Poveşti de viaţă (V) – Gabriel Daniel Velicu

Mai sunt doar două ore… Toată ziua am încercat să aştern câteva rânduri pe coala albă, însă în afară de umbra pixului… nimic. Ora 1 am. Nu am somn, mă simt obosită. Ridic ochii către bibliotecă şi coala albă îmi spune insitent că trebuie să scriu. Şi scriu… Scriu despre o întâmplare tristă… Sună telefonul. Ora înaintată aproape îmi obligă gândurile să-mi transmită semnale negative. La celălalt capăt al firului este Dan, prietenul lui Gabriel. Îmi spune în câteva cuvinte despre accidentul pe care Gabriel l-a avut în această noapte. Mă îmbrac fără să stau pe gânduri şi îmi iau papucii în picioare, asta am avut la îndemână. Fug pe scări. Dan şi părinţii lui mă aşteptau jos, în maşină. Am plecat la locul accidentului. O maşină distrusă, un stâlp rupt şi un bărbat cu lacrimi în ochi, tatăl lui Gabriel. Nu putea să mai vorbească, se uita fix în ochii mei. L-am întrebat unde este Gabriel. Am pornit către spital. La camera de gardă erau doi medici care mi-au spus să merg acasă fiindcă nu mai are sens. Gabriel intrase în comă şi a fost dus de urgenţă la spitalul „Odobleja”. Am ieşit din spital cu o stare pe care mi-e greu să o descriu în cuvinte. Drumul până la „Odobleja” a fost extrem de lung. Simţeam că nu mai ajungem. Ora 4.45 am. Îl aduceau la reanimare. Mama lui Gabriel îşi strigă durerea. „Îl pierd, doamnă!” S-a prăbuşit pe banca din dreptul uşii care s-a închis în faţa noastră. Dincolo de uşă se construia o nouă lume, în care noi nu mai aveam acces. O lume a incertitudinii… Ora 7 am. Operaţia pe creier ne punea speranţa la grele încercări. Ora 9 am(I), (II), (III), (IV), (V).

Fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viaţă, mulţi s-au luptat pentru a trăi până în acest moment, până în această zi. Această zi ne dă ocazii pentru a învăţa ceva nou, există lucruri care ni se vor întâmpla doar o dată-n viaţă, şi depinde de noi dacă vom profita de aceasta sau nu.

Leo Buscaglia

Anunțuri

40 responses

  1. Buna dimineata draga mea Geanina…stiu cat l-ai iubit pe acest baiat minunat si cat de tare te-a intristat momentul in care el a pasit intr-o alta lume…

    De aceea iti daruiesc o imbratisare calda si tandra pentru a mai mangaia sufletul tau infiorat de amintirea „lui”…

    Dumnezeu sa va binecuvanteze!

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 7:06 am

    • Astăzi s-a împlinit un an de când Gabriel…
      Mulţumesc mult pentru comentariu şi pentru revenirea în blogosferă.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea dragă!

      Apreciază

      Februarie 8, 2010 la 11:54 am

  2. draga mea draga…
    mi-aduca aminte anul trecut cand citeam pentru prima data despre acest inger, elevul tau preferat, omul care si-a terminaT

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 8:50 am

    • Am lucrat cu el 3 ani, aproape zi şi noapte. Un elev conştiincios care nu făcea nimic la întâmplare…

      Apreciază

      Februarie 8, 2010 la 11:56 am

  3. sorrry de intrerupere…


    omul care si-a terminat misiunea mai repede decat semenii sai…

    nu stiu ce te indeamna sa faci ordine in serarul cu dureri, poate e aniversarea.
    dar retraind durerea nu apare mai mult bine in lume.

    ai grija de tine si de viata frumoasa dinaintea ta…

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 8:52 am

    • Astăzi se împlineşte un an.
      Am grijă cât se poate.
      Te îmbrăţişez peste normă, draga mea dragă!

      Apreciază

      Februarie 8, 2010 la 11:59 am

  4. „Fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viaţă, mulţi s-au luptat pentru a trăi până în acest moment, până în această zi. Această zi ne dă ocazii pentru a învăţa ceva nou, există lucruri care ni se vor întâmpla doar o dată-n viaţă, şi depinde de noi dacă vom profita de aceasta sau nu.” – foarte frumos si adevarat.

    Trebuie sa avem ochii largi deschisi ca sa nu treaca ceva pe langa noi si sa nu bagam de seama, ceva important.

    Pupici gianinosi peste masura:D

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 9:01 am

    • Se pare că răutatea, egoismul şi cârcoteala ne împiedică de multe ori să trăim viaţa la justa valoare.

      Gânduri din cele mai bune trimit către tine şi cei dragi ţie!

      Apreciază

      Februarie 8, 2010 la 12:00 pm

  5. April

    Dureros. Nimic nu e mai dureros pentru un parinte decat sa-si ingroape copilul. Sarmanii parinti. Dureros e si pentru cei apropiati, cei ce l-au cunoscut si apreciat. E atat de nedrept sa „plece” copiii…..Dumnezeu sa-l odihneasca.

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 9:33 am

  6. E prea tanar sa merite asta!
    Ma rog sa-i reuseasca operatia!

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 9:50 am

  7. Ce frumos Geanina si citatul din Leo Buscaglia,inspirata si alegerea lui!

    Geanina te asteapta la mine o tema de casa,te roggg…

    O saptamana cu multa inspiratie si te pup!

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 11:08 am

  8. Imi pare rau ca am citit aceste povesti de viata triste. Nu te supara pe mine Geanina, dar nu voi mai citi asa ceva…. Imi face rau… 😦 Ma repet… Am un singur copil…. Maine face 19 ani…. Lumina vietii mele…. Lacrimile imi curg pe obraz incercand numai sa ma pun in locul acelor parinti… 😦
    Nu ca as putea… ca nu am cum…. si nici nu vreau, sincer!
    Dumnezeu sa-l odihneasca! Dar cateodata mi se pare nedrept!

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 11:18 am

    • Te rog să mă ierţi. Nu am avut intenţia de a te supăra. Aceasta este povestea, din păcate reală. Gabriel Velicu a fost un copil deosebit, avea toate calităţile din lume. Astăzi nu mai este…
      Nedrept mi se pare şi mie, spun asta cu lacrimile şiroind pe obraji…

      Apreciază

      Februarie 8, 2010 la 12:09 pm

  9. D-zeu sa-l ierte si sa-l odihneasca-n pace…s-a dus la ingeri mult prea devreme…

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 12:53 pm

  10. Viaţa. Uneori e croită prost, aşa cum îmi place să spun. Alteori parcă facem în aşa fel încât să o descoasem pe la colţuri cu propriile mâini… Tare trist…

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 2:15 pm

  11. nakudo

    draga mea geanina stiu cum este sa investesti in copii in care crezi,care iti intra in inima devenind tu…nu o sa-ti zic de nedreptati pentru ca oricat doare santem limitati si nu putem intelege esenta si de ce..se intampla…patru tineri geniali au murit de leucemie in bratele mele,mama lor s-a sinucis un an mai tarziu..pot sa spun doar ca stiu ce simti si stiu ca el exista mereu prin tine cu fiecare bataie a inimii tale fiecare lacrima care ti-a alunecat pe obraz involuntar cand ai scris…te imbratisez cu toata dragostea….si trimit cer senin spre tine

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 2:54 pm

    • Mulţumesc mult pentru acest comentariu.
      Povestea celor patru tineri este cutremurătoare.
      Şi câte or ma fi…

      Trimit toate gândurile mele bune către tine şi către cei dragi ţie!

      Apreciază

      Februarie 8, 2010 la 4:35 pm

  12. Dumnezeu sa-l odihneasca ,o saptamana minunata !
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 3:01 pm

  13. Eu ca sa scriu astazi un articol am stat cam jumatate de ora sa imi vina o idee buna si inca o jumatate sa il formulez pe placul cititorilor;)).Greu cu inspiratia asta,…

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 4:44 pm

    • Nu am putut să scriu dintr-un singur motiv…nu îmi place să scriu despre durere în general, iar când vine vorba că trebuie să scriu despre durerea celor dragi…e cumplit…

      Apreciază

      Februarie 8, 2010 la 4:48 pm

  14. Yoyo

    Te rog sa zambesti si sa-tzi amintesti
    Ca fluturii… traiesc doar o zi pe pamant

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 9:52 pm

    • Mulţumesc pentru comentariu. Ataşez versurile şi videoclipul pentru toţi cititorii mei dragi.
      O seară plină de frumos!


      Te rog nu mai plange, cred ca-mi ajunge
      Si simt cum durerea mea zboara spre nori
      Primesc de la tine doar lacrimi senine
      Le sterg cu aceeasi durere ce o port
      Te rog nu mai plange, gandeste-te bine
      In ceruri pe tine te voi astepta c-o floare albastra
      Sa-ti aminteasca de clipele in care ne-am sarutat
      Cand vei suferi cu tine voi fi
      Si lacrimi iti voi trimite de sus
      Esti tot ce am iubit si ce voi iubi
      Alaturi de ingeri de acum…

      Nu am nimic in afara de tine
      Esti tot ce in urma eu mai pot lasa
      Tu pe Pamant esti ingerul meu,
      De-acum doar in ceruri mai poti fi a mea.

      Te rog sa zambesti si sa-ti amintesti
      Ca fluturii traiesc doar o zi pe Pamant.
      De-a pururi iubita, mereu fericita,
      De acum sa te vad din cer eu as vrea.
      Te rog sa zambesti cu mine in suflet
      Tristetea alung-o din inima ta
      Traim in iubire, plecam in lumina
      Sa fim printre stele impreuna as vrea

      Cand vei suferi cu tine voi fi
      Si lacrimi iti voi trimite de sus
      Esti tot ce am iubit si ce voi iubi
      Alaturi de ingeri de acum…

      Simt ca nu te voi uita,
      Am in gand privirea ta
      Simt ca nu te voi uita,
      Am in gand privirea ta
      Simt ca nu te voi uita…

      Apreciază

      Februarie 8, 2010 la 11:56 pm

  15. Cred ca niciodata nu o sa-l poti uita pe acest copil, Geanina draga.Ce as putea sa spun….poate ca toate lucryrile au un rost al lor pe pamant.Spune Solomon: Nasterea isi are vremea ei si moartea vremea ei, uratul vremea lui si iubitul vremea lui….
    Ma rog Domnului sa iti aline inima caci tu acum….ai mare nevoie doar de amintiri placute.
    O calda imbratisare de la inima la inima!

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 9:55 pm

    • Aşa este, nu pot fi uitaţi oamenii dragi sufletului.
      Gabriel a fost un copil cu un bun simţ cum rar întâlneşti. Era foarte talentat , muncea zi şi noapte pentru a obţine rezultate cât mai bune în domeniul preferat…informatica…

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea dragă!

      Apreciază

      Februarie 9, 2010 la 12:00 am

  16. Probabil ca Dumnezeu ii vrea alaturi pe cei mai buni!
    Trista intamplare!
    Dumnezeu sa-i intareasca pe parinti!

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 10:01 pm

    • Aşa se spune, probabil că Dumnezeu îi vrea alături numai pe cei mai buni.

      Mulţumesc pentru comentariu şi trecere.

      O seară cât mai bună!

      Apreciază

      Februarie 9, 2010 la 12:03 am

  17. cateodata, dupa o zi intreaga de „scris” nu raman pe foile mele virtuale decat umbre. ce complicate sint alambicurile astea ale scrisului..
    o seara frumoasa..

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 10:01 pm

    • Eu scriu pe hârtie şi abia apoi introduc în calculator. Cristi mai râde de mine, dar aşa sunt obişnuită, nu pot altfel.

      O seară bună şi ţie!

      Apreciază

      Februarie 9, 2010 la 12:05 am

  18. eu as zice că fiecare suflare sau răsfluare reprezintă o nouă viaţă, un spre (alt) ceva. aşa suntem noi construiţi, să fugim de noi şi totuşi să vrem să fim noi. frumos articol.

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 10:18 pm

    • Bine ai venit pe noua platformă!
      Tot timpul ne dorim altceva…
      Mulţumesc pentru trecere li comentariu.
      Seară faină!

      Apreciază

      Februarie 9, 2010 la 12:07 am

  19. Eu sunt genul de persoana optimista, gasesc la orice un raspuns care sa ma puna pe picioare si sa merg mai departe dupa un plans din ala sanatos.
    Dar asta, asta nu o pot explica in nici un fel.
    Nu cred ca este durere mai mare si nici nu cred ca mai poti iesi un om intreg dupa o experienta traumatizanta in care iti pierzi un copil, un elev drag, un prieten bun atat de tanar si deosebit.
    Cuvintele se sterg in acelasi timp ce eu inaintez a scrie pentru ca palesc in fata durerii.
    As vrea sa am cuvinte de alinare, dar nu am. Dar un lucru il stiu cu siguranta ca face minuni! Faptul ca te-ai destainuit noua iti mai elibereaza pietrele de pe sufletul tau si te face sa mergi mai departe si sa ai un zambet in plus la fiecare zi din viata ta.
    Cu drag, te imbratisez!

    Apreciază

    Februarie 8, 2010 la 11:26 pm

    • Şi eu umblu cu optimismul permanent în buzunar. Situaţia aceasta mi-a răscolit amintiri nu mai vechi de un an.
      Gabriel era precum copilul meu. Am lucrat cu el 3 ani.
      Mulţumesc pentru acest comentariu din tot sufletul.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea dragă!

      Apreciază

      Februarie 9, 2010 la 12:09 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s