Emoţie de toamnă – de Nichita Stănescu
Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Nichita Stănescu(n. 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983)
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
Pingback: Emoţie de toamnă – de Nichita Stănescu - Ziarul toateBlogurile.ro
Este o poezie pe care o îndrăgesc pentru originalitatea ei, pentru bogatia metaforica a limbajului, pentru excepţionalul ei mesaj: iubirea nu moare, ci rezista în faţa tuturor încercărilor, chiar şi a trecerii timpului, printr-o continua regenerare:
„si atunci ma apropri de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.”
Iţi mulţumesc că mi-ai dat ocazia să o recitesc!
noiembrie 12, 2010 la 12:13 am
Eu îţi mulţumesc pentru trecerile şi semnele lăsate pe blogul meu. Să mă ierţi fiindcă răspund aşa de târziu, nu am prea stat pe acasă.
Va fi vie mereu, frumuseţea versului a încântat şi va încânta generaţii de îndrăgostiţi.
Te îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea dragă!
noiembrie 14, 2010 la 4:43 pm
Pingback: Dacă nu curge, pică! «
e poetul meu preferat si il iubesc:)
noiembrie 12, 2010 la 10:57 am
Mulţumesc pentru gândurile tale.
Ore pline de magie alături de cei dragi!
noiembrie 14, 2010 la 4:44 pm
Superbe versurile lui Nichita si fericita alegerea ta pentru azi.Multumesc mulr Geanina draga mea draga! Binecuvantat sa fie sufletul tau sensibil.Te imbratisez..intr-o dragoste mare!
noiembrie 12, 2010 la 11:01 am
Primesc îmbrăţişările tale cu toată dragostea.
Mulţumesc pentru gândurile lăsate şi toate vizitele, draga mea dragă!
Să ai zile pline de frumos alături de cei dragi!
noiembrie 14, 2010 la 4:45 pm
He, he, şi eu mă tem că nu am să te mai văd uneori… Dar pe urmă îmi spun că e totul prea frumos şi că o astfel de iubire este nesfârşită… Mulţumiri pentru reîntâlnirea cu Nichita Stănescu. Te sărut pe suflet, iubire…
noiembrie 12, 2010 la 2:39 pm
Ce-ar fi să nu te mai temi tu, iubirea mea. Se pare că şi poeţii au temeri. Sunt alături de tine, Lisandru. Scoate-ţi din căpşorul tău frumos ideile acestea năstruşnice.
Te ador, minune de om!
noiembrie 14, 2010 la 4:48 pm
Pingback: Despre tâlhărie. În particular | Amour de jour
Pingback: Auguste Rodin(12 noiembrie 1840 – 17 noiembrie 1917), sculptor francez « my heart to your heart
o poezie pe care o iubesc inca din clasa a VIII-a cand am studiat-o…
noiembrie 13, 2010 la 4:01 pm
Bine ai revenit, draga mea dragă!
Tu iubeşti literatura şi scrii proză de calitate, nu putea fi altfel.
Pupici geaninoşi peste normă!
noiembrie 14, 2010 la 4:50 pm
Pingback: Nu mai scriu aici … « ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR
Pingback: Plagiat. De acela la modul jenant |
ce draga mi-e poezie aceasta! Multumesc de reamintire.
” A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”
A venit toamna si urca prin noi poezia si melancolia.
noiembrie 15, 2010 la 6:26 pm