This entry was posted on ianuarie 8, 2011 by geaninalisandru. It was filed under Uncategorized and was tagged with apă, îndrăgostit, balsam, bob, cartier, coarda, cotlon, extensii, fir, Geanina Lisandru, nota, oras, orgoliu, ploi, poezie, predestinat, Rabindranath Tagore, simfonie, solfegii, somn, spate, strada, ursuz.





Pingback: Ploi predestinate - Ziarul toateBlogurile.ro
Pingback: Elisabetta Sirani(8 ianuarie 1638 – 25 august 1665), pictorita italiana « my heart to your heart
Un weekend frumos, Geanina!
ianuarie 8, 2011 la 7:35 am
Mulţumesc pentru urare şi pentru mesajul de ieri.
Seară faină!
ianuarie 8, 2011 la 11:14 pm
Pingback: Charles Webster Hawthorne (8 ianuarie 1872 – 29 noiembrie 1930), pictor impresionist american « my heart to your heart
Pingback: VIS «
Eu chiar consider ca ploile sunt predestinate, mai ales celor ce adora ploaia.
Ganduri bune si imbratisari de suflet din Vrancea cu drag!
ianuarie 8, 2011 la 4:17 pm
Ploaia ocupă un loc aparte în sufletul meu.
După ce am ascultat melodia Rain, pe care ţi-o dedic, am scris aceste rânduri…
Mini mi-a dăruit-o ieri…
Te îmbrăţişez peste normă!
ianuarie 8, 2011 la 11:16 pm
Este tare frumos în acest oraş despre care ne povesteşti în versuri albe, dragostea mea… O ploaie care şlefuieşte trotuarul şi oxigenează cotloanele orgolioase (mi-a plăcut metafora). Dar nu trebuie trecut peste “fulgerele ciupesc corzile cerului”, o altă imagine deosebită. Miroase a ploaie, iubire, chiar dacă suntem doar în ianuarie. În timp ce tu adaugi extensii firelor de apă, eu mi-am adus aminte de poezia lui Bacovia, pusă pe note de Nicu Alifantis…
Te iubesc, dragostea mea!
ianuarie 8, 2011 la 5:34 pm
Lisandru,
ştii mai bine decât oricine că ador ploile cu tot ceea ce transmit ele.
Am reascultat cu mare drag melodia. Nu sunt fan Bacovia, dar a lăsat poeme al căror mesaj este cutremurător de frumos.
Te iubesc, Lisandru!
ianuarie 8, 2011 la 11:39 pm
“compun simfonia zilelor
care ne surprind iubindu-ne
in transparenta bobului de ploaie”
Superb! Iubirea voastra chiar este o simfonie care inalta sufletul la cer, transparenta ca o picatura de ploaie si limpede precum cristalul.
ianuarie 9, 2011 la 3:25 am
Îţi mulţumesc pentru fidelitate şi gândurile pe care le laşi de fiecare dată cu aceeaşi bucurie.
Îţi dorim să ai buzunarele sufletului îmbelsugate cu bucurie, fericire şi iubire!
ianuarie 9, 2011 la 3:34 pm
îmi place foarte mult ideea ploilor predestinate ce cad pe fondul fulgerelor care cântă muzica cerească. să aveți o duminică excelentă și plină de lumină, Geanina.
ianuarie 9, 2011 la 11:28 am
Îmi place să mă plimb prin ploaie, să dansez să mă bucur de fericirea pe care mi-o oferă stropii de ploaie.
Ore prinse în magia zilei!
ianuarie 9, 2011 la 3:36 pm
Minunat poem!
Eu ador ploile , cu toate cântecele lor, tresărind în mișcări fără vorbe, triste, vesele, despletite.
„ ploaia șlefuiește trotuarul/oxigenează cotloanele orgolioase/așterne solfegii în pașii trecătorilor”.
Limpede! Ca o ploaie iertătoare.
ianuarie 9, 2011 la 7:19 pm
Ploaia este minunată, întotdeauna am vorbit şi scris la superlativ despre ea.
Cântecul ploii este divin.
Te îmbrăţişez, draga mea dragă!
ianuarie 9, 2011 la 11:41 pm
Pingback: Seara ochilor mei « Blogul lui Teo Negură
http://www.flickspire.com/m/lstruth/LearningToDanceInTheRain
ianuarie 10, 2011 la 11:32 am
Mulţumesc.
Seară faină alături de cei dragi!
ianuarie 10, 2011 la 3:16 pm
Pingback: Dintre condimentele vieţii « Gabriela Elena