GUSTUL INCONFUNDABIL AL PLĂCERILOR COTIDIENE… – Cristian Lisandru
Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Cristian Lisandru(n.18 iulie 1968 – Bucureşti)
Îmi place să rămân încleştat în braţele tale,
Ca şi cum aş şti
Că în minutele următoare
Mi te va răpi cineva pentru totdeauna…
Îmi place să te sărut ca şi cum aş şti
Că arsura buzelor tale
Va deveni simplă aducere-aminte
Care mă va chinui la nesfârşit…
Îmi place să fac dragoste cu tine
Conştient că dansul erotic furibund
Ai cărui paşi îi cunoaştem pe dinafară
Nu trebuie să se termine niciodată…
Muzicalitatea şoaptelor tale
Mă îndeamnă să pun dragostea pe partitură,
Într-o cheie încă neinventată
De marii compozitori ai lumii…
Îmi place să-ţi privesc ochii verzi
În momentele când strălucesc de emoţie
Şi-şi cer dreptul de a fi mângâiaţi de genele mele…
Îmi place…
Această incomensurabilă plăcere cotidiană
Şerpuieşte prin venele mele
Cu viteză uimitoare
Iar inima pompează sentimente
Şi ajunge tobă mare a unei orchestre retrasă
În trupul meu…
Îţi cânt iubirea ca şi cum aş şti
Că-mi va dispărea vocea subit,
După ce mă prăbuşesc iremediabil
Peste sufletul tău
Şi sfâşii tăcerea cu strigăt de bine…
“Şi sfâşii tăcerea cu strigăt de bine…”
Un sfarsit plin de viata… Vesnic raman fara cuvinte
Un weekend placut dragii mei!
octombrie 29, 2010 la 8:15 am
Mulţumim din suflet.
Să ai zile pline de iubire!
noiembrie 2, 2010 la 4:45 pm
Pingback: GUSTUL INCONFUNDABIL AL PLĂCERILOR COTIDIENE… – Cristian Lisandru - Ziarul toateBlogurile.ro
Am citit sorbind cafeaua de dimineata si frumusetea versului m-a infasurat discret si definitiv. Cristian ascunde taine le versului de dragoste..
Muzicalitatea şoaptelor tale
Mă îndeamnă să pun dragostea pe partitură,
Într-o cheie încă neinventată
De marii compozitori ai lumii…
Îmi place să-ţi privesc ochii verzi
În momentele când strălucesc de emoţie
Şi-şi cer dreptul de a fi mângâiaţi de genele mele…
Îmi place…Cu mare drag te imbratisez pe suflet draga Geanina! Numai bine amandurora!
octombrie 29, 2010 la 9:10 am
Cristian ascunde cele mai frumoase şi pasionale taine în versul de dragoste, dar dacă ar fi să spun mai mult decât fac de obicei…nu numai în vers ascunde…
Te îmbrăţişăm cu toată dragostea, draga mea dragă!
noiembrie 2, 2010 la 4:47 pm
Poezia se gustă pe sufletul gol!
Îl umple!
octombrie 29, 2010 la 9:35 am
Precum scriseşi, aşa este.
Gânduri bune la ceas de seară!
noiembrie 2, 2010 la 4:48 pm
Cristian iubeşte frumos, sublim, divin. Cristian iubeşte ca şi cum ar fi ultima clipă. Cristian iubeşte aşa cum spune preotul la cununie: “Iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea”. Poate viaţa a întins mai multe piedici dar asta doar pentru ca să vă întâlniţi. Poate viaţa vă oferă numeroase greutăţi dar asta doar pentru a evolua spiritual împreună.
Îmbrăţişări admirative amândurora!
octombrie 29, 2010 la 12:33 pm
Dacă aţi şti voi cum şi cât iubeşte Cristian…aţi spune că nu este posibil…mai mult nu spun…
Gândurile noastre bune!
noiembrie 2, 2010 la 4:50 pm
Sunt sigura ca nu vei pierde niciodata ochii verzi pe care ii iubesti cu adevarat!
Minunate versuri!
octombrie 29, 2010 la 9:14 pm
Mulţumim pentru trecere!
Zile magice alături de cei dragi!
noiembrie 2, 2010 la 4:51 pm
Dragostea se vrea in poeme, partituri, toate fiind un cumul de soapte de daruire.
octombrie 30, 2010 la 9:22 pm
Poeme, proză sau partituri, important este să nu lipsească.
Te îmbrăţişăm cu mare drag!
noiembrie 2, 2010 la 4:51 pm
Pingback: Poveste de vis (11) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Lup – Luat la întrebări «
Pingback: Peron cu mireasmă de romanţă (1) « Cristian Dima
Mulţumesc, iubirea mea… Ce să mai spun? Doar că te iubesc ca un nebun şi că măbucur enorm atunci când poeziile mele ajung la sufletul tău, spre a-l răsfăţa… Mi-eşti tare, tare dragă. Şi tot ceea ce scriu este pentru tine, dragostea mea…
octombrie 31, 2010 la 11:43 am
Pingback: Melancolie… « Gabriela Elena
Admir la fiecare poezie ce-ţi e dedicată profunzimea şi trăinicia sentimentelor, forţa de expresie, frumuseţea imaginilor, inspiratele comparaţii, superbele metafore, de fapt… întreaga poezie şi pe eroii ei.
noiembrie 1, 2010 la 7:24 am
Profunzime, pasiune şi sentimente greu de descris în cuvinte. Niciun poem nu este lipsit de imagine, originalitate şi metafore atunci când vine vorba despre Cristian Lisandru.
Trimitem toate gândurile noastre bune!
noiembrie 2, 2010 la 4:53 pm
Am intrat, mi-am luat porţia de suflet, ies încet, pe vârfuri…, voi continuaţi
O nouî zi de iubire vă doresc!
noiembrie 1, 2010 la 9:38 am
Mulţumim cu tot sufletul.
Ore pline de magie alături de cei dragi!
noiembrie 2, 2010 la 4:54 pm
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 40) « Blogul lui Teo Negură
Frumoasa poezie, simfonia orchestrei retrasa in trup mi-a starnit imagini si ganduri placute…
noiembrie 2, 2010 la 1:14 am
Şi pe mine m-a provocat întregul poem…cristi spune că eu am provocat gânduri pe care le-a aşternut aici şi a ieşit ceea se poate citi…
Seară faină alături de cei dragi!
noiembrie 2, 2010 la 4:57 pm
Pingback: Amintire din trecut – Ardeu 6 « Cristian Dima