Alături de tine
Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.
alături de tine
viaţa capătă candoarea nufărului
în care am învăţat să plutesc
fără să-mi fie teamă
de necunoscutul riscant
ce mă pândea până ieri
la tot pasul
dacă nu ne-am fi întâlnit
te-aş fi plăsmuit din verdele fraged
al frunzei de plumieră
pentru a ne descoperi
în cea mai pură cromatică sentimentală
pe lacul speranţei
unde apa ne-ar fi potolit setea de iubire
acalmia oferă răgaz fericirii
pictând nervuri proeminente
pe destinele noastre
ancorate în realitatea palpabilă
mă atingi, mă simţi, mă guşti
petală cu petală
Pingback: ALĂTURI DE TINE «
Bine ai revenit Geanina, începuse să îmi fie dor de răspunsurile tale date Cristinelului. Încântătoare ca întotdeauna versurile tale. O noapte cu iubire!
iunie 2, 2010 la 12:38 am
Bine te-am regăsit, Cristian!
Sper să fiu zilnic alături de cei care apreciază versul, ceea ce scriu.
Dor mi-a fost şi mie de musafirii dragi.
Trimit gânduri din cele mai bune către un cititor fidel!
iunie 2, 2010 la 6:13 am
Uraaaa! Musafirii dragi vor cu siguranţă încântaţi de reapariţia ta literară, iubirea mea cea mare… Mă bucură – cum să nu mă bucure? – această replică a ta…
“dacă nu ne-am fi întâlnit
te-aş fi plăsmuit din verdele fraged
al frunzei de plumieră
pentru a ne descoperi
în cea mai pură cromatică sentimentală
pe lacul speranţei
unde apa ne-ar fi potolit setea de iubire”…
Admir această cromatică sentimentală şi-mi las degetele să se scufunde în apa acelui lac al speranţei care potoleşte setea de iubire. Mare mai este setea asta, niciodată stinsă… Tot ai mai bea, chiar dacă bei în fiecare zi şi în fiecare noapte…
“acalmia oferă răgaz fericirii
pictând nervuri proeminente
pe destinele noastre
ancorate în realitatea palpabilă
mă atingi, mă simţi, mă guşti
petală cu petală”…
Văd nervurile proeminente pe destinele noastre şi îi transmit realităţii să nu facă niciodată – hai să spunem – figuri. Fiindcă nu are nicio şansă, indiferent ce ar face sau ce ar încerca să facă…
Te ating, te simt, te gust petală cu petală. Şi-mi este bine. Doar alături de tine…
TE IUBESC, femeie dragă cu suflet mare…
iunie 2, 2010 la 7:12 am
Gustă, minune de om, gustă dacă simţi bunul atingerii. Ne este foarte bine tot timpul, iar cei care mai cred în iubirea adevărată au simţit din plin acest lucru, au simţit că ne iubim peste normă.
Te iubesc, te respect şi te ador, Lisandru!
iunie 2, 2010 la 5:03 pm
Bine ai revenit, alături de noi! Ce, numai alături de el? Nu e corect.
iunie 2, 2010 la 8:36 am
Bine te-am regăsit, draga mea dragă!
A fost o perioadă grea, încă mai persistă, insistă şi mă necăjeşte, dar vor trece toate.
Mulţumesc pentru vizită!
iunie 2, 2010 la 5:05 pm
Îmi pare rău să aud asta.
iunie 2, 2010 la 7:21 pm
Trimit pupicii geaninoşi în cantităţi industriale!
iunie 2, 2010 la 8:44 pm
Ma bucur de revenirea ta, Geanina si pentru surpriza frumoasa pe care ne-ati facut-o cu poeziile si fotografiile voastre.
Daca nu l-ai fi intalnit, nu ai fi stiut cine-ti este jumatatea…
Pupici, imbratisari…peste norma…
iunie 2, 2010 la 8:38 am
Iar eu mă bucur nespus să ştiu că eşti aici, că ai revenit să-mi citeşti scrierile.
Mulţumesc din tot sufletul şi trimit îmbrăţişări în cantităţi industriale.
iunie 2, 2010 la 5:07 pm
Pingback: Atingerea inspiratiei. Implinirea menirii. « Ҩ Gabriela Elena
Alături de tine
iunie 2, 2010 in Uncategorized | Tags: acalmia, apă, atingere, Cristian Lisandru, cromatica, destin, frunza, G. J. G. Marquez, Geanina Lisandru, gust, ieri, iubire, lac, necunoscut, nervuri, nufar, pas, petala, plumiera, riscant, sentimental, sete, speranta, viata
Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.
G. J. G. Marquez
alături de tine
viaţa capătă candoarea nufărului
în care am învăţat să plutesc
fără să-mi fie teamă
de necunoscutul riscant
ce mă pândea până ieri
la tot pasul
dacă nu ne-am fi întâlnit
te-aş fi plăsmuit din verdele fraged
al frunzei de plumieră
pentru a ne descoperi
Mi-a fost dor de tine frumoaso!
Chiar va meritati dragostea! Imbratisari din Vrancea!
iunie 2, 2010 la 12:13 pm
Şi mie de o prietenă foarte dragă pe nume Elena Marin Alexe.
Îl ador pe Lisandru pentru tot ceea ce este şi face pentru iubirea asta minunată care ne-a luat în braţe şi nu ne mai dă drumul.
Mă înclin şi îţi mulţumesc pentru fidelitate!
iunie 2, 2010 la 5:09 pm
Bine ai revenit!
Ai lipsit cam mult de pe aici.
iunie 2, 2010 la 12:29 pm
Bine te-am regăsit, draga mea dragă!
Am revenit şi sper să mă menţin pe poziţie. Lisandru era cu gura pe mine zilnic, dar sunt situaţii când pauza se impune împotriva voinţei noastre.
Mulţumesc pentru comentariu şi gândurile bune!
iunie 2, 2010 la 5:13 pm
Pingback: Walter Sickert, pictor englez impresionist de origine germana « my heart to your heart
Geanina,bine ai revenit
,o zi minunata 
p.s.ai o dedicatie muzicala.
iunie 2, 2010 la 1:17 pm
Bine te-am regăsit, prietenul nostru drag!
Mulţumesc pentru urare şi dedicaţie.
Cu mare drag preiau darul.
Să ai ore magice departe de nebunia asta zilnică!
iunie 2, 2010 la 5:14 pm
e minunat…mai ales versul cu “dacă nu ne-am fi întâlnit
te-aş fi plăsmuit din verdele fraged
al frunzei de plumieră”
e minunata ideea…
iunie 2, 2010 la 3:10 pm
Te îmbrăţişez cu mare drag, fată deşteaptă!
Se pare că vine vacanţa şi vei acapara condeiul.
Mulţumesc pentru trecere!
Pupici geaninoşi peste normă!
iunie 2, 2010 la 5:17 pm
Salutări și gânduri bune.
iunie 2, 2010 la 4:14 pm
Trimit pupici geaninoşi şi cele mai frumoase gânduri către tine, bună prietenă!
Mulţumesc mult pentru vizite şi pentru comentariile lăsate.
Mă înclin!
iunie 2, 2010 la 5:19 pm
Pingback: Chipul tău, Mario, Dario « Andi Bob
Bina ai revenit, Geanina! Frumos răspuns dat iubirii. Toate gândurile de bine de aici de la Brăila!
iunie 2, 2010 la 6:21 pm
Bine te-am regăsit!
Am primit gândurile şi trimit pupicii geaninoşi!
iunie 2, 2010 la 6:29 pm
Casa de piatra, dragilor!
iunie 2, 2010 la 8:50 pm
Mulţumim din tot sufletul!
Te îmbrăţişăm cu mare drag!
iunie 2, 2010 la 10:15 pm
Pingback: NOAPTEA TE REGĂSESC « Carmen Negoita PHOTOGRAPHY BLOG
Pingback: Luna nu poate fi furată | Raza mea de soare
Mă bucur să citesc din nou frumoasele tale poezii, dar abia aștept continuarea poveștii în proză (poate roman?) pe care ai început-o cu succes. O seară superbă!
iunie 2, 2010 la 10:01 pm
Cu mare drag voi publica următoarele episoade, poate un viitor roman.
Mulţumesc mult pentru vizită şi comentariu.
Trimit pupici geaninoşi peste normă!
iunie 2, 2010 la 10:17 pm
Mă bucur că pot citi din nou cantecul iubirii voastre! Blogosfera nu avea acelasi farmec fără tine. Frumoase versuri, sublim sentimentul , încântător dialogul vostru în versuri!
iunie 2, 2010 la 10:29 pm
Acum discutam cu Lisandru despre tine, îi vorbeam despre Cusi, o minunăţie de copil.
Mulţumim pentru gânduri şi trimitem toate gândurile noastre bune către tine şi cei dragi ţie.
iunie 2, 2010 la 10:47 pm
Eheeee! In sfarsit mi’ai auzit strigatele!! Bine’ai revenit, mi’o fo dor di tini, zau!! Ti’ai facut intrarea c’o poezie minunata, cum era si de asteptat!
Te pupacesc si sa nu mai pleci, nu de alta, da’ io’s slaba de inima!
iunie 2, 2010 la 11:18 pm
Bine te-am regăsit!
Am răspuns prompt apelului.
Mulţumesc pentru vizită şi comentarii.
Pupicii geaninoşi vin către tine!
iunie 2, 2010 la 11:59 pm
Bună Ziua !
Amândurora !
~
“mă atingi, mă simţi, mă guşti
petală cu petală”
aşa este (frumoşilor isteţi şi … esteţi !):
TOŢI OAMENII SUNT “FLORI” !!!
vă mulţumesc … pentru TOT (fără să comentez “neapărat” … îmi voi face RĂGAZ … pentru a vă citi …. de la BUN ÎNCEPUT !)
Vă doresc:
O Zi Minunată … în continuare !
Binetze ! … PACEA Sufletească, să NU vă părăsească !
~
Cornelius,
iunie 4, 2010 la 8:19 am
Sa fiti fericiti pentru totdeauna!
iunie 10, 2010 la 6:05 pm
Mulţumim cu tot sufletul.
Zile faine!
iunie 10, 2010 la 6:10 pm
Pingback: Re: my dear friends (8) : Alex Mazilu – Daily Photo Blog