Rănile tale

O să dau cu disperarea de toţi pereţii sufletului,
Prin gest sfârtecat de nelinişte lăuntrică
Şi îţi  voi mângâia gândurile încolţite
Pâna vor înflori pe cerul ochilor tăi.

Îmi voi atinge degetele de toate lacătele simţurilor tale,
Pentru a putea fereca nepăsarea neştiutorilor ce scormonesc
În pereţii spiritului,
Am să zâmbesc spre disperarea lor,
Pregătită pentru o prelungită viaţă plină de frumos,
Îţi voi pune balsam pe rănitura cugetului
Presărând sărut de floarea-doamnei.
Întoarsă cu faţa către seminţie îţi voi cânta tăcerea,
Îţi voi depune priorităţile în compresă de bine,
Apoi îţi voi îmbrăţişa toate rănile
Rugându-mă pentru transformarea lor în comori preţioase
Sufletului meu.
Visul meu va fi împlinirea dorinţei tale,
Mâinile mele cicatrizeză leziuni din care ţâşneşte
Sângele pasiunii
Răsfăţând simţuri de bărbat exilate de flecari.
Am nevoie de tine vibrând de viaţă,
Te ocrotesc cu dulci desmierdări
Şi scutur neliniştile tale
În negura clocotitoare a Universului.

Anunțuri

35 responses

  1. Pingback: PALMELE TALE « Cristian Lisandru

  2. „O să dau cu disperarea de toţi pereţii sufletului,
    Prin gest sfârtecat de nelinişte lăuntrică
    Şi îţi voi mângâia gândurile încolţite
    Pâna vor înflori pe cerul ochilor tăi”

    Sunt atât de dulci mângâierile tale, atât de liniştitoare… Înseamnă enorm pentru mine, în momente în care macin frământări interioare dătătoare de insomnii…

    „Îmi voi atinge degetele de toate lacătele simţurilor tale,
    Pentru a putea fereca nepăsarea neştiutorilor ce scormonesc
    În pereţii spiritului,
    Am să zâmbesc spre disperarea lor,
    Pregătită pentru o prelungită viaţă plină de frumos
    Îţi voi pune balsam pe rănitura cugetului
    Presărând sărut de floarea-doamnei”

    Tu eşti singura cheie care poate să deschidă acele lacăte ale simţurilor mele, iar scormonitorii în pereţi de spirit îşi vor toci şi unghiile şi dinţii. Şi vor urla a pustiu… Zâmbetul tău dă şi disperării un farmec aparte, apoi o topeşte şi o face să dispară ca şi cum nu ar fi fost…

    Întoarsă cu faţa către seminţie îţi voi cânta tăcerea,
    Îţi voi depune priorităţile în compresă de bine
    Apoi îţi voi îmbrăţişa toate rănile
    Rugându-mă pentru transformarea lor în comori preţioase
    Sufletului meu.
    Visul meu va fi împlinirea dorinţei tale”…

    Tu ştii să pui tăcerea pe acorduri,
    Tu ştii să pui compresele de bine…

    Rănile au întotdeauna nevoie de îmbrăţişări. Şi de comprese. Mai ales comprese de bine…

    „Mâinile mele cicatrizeză leziuni din care ţâşneşte
    Sângele pasiunii
    Răsfăţând simţuri de bărbat exilate de flecari.
    Am nevoie de tine vibrând de viaţă
    Şi te ocrotesc cu dulci desmierdări
    Şi scutur neliniştile tale
    În negura clocotitoare a Universului”

    Da, acolo unde erau răni sunt acum cicatrice. În scurtă vreme nu vor mai fi nici ele şi nici măcar amintirea lor nu va tulbura gândurile… Rămâne pasiunea nestăvilită, rămâne viaţa, rămâne optimismul şi ideea că desmierdările tale trimit într-adevăr toate neliniştile mele în negura clocotitoare a Universului…

    Mulţumesc pentru liniştea pe care mi-o aduci de fiecare dată, dragostea mea! TE IUBESC…

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 1:43 am

    • „iar scormonitorii în pereţi de spirit îşi vor toci şi unghiile şi dinţii. Şi vor urla a pustiu… ”
      Sunt ceva scormonitori, dragul meu drag. Le place să râcâie în ţărână precum porcii cu râtul. Nu se mai satură, le place, iar noi îi privim zâmbind şi mergem mai departe ţinându-ne de mână.

      Mulţumesc din suflet pentru dedicaţie, de fiecare dată ascult această melodie cu maximă plăcere.

      TE IUBESC, MINUNE DE OM!

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2010 la 1:37 pm

  3. Buna, pot sa te intreb, cum reusesti sa ai atat de multa insiratie?
    Practic, in fiecare zi ne incanti cu ceva nou si nu e atat de simplu, caci a scrie ceva din suflet este o chestie de timp si in primul rand de talent, iar tu vad ca le imbini destul de bine.
    Oseara frumoasa iti doresc.
    La revedere

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 3:49 am

    • Omul drag de lângă mine şi sentimentele care mă încearcă secundă de secundă .
      Ne iubim , noi şi oamenii frumoşi la suflet suntem convinşi de acest lucru. Restul…e tăcere.

      Mulţumesc pentru vizitele de pe blogul meu, îmi fac mare plăcere.

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2010 la 1:39 pm

  4. Doamne ce frumos!

    Geanina la mine te asteapta un joc,te rog sa+l ridici!

    Duminica placuta!

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 9:14 am

  5. Presupun că rănile sunt urmare a palmelor…

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 11:50 am

  6. da………foarte bine ii faci ca-l „scuturi de neliniste” si ca-l iubesti asa…..
    Cristi esti un barbat binecuvantat!!!!!!!!!!!!

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 12:15 pm

    • O minune de om, aşa cum îmi place mie să spun. Îl scutur şi-l iubesc egal în fiecare zi.

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2010 la 2:36 pm

  7. Geanina, superba poezie…
    Te rog viziteaza-mi blogul, ceva mititel te asteapta acolo.
    Iti multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine si de Maya in incercarile grele prin care am trecut recent.
    x
    Ramona
    http://aloneinholyland.blogspot.com/

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 12:45 pm

    • Am fost şi sunt prinsă de emoţii. Mulţumesc din suflet, voi prelua cu mare drag darul.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea şi pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2010 la 2:40 pm

  8. Geanina,superba poezia,ai un har dumnezeiesc,o duminica minunata 🙂

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 2:02 pm

    • Mulţumesc pentru comentariu. Cuvintele sunt mult prea mari ,însă fără să fiu ipocrită, mă onorează.

      Zile frumoase alături de cei dragi!

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2010 la 2:46 pm

  9. @Simina – nici nu ştii câtă dreptate ai! Duminică plăcută îţi doresc!

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 3:09 pm

  10. Ranile sunt serioase sau sunt niste banale vanatai?
    Grija mare Cristian… femeile cauta cu lumanarea violenta domestica! 🙂 Sper sa nu citeasca nevasta-mea ca iar ma bate! 🙂

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 4:29 pm

    • Lisandru îmi spune că mă iubeşte, iar eu îi spun… îhî, apoi , se bosumflă şi spune:”Geanina, iubire…oftează…tu nu mă mai iubeşti”
      Când face asta îmi vine să-l mănânc pe Lisandru…
      De aici şi vânătăile…deloc banale…acoperite ulterior cu sărutări fierbinţi…

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2010 la 4:52 pm

  11. Raza De Soare

    ranile dispar cand se panseaza cu iubire:d

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 4:32 pm

  12. Raza De Soare

    multumesc din suflet pt premiu:D

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 4:33 pm

  13. Geaninus,
    voi doi ati inceput sa scrieti la fel 🙂

    „Mâinile mele cicatrizeză leziuni din care ţâşneşte
    Sângele pasiunii” – sensibila imagine.

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 4:40 pm

    • Dacă se simte acest lucru …ne bucurăm peste măsură. Ne mai jucăm când postează Lisandru o poezie, îmi place să-i răspund în versuri .

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2010 la 4:57 pm

  14. Simtiti la fel,
    ganditi la fel ,
    scrieti la fel,
    sunteti suflete pereche,
    ferice de voi!

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 5:36 pm

    • Suflete pereche suntem şi aşa ne dorim să rămânem.
      Mulţumim pentru comentariile tale şi te îmbrăţişăm cu mare, mare drag!

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2010 la 8:34 pm

  15. Tu esti un adevarat balsam pentru sufletul omului, draga Geanina. O seara excelenta sa aveti!

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 5:46 pm

  16. Este atata liniste in gandul tau!!!

    Apreciază

    Ianuarie 31, 2010 la 8:31 pm

    • Linişte în gând, iubire în suflet şi o viaţă aşa cum am visat întotdeauna să am alături de persoana iubită.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea dragă!

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2010 la 8:37 pm

  17. ,,Am nevoie de tine vibrând de viaţă,
    Te ocrotesc cu dulci desmierdări
    Şi scutur neliniştile tale
    În negura clocotitoare a Universului.”

    O, de am şti mereu să fim alin şi balsam pentru cei de lângă noi!
    Iubirea ne va învăţa, dacă vom şti să îi ascultăm şoaptele!

    E minunat poemul! Minunat!
    Te îmbrăţişez cu mare drag, Geanina!

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 9:58 am

    • Balsam pun pe gândurile tale, draga mea dragă.

      Mulţumesc din suflet pentru vizite, mai ales în acestă perioadă nu tocmai uşoară.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 11:25 am

  18. frumos scri..profund si chiar transmiti ceva prin versurile tale …transmiti emotie…
    eu ,una, m-am regasit .
    o sa intru de fiecare data cand timpul ma va lasa …sau mai bine zis cand sufletul ma va chema sa-mi mangai ranile cu poeziile tale!:)
    mult succes !

    Apreciază

    Februarie 2, 2010 la 12:24 pm

    • Este iubire, este bucurie, este dor de tot şi toate…

      Mulţumesc pentru comentariu şi urări.

      Zi plină de frumos!

      Apreciază

      Februarie 2, 2010 la 12:48 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s