portativ de strigăt
îl transform în note pentru a da aripi gândirii
și viață șoaptei de diamant
tonalitatea îmi răscolește sentimentele
iar sufletul devine nobil
prin topirea strigătului obosit de tăcere”
…superbe versuri , draga Geanina…
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate harurile Sale !
martie 29, 2010 la 2:28 pm
Mă bucură mult trecerea ta.
Sănătate maximă şi iubire eternă, draga mea dragă!
martie 29, 2010 la 9:12 pm
Pingback: Re: my dear friends (1) : Alex Mazilu – Daily Photo Blog
Fiecare avem un strigat interior inabusit…un zbucium…oare trebuie eliberat?
martie 29, 2010 la 2:36 pm
Eu sunt pentru eliberare.
Să ai o seară divină!
martie 29, 2010 la 9:13 pm
Pingback: Prin fereastra sufletului | Raza mea de soare
,,arta tăcerii este calea certă
spre marea victorie a sufletului
ascult și tac privesc și tac învăț să tac și tac
inventez melodia tăcerii și o pun pe portativ de strigăt
îl transform în note pentru a da aripi gândirii
și viață șoaptei de diamant
tonalitatea îmi răscolește sentimentele
iar sufletul devine nobil
prin topirea strigătului obosit de tăcere”
Ce minunat vă completaţi, Geanina!
Dacă odată, nu demult, spuneam că aproape nu mai ştiu care e poezia ta şi care a lui Cristian, acum aş spune că cea de pe blogul lui e a ta ( emană multă duioşie ) ,iar asta a lui ( emană multă forţă)…Sunt nişte complimente prin care aş vrea să arăt cum sufletele se ating apoi se îmrăţişează, apoi se îndepărteză un pic luând mireasma celuilalt
Nu pot spune din decât că îmi sunteţi nespus de dragi!
O săptămână cu linişte în suflet, vă doresc!
martie 29, 2010 la 3:23 pm
Un comentariu ce îmi bucură sufletul şi îmi încântă privirea. Ca de fiecare dată ne răsfeţi cu gânduri minunate. Mulţumim cu tot sufletul.
Te îmbrăţişăm cu mare drag!
martie 29, 2010 la 9:15 pm
Pingback: Roblogfest 2010, în sensul că nu este bine… « Dispecer Blogosferă
O mare ce pare uneori linistita, in adancurile ei poate trai furtuni puternice.
Tacerile noastre pot ascunde strigate de eliberare din tortura indurata si strigate de dor de soapte, sau taceri…
Doar soapte de iubire, doar taceri in care cuvintele nu au loc, doar ganduri ce unul devin in dragoste, va doresc!
martie 29, 2010 la 6:55 pm
Ne plăcură urările primite la ceas de seară.
Mulţumim şi te îmbrăţişăm!
martie 29, 2010 la 9:16 pm
Pingback: Comentarii pertinente « Ioan Usca
o tacere neumila, care imbogateste si innobileaza !
martie 29, 2010 la 8:28 pm
Neumilă…mi-a plăcut tare mult cum ai spus.
O seară plină de frumos!
martie 29, 2010 la 9:47 pm
Este o mare artă să taci, strigând şi să strigi, tăcând.
Portativul “melodiei tăcerii” tale pare a fi scris cam aşa:
Cu prietenie,
Adele
martie 29, 2010 la 9:11 pm
Un portativ divin mi-ai dăruit. Mă înclin!
Seară minunată!
martie 29, 2010 la 9:50 pm
Pingback: Lumină prin lumină « Mikael Eon Muntyanu
Cu drag,
martie 29, 2010 la 9:51 pm
Ascultăm în aceste momente melodia postată, iar Lisandru spune că violonista e super din punct de vedere muzical.
Mulţumim.
Pupici geaninoşi peste normă!
martie 29, 2010 la 9:55 pm
Melodia se potriveşte foarte bine cu voi!
O seară plină de şoapte, fără tăceri strigânde, vă doresc!
Pup retur, cu răspundere.
martie 29, 2010 la 9:59 pm
Mi-a plăcut”Pup retur, cu răspundere.”, Lisandru spune că nu a mai auzit o astfel de urare şi i-au plăcut “tăcerile strigânde”.
Îmbrăţişări peste normă!
martie 29, 2010 la 10:06 pm
martie 29, 2010 la 10:08 pm
Tăcerea are ultimul cuvânt. Eram pe la bucătărie şi acum dăm stingerea.
Noapte bună, copii!
martie 29, 2010 la 11:04 pm
Pingback: Galerie de pictura Vincent van Gogh,pictor olandez « my heart to your heart
Pingback: Comentarii la Apocalipsa – 4 « Ioan Sorin Usca
Eu tăcerea n-am prea învăţat-o. Şi când sunt singură vorbesc cu mine insămi… O fi de rău?
Mă ridic pe vârful picioarelor îţi dau un pupic şi-ţi şoptesc: Să ai o zi liniştită Jannine!
martie 30, 2010 la 10:36 am
Îţi mulţumesc din suflet pentru urări. vorbim cu noi înşine de câte ori avem ocazia. E de bine, în noi încrederea este deplină.
Să ai o săptămână plină de frumos!
martie 30, 2010 la 9:58 pm
Pingback: De ce minti? « Opriti planeta vreau sa cobor!