Ultimele

Ținutul furtunilor (III)

– Bună dimineața, frumoaso! Te-ai trezit înaintea mea. Iar. Nu știu cum reușești să evadezi din brațele mele. Aici te găsesc de fiecare dată.
– Bună dimineața, dragule! Găsesc că acest loc reușește să mă conecteze cu tine, sunt mereu în mintea ta, știu ce gândești, ce simți, ce dorești, hoțule de inimi.
– Am furat o singură inimă. A ta, femeie dragă.

Luă mâinile Sophiei între ale sale, le sărută delicat, lung, intens. Așa proceda de fiecare dată. Lăsa senzația că nu dorește să le mai elibereze vreodată. Îi plăceau mâinile ei albe cu degetele potrivit de lungi, subțiri și fragile pe care le-a iubit încă de la prima atingere.

Avea o teorie care părea cel puțin bizară pentru unii. Susținea că îți poți da seama ca există chimie între două persoane de sex opus încă de la prima atingere a pielii. Atingerea mâinilor putea să scrie povești care să dureze o veșnicie sau care să se se termine la primul răsărit al vieții în doi. Îi făcea plăcere să vorbească despre asta în cercul lor de prieteni. Era efervescent când povestea și credea în fiecare cuvânt prin care descria acea stare de bine pe care o simți când mâinile ajung să se îmbrățișeze.

Geanina Lisandru

3

%d blogeri au apreciat: