Poveşti de viaţă (III) – Avortul (II)

UPDATE – PREMIU – Am primit acest dar de la Ramona. Îţi mulţumesc din suflet, draga mea dragă!

În urma reclamaţiei, Mara fost chemată să dea cu subsemnatul la poliţie. I s-a cerut un certificat medico-legal pentru a dovedi că a fost vorba despre un avort spontan şi nu la cerere. Pentru ca soţul să fie sigur că Mara nu va face nicio şmecherie, a însoţit-o la „locul faptei”. Nu i-a fost permis accesul în cabinetul unde se efectua „constatarea”.

Medicul a rugat-o pe Mara să îi povestească motivele care au „obligat-o” să vină după certificat, câţi copii are şi dacă este însoţită de cineva. La aflarea poveştii, medicul a concluzionat: „Porcul ăla care stă pe bancă ţi-a făcut asta, femeie?” Mara, timid, a dat din cap afirmativ. A luat certificatul pe care scria „avort spontan”, a ieşit, s-a uitat lung la „porc”, apoi şi-a continuat drumul fără să se mai uite în urmă. În drum spre casă şi-a revăzut toţi anii de căsnicie petrecuţi alături de cel pe care îl iubise cândva… Îşi frământa mâinile, lacrimile îi ardeau obrajii, trebuia să ia o decizie, cea mai bună…

Dosarul a fost închis, însă a fost redeschis un altul, în sala mare a tribunalului, procesul de divorţ. Astăzi, Mara este mândră de cei cinci copii ai săi. Unul este medic, altul avocat, iar ceilalţi trei sunt ingineri. O mamă mândră de copiii săi, o femeie demnă, dar pe care numai „fapta” fostului soţ a determinat-o să ia decizia radicală de a-şi pune ordine în viaţă. Se spune că numai nenorociţii şi beţivii îşi bat şi îşi reclamă nevestele…

Mă întreb adesea, o fi mare grădina?!?!?!…

Anunțuri

36 responses

  1. Iubirea mea, din nefericire “grădina” este mare, suprafaţă serioasă. Mulţi nenorociţi, porci şi beţivi îi sar gardul în fiecare zi… Lângă astfel de personaje lamentabile nu ar trebui să stea nicio femeie… Din păcate, multe femei se chinuie, acceptă compromisuri multiplicate şi suferă îngrozitor toată viaţa…

    Te sărut pe suflet, minune de femeie… Te iubesc – nu mă bate când greşesc, ha, ha!

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 1:54 am

    • Probabil că astăzi multe femei acţionează, nu se mai lasă torturate de arome beţivo-nemo-porcus…
      TE IUBESC, MINUNE DE OM!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 2:44 am

  2. Buna draga mea prietena! Tare mandra si faina esti in poza! Imi place nespus poza ta! Merci de vizita si ca nu ma uiti! In aceste momente, viata mea este putin mai complicata, dar sper sa reintru in normal… Pupici cremosi si o saptamana minunata si insorita iti doresc!

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 3:12 am

    • Cum aş putea pe cineva care îmi oferă prietenia necondiţionat???
      Am primit pupicii cremoşi şi sunt alături de tine cu toate gândurile bune.
      Zile uşoare şi pline de iubire!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 11:19 am

  3. ai mare dreptate …gradina e mare, din pacate cu prea multe uscaturi!

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 7:49 am

    • Le punem pe foc,
      Să avem noroc,
      Să nu ne-amintim,
      Atunci cînd iubim,
      De cei indivizi,
      „Porci” şi insipizi…

      Zile pline de iubire alături de omul drag!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 11:22 am

  4. Mai ales in lumea satului romanesc,lucrurile au ramas la fel de zeci de ani…E mai „demn” sa accepti bataia decat divortul.Acel”oare ce-o sa creada lumea?”dainuie in mintile multor femei….

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 8:51 am

    • Acolo încă mai este de lucru până ”oare ce-o sa creada lumea?” să devină „creadă ce-or vrea”…

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 11:23 am

  5. e bine când se termină cu mine..
    oh, da…grădina e maare!

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 9:15 am

  6. Final fericit! Ce bine! Numai tare era bine dacă şi soţul acela nu-şi pierdea iubirea aceea prin care o cucerise pe Mara…

    Geanina, eşti o prozatoare excelentă!
    O zi minunată!

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 10:01 am

    • Multe momente ar fi sublime dacă nu ne-ar părăsi iubirea.
      O poveste de viaţă întâlnită într-un moment al vieţii.

      Zile pline de iubire alături de cei dragi!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 11:27 am

  7. A luat o decizie inteleapta si ma bucur ca happy ending. Asa trebuie sa faca…sa mearga pe strada cu fruntea sus si cu inima libera si impacata.

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 12:19 pm

    • Demnitate şi libertate…trebuie doar să avem curajul să ni le asumăm, restul vine de la sine.

      Zi plină de frumos şi succes la examene!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 12:27 pm

  8. Finalul este fericit chiar cu iz de basm.
    Oricum, interesant este ce-a păţit porcul şi, mai ales, cum o judecă actualii copii acum, odată ajunşi la maturitate.
    Cât priveşte faptul că era mai greu să nu torni copii pe-atunci, dă-mi voie să mă îndoiesc.
    Nu există „a dat dumnezeu” există am turnat enşpe copii! Atât!

    Oricum, poate un final mai palpitant al poveştii ar fi fost mai frumos.

    Îmbrăţişări calde din inima Ardealului!

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 1:02 pm

    • Finalul reprezintă realitatea, nu ştiu care este relaţia tată – copii, era mai palpitant poate dacă inventam un final decât cel real,
      este de admirat totuşi opţiunea aleasă de către Mara.

      Zile pline de frumos!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 1:10 pm

  9. Din păcate…, aşa cum am mai scris într-un post, cândva.., la noi în ţară femeile sunt educate de mici să suporte jignirile, bătăile şi porcii. În România, femeia încă este educată să îndure de ochii lumii, pentru că aşa au îndurat mamele sau bunicile lor, pentru că ăsta e rostul femeii…etc
    Atâta timp cât femeia nu conştientizează că ea nu este doar un obiect sexual şi nu e obilgată să suporte toate jignirile şi muncile grele într-o casă…, această „Mara” nu va fi liberă niciodată şi va exista mereu.
    Totul trebuie suportat până la respectul de sine!
    Cum am spus…mie mi-au trebuit patru ani să înţeleg că viaţa înseamnă şi altceva decât certuri, jigniri, umiliri. Viaţa e a noastră şi doar noi dispunem ce să facem cu ea, dar…ne trebuie curaj :).

    Bravo ei pentru curaj şi pentru cei cinci copii frumoşi!
    Cum s-ar spune: „asta da femeie!”.

    Felicitări Geanina pentru posturi…

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 1:43 pm

    • Ai punctat la fix . Cine se scaldă încă în propria viaţă ar trebui să ştie că va sfârşi prin a se îneca într-o mare de prejudecăţi.
      Mulţumesc pentru trecere şi comentariile pe care le laşi pe blogul meu.

      Trimit gânduri bune şi pupici geaninoşi către tine şi munune ta.

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 4:13 pm

  10. Geanina,daca ai vedea dramele femeilor batute in sala „pasilor pierduti”,familii distruse,copii traumatizati,ai sa vezi ca aceasta gradina este nu in Eden ci in Hell,o saptamana minunata 🙂
    p.s.ai o dedicatie muzicala .

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 3:15 pm

    • Îmi doresc să nu cunosc această filă tristă a „paşilor pierduţi”, îmi doresc să pot face o vrajă pentru ca aceasta să dispară.

      Zile pline de frumos!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 4:15 pm

  11. E cumplit si intristator. Nu-mi vine sa mai zic nimic.
    Gradina-i asa de mare ca nu poate fi cuprinsa cu vederea….
    Te pup cu mare drag Geanina si iti trimit cativa fulgisori pufosi sa-ti mangaie obrajorii!

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 4:25 pm

    • O mângâiere de zile mari, draga mea dragă!
      Tristă secvenţă de viaţă, din nefericire cât se poate de reală.La fără cuvinte, cum bine spuseşi…

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 4:42 pm

  12. Felicitari pentru premiu.
    Nu stiu daca sunt in masura sa vorbesc despre povesti de viata sau avort dar cred ca parerea unei persoane de 18 ani conteaza si ea catusi de putin asa ca o sa-mi exprim opinia in legatura cu avortul:
    -nu cred ca este bun avortul din mai multe motive:pierderea unei vieti nevinovate,starea de sanatate a mamei se poate agrava si mama poate ramane cu sechele.
    Daca ar fi dupa mine eu as pedepsi avortul foarte aspru bineinteles ca printr-o lege nu asa de nebun;))

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 5:20 pm

    • Există metode contraceptive din belşug. Mulţumesc pentru părerea ta care îi va concinge şi pe cei care mai oscilau în a utiliza mijloacele contraceptive.

      Seară faină!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 9:57 pm

  13. Raza De Soare

    draga Geanina ti-am citit minunata poveste si m-ai impresionat ca de fiecare data…cum sa nu ti se iveasca lacrimile in fata realitatilor astora atat de crude…si observ totusi ca in acest caz, finalul este unul fericit…de multe ori sotia accepta, bataia, insulta, calcarea in picioare a demnitatii…cate greseli se pot face, si cea mai mare greseala nu e greseala in sine ci nerepararea ei…o seara minunata…

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 7:54 pm

    • Mulţumesc pentru acest comentariu în care ai punctat prin câteva cuvinte punctele esenţiale ale postării.

      Pupici geaninoşi peste normă, draga mea dragă!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 9:50 pm

  14. interesanta poveste

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 7:55 pm

  15. e atat de tragic sa-ti vezi trecutul trait alaturi de un „porc” 😦

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 8:23 pm

    • Tragic, însă viaţa merge mai departe. Curăţenie în suflet şi dragoste pentru cei dragi.

      Zile pline de iubire, draga mea dragă!

      Apreciază

      Februarie 1, 2010 la 9:46 pm

  16. Trista istorisire. Porcul e un animal pasnic, murdar dar pasnic, asemenea oameni nici macar porci nu pot fi numiti.

    O saptamana linistita, doamna draga!

    Apreciază

    Februarie 1, 2010 la 10:43 pm

    • Am dat-o în bară făcând această comparaţie, dar am vrut să folosesc apelativul doctorului…

      Mulţumesc pentru comentariu.

      Seară faină!

      Apreciază

      Februarie 2, 2010 la 12:44 am

  17. Buna Ziua !
    (recidiVAI din Viitor in Trecut, iarasi)
    ~
    L-am citit pe primul, musai si pe acesta. „Gradina” PARE Foaaarte mARE ! Din pacate, … sau … „din fericire” ! pentru ca „se pare” ca majoritatea „ar invata, mai repede … prin suferinta” !
    Totul depinde CLAR de Educatia data, primita (asumata) SI … DOVEDITA prin fapte.
    Important este Sa NU Se Ajunga … la stare de CRIZA ! CUM asta ? De fiecare dintre noi … depinde. … sunt PREA multe aspecte … si nu-i locul AICI.
    … as „veni” cu o micuta perla (..!..): „Cand 2 se CEARTA, DOAR 1 „castiga” … prin ABANDON” … oricum AMANDOI isi pierd TRECUTUL Comun … ramas in amintire ca DEZAMAGIRE … cand era benefic sa NU existe intrerupere „pana ce Moartea NE va despartii” … oferind (unuia) MELANCOLIA.
    … intrebari NePuse : „CINE sunt „eu” … ca sa JUDEC … pe „altii” ?” !
    ~
    BineTze !
    ~,

    Apreciază

    Februarie 2, 2010 la 8:39 am

    • Aţi punctat foarte bine, totul vine din educaţia primită.
      Vă dorim zile pline de bun şi de frumos!

      Apreciază

      Februarie 2, 2010 la 12:08 pm

  18. Cat de mult ma bucur ca aceasta poveste a avut un final fericit! Bravo ei! Cinci copii si ce copii! Unele femei se nasc sa fie astfel de mame!

    Apreciază

    Februarie 2, 2010 la 11:19 am

    • Mame pe care nimic nu le clinteşte, care luptă şi se dăruiesc pentru fericirea celor dragi.

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Februarie 2, 2010 la 12:12 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s