Eternizarea prezentului

UPDATENUMĂRUL MARE DE VIZUALIZĂRI AL PAGINILOR A BLOCAT SHINYSTAT – PESTE 2000 DE VIZUALIZĂRI. MULŢUMESC TUTUROR VIZITATORILOR DRAGI AI BLOGULUI „NU TE COMPROMITE! NU TE AI DECÂT PE TINE.”

am focalizat prin obiectivul irisului
portretul tău conturat de diafragma prezentului
am obturat corneea timpului pierdut
în camera obscură a cristalinului
am imortalizat în alb și negru nereușitele
pe o peliculă ireversibilă
acoperind clipele cu sentimente fotosensibile
gust fâșii de prezent din scafa vieții
în care se oglindește
portretul ce-mi sărută necontenit sufletul

Eternitatea nu e accesibilă decât prin viețuirea clipei în mod absolut.

Emil Cioran

Anunțuri

50 responses

  1. Pingback: DE DRAGOSTE «

  2. am focalizat prin obiectivul irisului
    portretul tău conturat de diafragma prezentului
    am obturat corneea timpului pierdut
    în camera obscură a cristalinului

    Iubita mea dragă, aproape că era cât pe ce să-i trimit un mail lui Mazilu, ca să-mi explice părţile tehnice ale poeziei – focalizare, diafragmă, obturare, camera obscură… M-ai luat (plăcut) prin surprindere… Ai aici două metafore de toată frumuseţea şi le apreciez la justa lor valoare:

    1. Diafragma prezentului
    2. Corneea timpului pierdut.

    Avem o desfăşurare fotografică şi una oftalmologică, te iubesc la nebunie…

    am imortalizat în alb și negru nereușitele
    pe o peliculă ireversibilă
    acoperind clipele cu sentimente fotosensibile
    gust fâșii de prezent din scafa vieții
    în care se oglindește
    portretul ce-mi sărută necontenit sufletul

    Nereuşitele imortalizate în alb-negru. Fain tare de tot…
    Iar acoperirea clipelor cu sentimente fotosensibile este ireal de frumoasă, aş spune, chiar dacă iar pot fi acuzat de subiectivism… Dar nu este aşa, analiza scurtă pe care o fac – din punct de vedere literar, cu toate că nu sunt guru în materie – este, zic, eu, extrem de obiectivă…

    Ai realizat un portret în versuri cu totul deosebit… Şi mă bucur enorm că această replică a ta întregeşte de minune poezia mea de azi în care am închis imaginea ta în retină, pentru a mă arunca orbeşte în ea de fiecare dată…

    Te iubesc, minunea mea!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 12:16 am

    • Mi-am amintit de cunoştinţele învăţate la cercul foto de la Casa Pionierilor cu foarte mulţi ani în urmă … 25…să tot fie…

      Replica vine din partea mea cu toată dragostea pentru o minune de om.

      Te iubesc, Lisandru!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 1:23 am

      • Ehe, ce vremuri… Nu degeaba spun eu că eşti o veşnică surpriză. La ce să mă mai aştept, dragostea mea???? Casa Pionierilor. Tot într-un astfel de lăcaş am învăţat şi eu să cânt la chitară, prin clada a patra. Făceam băşici la degete, mă mai trăgea profesorul Irimia Florin de perciuni, uneori îmi venea să mă las. Pe urmă s-a întărit pielea şi şi toate au intrat în normalitate… Te iubesc, minune, tare mult mi-a plăcut poezia şi felul în care ai fotografiat în versuri albe un prezent care trebuie, într-adevăr, eternizat… Îţi doresc o zi bună, suflet imens!

        Apreciază

        Martie 17, 2010 la 5:38 am

  3. Mi-a placut foarte mult acest stop cadru pe eternizarea prezentului…Te imbratisez cu mare drag!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 12:16 am

  4. Eu dorm şi musafirii prin casă. Am avut ceva zile mai pline. Somnul m-a răpus, dar nu revin cu forţe proaspete.

    Pupici geaninoşi peste normă!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 1:25 am

  5. acoperind clipele cu sentimente fotosensibile
    gust fâșii de prezent din scafa vieții
    în care se oglindește
    portretul ce-mi sărută necontenit sufletu

    Minunat 🙂

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 4:38 am

  6. Cristi îmi spune deseori că mă sărută pe suflet. Când mi-a spus prima dată am amuţit. Mi-a plăcut tare mult.

    O zi plină de frumos!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 5:07 am

  7. multam fain de ping, ma revansez eu, nu scapati voi asa! 🙂 faina poza, de poezie nu mai zic. o zi asa cum o doresti tu.

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 7:17 am

  8. Ce frumos…sa-ti spuna iubitul,te iubesc la nebunie…fericito!
    Dar iti inteleg si tie starea,cand iubesti iti vezi iubitul peste tot,chiar si-n supa pe care o mananci…:) …portretul lui te urmareste peste tot,pe strada,la serviciu,acasa,e alaturi de tine…
    te pup si e imbratisez!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 7:20 am

    • Tot timpul îmi spune Lisandru „Te iubesc ca un nebun”. Trebuie să recunosc, sunt o fericită, aşa cum spui.
      Te îmbrăţişez cu mare, mare drag!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 7:28 pm

  9. Lisandrilor, cum pot sa-mi conving nevasta sa se lase pictata pe spate? 🙂
    Fotografia asta mi-a trezit spiritul creativ!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 8:58 am

    • La cât eşti de creativ vei găsi cu siguranţă o soluţie. Repede cât este caldă imaginea.
      Seară faină!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 7:25 pm

  10. O „fotografie” extrem de reusita!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 9:44 am

  11. Retina, cristalin… oameni buni, ma faceti sa ma duc la doctor! 🙂

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 9:58 am

  12. Exact cum a zis si Cristian…tehnica, nu gluma! O poezie de o sensibilitate fara margini „asezonata” cu o fotografie pe masura! A, am uitat sa precizez de citatele din final care nu-s de aruncat!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 10:22 am

    • Mulţumesc mult pentru comentariu şi pentru răbdarea de a-mi citi scrierile.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 7:18 pm

  13. Pingback: Roma -3 « Simion Cristian

  14. „gust fâșii de prezent din scafa vieții
    în care se oglindește
    portretul ce-mi sărută necontenit sufletul” – la fel ca şi lui Lisandru…:D. Frumos mod de a spune că te simţi liberă şi iubită…iubind! Mă bucur pentru voi şi pentru raza aceea pe care ne-o arătaţi constant că poate să apară…

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 11:26 am

    • Chiar ieri vorbeam cu Lisandru despre tine şi spuneam cât eşti de delicată.
      Tot respectul nostru.
      Te îmbrăţişăm peste normă!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 7:17 pm

  15. super tare inceputl, sa va iubiti geanina si o zi buna

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 11:58 am

  16. mihaela13o

    Acelaşi prezent tăiat felii…. Superbe versuri, Geanina! O zi însorită să ai şi multe sărutări pe suflet…

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 12:20 pm

    • Îmi place când sunt sărutată pe suflet. Este o senzaţie unică.
      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 7:15 pm

  17. Pingback: SECUNDE » Blog Archive » Vis

  18. Poate ar trebui sa facem cu totii mai des asta. O zi superba!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 1:24 pm

    • Mulţumesc pentru comentariu.
      Nu ar fi rău să îţi urmăm sfatul.
      O seară plină de frumos!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 7:13 pm

  19. Şi eu credeam că mă pricep la fotografie…Mai am de învăţat, zic 😉

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 1:25 pm

  20. Geanina,iubiti-va si pretuiti orice clipa cand sunteti impreuna,o zi frumoasa 🙂
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 2:28 pm

    • Preţuim din plin fiecare secundă.
      Mulţumesc de vizită.Preiau şi darul muzical.

      Gânduri bune!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 7:11 pm

  21. Foarte frumos. Ai condei:) !

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 3:35 pm

  22. Esta trabajada la imagen muy bien, con los superpuestos en blanco y negro quien lo hizo sabe de diseño también, a parte del Adobe Photoshop que hace verdaderas composiciones, mi hija lo está estudiando y es extraordinario lo que se puede llegar a invertir de la nada…

    Un beso de azúcar para ti, para endulzarte lo que queda de semana.

    Marí

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 5:48 pm

    • Me alegra oír que te gusta que la imagen que tiene algo especial.
      Buenos pensamientos para ti y tu hija.
      Días llenos de amor!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 7:09 pm

  23. Wau! Nu imi vine sa cred ce titlu citesc! Ma bucuram ca am fost intr-un gand cu Cristian la două versuri, dar iată că aici al tine e mult mai mult…,,Eternizarea prezentului ” …Cei ce iubesc, şi sfinţii lui Dumnezeu, au sentimentul că prezentul fericit stă în loc…Uite ce am scris aici la prânz ( ceva ce meditasem încă de aseară )

    Iar despre focalizarea portretului, ceva similar, am scris la Cristian…Ma bucur tare de aceste ,,interferente” de unde 🙂
    O seară minunată lângă iubirea ta, Geanina!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 6:42 pm

    • Am spus mereu că se întâlnesc gândurile noastre. Nu am spus-o doar ca să mă aud vorbind. Interferenţe serioase, nu glumă, iar acest lucru mă bucură peste măsură.

      Mulţumesc de urări.

      Să ai o seară divină alături de cei dragi!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 7:06 pm

  24. „…acoperind clipele cu sentimente fotosensibile…”,
    procesate computerizat de sufletul sărutat, „printr-o peliculă ireversibilă”.

    Să înrămezi, neapărat, „portretul … conturat de diafragma prezentului…”

    Cu prietenie,
    Adele

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 8:23 pm

  25. Atat de frumos ai scris încât nu pot decât să citesc, recitesc și să aduc cuvinte de laudă și admirație. Mulțumesc pentru gesturile tale atât de frumoase!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 9:00 pm

  26. Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 14 « Ioan Usca

  27. Astazi ai scris o poezie, atât de frumoasa. M-a impresionat. Intrasem mai devreme, dar nu dorisem sa-ti las un comentariu banal. Prea ai scris frumos.

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 9:21 pm

    • Nu trebuie să laşi comentarii când nu simţi că trebuie să faci asta. Este suficient că mă citeşti. Înseamnă foarte mult.

      Te îmbrăţişez peste normă!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 9:27 pm

  28. Indiferent la care dintre voi doi vin prima dată, găsesc replica perfectă și îndrăgostită a celuilalt! Felicitări, curată sincronizare a iubirii!

    Apreciază

    Martie 17, 2010 la 10:17 pm

    • Iubirea naşte legende, aşa cum îmi place mie să spun.
      Mulţumim pentru vizită.
      Seară plină de frumos!

      Apreciază

      Martie 17, 2010 la 10:18 pm

  29. „am imortalizat în alb și negru nereușitele”…asa parca sufletul le arhiveaza mai usor, trecandu-le in uitare…

    In schimb, bucuriile, iubirea, reusitele noastre insemnate sau nu, nici macar nu le dorim indosariate ci mereu le adaugam noi culori in desavarsirea lor, alcatuind tablouri pentru ochii sufletelor. 🙂

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 5:17 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s