Extreme

mă asaltează gândurile
strânse-n buchetul optimismului
în care prind azi fire de viață
trăită la extreme
leg buchetul cu fundă de dor proaspăt
pe care scriu despre bețiile colosale de iubire
sub astrul selenar
ce a declanșat seisme sentimentale
înfometat de iubire îmi susuri la ureche

„rămâi lângă mine
până la năpârlirea deplină a sufletului învechit
sunt un lup singuratic care te transformă în lună
şi urlă către tine privindu-te în ochi

îți mângăi părul iar tu rupi
un zâmbet solitar de pe fața nevăzută a lunii
îl depui pe peronul sufletului meu
în așteptarea trenului
care ne va conduce către galaxii eliptice

Versurile subliniate cu roşu sunt nu numai rostite ci şi scrise de Cristian Lisandru.

Privesc viața precum un pasager important de pe Titanic: s-ar putea să nu ajung la destinație, dar măcar merg la clasa întai.

Arthur Buchwald


58 responses

  1. Pingback: LUP «

  2. Buna dimineata! hai la coffee

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 7:21 am

    • Bună seara!
      Doar ce am ajuns acasă. Cafea nu beau. Dar un ceai nu refuz niciodată.

      Gânduri din cele mai bune!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 6:52 pm

  3. Esti minunata Geanina,stii atat de frumos sa-ti exprimi trairile incat nu ma mir deloc ca l-ai dat gata pe Cristian…care este gata sa porneasca alaturi e tine spre galaxii eliptice..

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 8:39 am

    • Mulţumesc, draga mea dragă.
      Cristian mă însoţeşte de ceva timp în această călătorie şi este tare bine.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 6:54 pm

  4. Tot cu spatele, tot cu gratie… Azi lipsesc pensulele…

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 8:54 am

    • A pictat Cristi cu ele până nu a mai rămas nimic, doar …spatele…ha,ha,ha…

      Seară magică!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 6:55 pm

  5. ‘Neata , Geanina! 🙂
    „Privesc viața precum un pasager important de pe Titanic: s-ar putea să nu ajung la destinație, dar măcar merg la clasa întai.” – asta mi-a placut la maxim….coincide cu unul din printzipurile mele de viata 🙂
    Cat despre versurile poeziei…m-au furnicat pe sira spinarii si dupa cum am recunoscut deschis in nenumarate randuri , sunt versuri pe care ti le inteleg si versuri la care ma uit ca curca-n lemne…cele de azi sunt in categoria intelese de mine si mi-au mers drept la corazon…superbe!
    Te pup si te imbratisez cu drag! 🙂

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 9:19 am

    • Ne-a fost dor de tine , draga mea dragă. De sare şi piper cum îmi place mie să spun.

      Mulţumesc pentru gânduri şi fiindcă îmi citeşti scrierile.

      Te îmbrăţişez peste normă!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 6:57 pm

  6. îți mângăi părul iar tu rupi
    un zâmbet solitar de pe fața nevăzută a lunii
    îl depui pe peronul sufletului meu
    Sublim….cum vorbesc versurile tale Geanina!
    Parca plang si parca ard….
    Te pup de mii de ori!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 10:44 am

    • Ard de iubire. O iubire curată.

      Am de ceva timp probleme în ceea ce priveşte postarea comentariilor la tine pe blog.

      Mulţumesc pentru vizite şi comentarii.

      Seară de vis, draga mea dragă!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 6:59 pm

  7. Mereu m-am întrebat cum arată…”un zâmbet solitar de pe fața nevăzută a lunii”. Pentru tine, pentru voi doi:

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 10:59 am

    • Un zâmbet ştiut doar de cel „ce-l rupe” de pe faţa nevăzută a lunii.

      Mulţumim din suflet pentru dedicaţie.

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 7:00 pm

  8. Ma tot intreb, oare cum se simt „seismele sentimentale”?

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 11:03 am

    • Sunt de o frumuseţe rară şi o intensitate rar întâlnită.

      O seară plină de frumos alături de cei dragi!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 7:01 pm

  9. Buna-dimineata, Geanina! cu multimiri din partea mea!
    „naparlirea deplina a sufletului” ar putea sa fie periculoasa, ma gandesc, daca s-ar transforma intr-un striptease :))..

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 11:30 am

    • Mă gândesc că Lisandru ţi-ar putea explica mai bine.
      El a scris versurile subliniate cu roşu.

      Eu doar le-am inserat în poezia mea care este o replică la ceea ce a scris el în postarea de astăzi.

      Mulţumesc pentru comentariu.

      O seară divină!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 7:04 pm

  10. „un zambet solitar de pe fata nevazuta a lunii
    il depui pe peronul sufletului meu…”.minunat ,o zi magica 🙂
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 12:22 pm

    • Vin să preiau minunăţia de dedicaţie.
      Mă bucur să ştiu că aceste versuri au avut ecou.

      Seară plină de frumos!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 7:05 pm

  11. Frumos mai canta lupul asta al tau…

    o zi frumoasa Janin!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 12:44 pm

    • Cântă divin. Mai ales muzică folk, dar şi populară.

      Are un timbru de excepţie.

      Mulţumim pentru dedicaţie.

      Cristi este în al nouălea cer.

      O seară plină de magie, draga mea dragă!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 7:07 pm

    • Lupul meu preferat, l-am decupat şi i-am pus capul la header, pe blog… Mi s-a părut atât de expresiv, cu acea privire a lui care transmite enorm…

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 7:11 pm

  12. Betii colosale de iubire – asta e deja o marcă Lisandru 😉

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 12:45 pm

  13. Frumos spus ca și ziua în care ne aflăm.O zi cît mai bună.http://costymaximus.wordpress.com

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 12:57 pm

  14. April

    Doamne, ce frumos! Te pup draga!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 1:51 pm

  15. „mă asaltează gândurile
    strânse-n buchetul optimismului
    în care prind azi fire de viață
    trăită la extreme
    leg buchetul cu fundă de dor proaspăt
    pe care scriu despre bețiile colosale de iubire

    Suntem supuşi permanent unui asalt furibund al gândurilor, dar le facem faţă cu succes, or asta se poate vedea de la distanţă de kilometri. Iar buchetul optimismului creşte pe zi ce trece şi e tare frumos colorat. Legat cu funda de dor nu are cum să se ofilească vreodată, beţiile colosale de iubire nu lasă în urmă decât plăcută mahmureală…

    sub astrul selenar
    ce a declanșat seisme sentimentale
    înfometat de iubire îmi susuri la ureche
    rămâi lângă mine
    până la năpârlirea deplină a sufletului învechit
    sunt un lup singuratic care te transformă în lună
    şi urlă către tine privindu-te în ochi

    Mi-s dragi seismele sentimentale, pe scara Richter a iubirii nu apar dezastre, ci numai bucurii. Aş dori ca lumea să fie plină de astfel de cutremure, nu s-ar teme nimeni de ele şi le-ar aştepta cu sufletele pline de dor. Aşa te-am rugat şi aşa te rog de fiecare dată – rămâi lângă mine – lasă-mă să urlu cuprins de dorinţă şi să-mi trăiesc fiecare zi ca şi cum ar fi ultima…

    îți mângăi părul iar tu rupi
    un zâmbet solitar de pe fața nevăzută a lunii
    îl depui pe peronul sufletului meu
    în așteptarea trenului
    care ne va conduce către galaxii eliptice”

    Mângâierile tale aduc odihna sufletească a lupului singuratic căruia îi displace ideea de haită. Îmi place acel zâmbet solitar de pe faţa nevăzută a lunii, e un zâmbet simţit care dă puteri mari pentru a începe fiecare zi. Cu zâmbetul pe buzele roşii, avide de sărutări… O călătorie spre galaxii eliptice, alături de tine, nu poate fi decât extraordinară…

    Iubirea mea, ca de fiecare dată îţi mulţumesc pentru aceste replici poetice din care dansează iubirea pe muzică suavă.Sau chiar pe urletul unui lup care nu mai vânează decât dragostea ta…

    Te iubesc şi îţi doresc o zi bună, draga mea dragă!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 1:53 pm

    • Îmi place să mai construiesc când şi când câte o replică la poeziile scrise de tine.

      Pentru postarea de astăzi am şi preluat câteva versuri din poezia de pe blogul tău.

      Am simţit că se încadrează perfect în decorul rândurilor scrijelite de mine pe hârtia virtuală.

      Te iubesc, minune de om!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 9:14 pm

  16. Mi-as dori sa am si eu talentul tau 🙂

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 3:36 pm

  17. te citesc de doo ori. si culmea, nu ma dranjeaza.

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 3:37 pm

  18. de-ai şti cît de bine cunosc această stare: „rămâi lângă mine
    până la năpârlirea deplină a sufletului învechit
    sunt un lup singuratic care te transformă în lună
    şi urlă către tine privindu-te în ochi”
    Sîntem toţi la fel, doar unii dintre noi reuşesc să şi spună ce sînt.

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 3:39 pm

    • Mă bucur să văd că ţi-au plăcut aceste versuri pe care le-ai selectat. Sunt scrise de Cristi şi eu am considerat că se încadrează perfect în poezia scrisă de mine.

      O seară faină!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 8:33 pm

  19. Doamne, cata frumusete in versurile tale, draga mea!! Cata sensibilitate! Cata traire! Minunat!
    Pupici si imbratisari din Banat!!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 3:50 pm

    • Trăire şi iubire cât cuprinde.

      Şi eu trimit pupici geaninoşi şi mulţumiri pentru vizite.

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 8:46 pm

  20. superb..duel:)!..am citit cu mare interes si placere si poezia lui Cristi,apoi si „replica”ta..de fapt sunt confuza,poate mai intii la tine apoi dincolo,sau invers..nu are importanta este de fapt totul la un loc…versurile mi-au mers la inima mai ales cand iata pe niciunde intilnesc si „lupi”mult mai tineri ca mine,cu aceleasi suflete sensibile,cu aceeasi detasare de „haita”..e sublim..si eu mai mereu am adus si aduc in metaforele mele prin locurile pe care scriu de un si ceva,mai mereu imaginea lupului singuratic..asa ma simt eu cel putin,si du de acum,ci poate de cand ma stiu…te imbratisez cu tot sufletul meu draga mea,si doresc sa ramaneti mereu lupi singuratici,dar vesnic impreuna,mereu puternici…cu mare drag,Ryana!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 4:45 pm

    • Mulţumim pentru răbdarea de a citi ceea ce scriem. O facem cu sufletul întotdeauna şi cu multă iubire.
      Îţi vom urma sfatul.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea şi sunt cu sufletul alături de tine!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 8:59 pm

  21. „leg buchetul cu fundă de dor proaspăt
    pe care scriu despre bețiile colosale de iubire
    sub astrul selenar
    ce a declanșat seisme sentimentale…”
    Mi-au placut la nebunie versurile astea, fara a stirbi vreun pic din frumusetea celorlalte. Te imbratisez cu mult drag. Felicitari!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 4:58 pm

    • Trimit seisme de pupici geaninoşi.
      Sper să ajungă la sufletul tău.

      Să ai o seară plină de iubire!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 9:01 pm

  22. deci Cristian este lupul care si-a schimbat naravul de dragul tau. Pupici, dragii mei frumosi. Si neaparat sa dansati un tango împreuna!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 5:01 pm

    • Aşa spune. Îl credem pe cuvânt. Dansăm în fiecare seară pe toate genurile de muzică.
      Ai vrea să ne vezi…ha,ha,ha…şi noi am vrea…

      Te îmbrăţişăm cu mare drag!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 9:03 pm

  23. „rămâi lângă mine
    până la năpârlirea deplină a sufletului învechit
    sunt un lup singuratic care te transformă în lună
    şi urlă către tine privindu-te în ochi”
    Imi plac aceste versuri in mod deosebit!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 5:18 pm

  24. Peronul sufletului tau este plin de zambete, lumina, si culoare. 🙂

    CE FACE IUBIREA! 😛

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 5:22 pm

  25. Geanina, dintre toate cutremurele launtrice, asta al iubirii e cel mai dulce, in sensul in care naste lumi… Felicitari pentru versuri, sunt foarte reusite!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 5:24 pm

    • Înseamnă că efectele seismului s-au făcut simţite.

      Mulţumesc pentru vizită.
      Gânduri bune la ceas de seară!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 9:09 pm

  26. Pingback: Pingurile zilei si fotografii de Arnold Newman « my heart to your heart

  27. Geanina, draga mea dragă, constat cu bucurie că aşa de frumos v-aţi împletit şi sufletele şi versurile, că nu mai ştim când scrie unul şi când scrie altul. Aţi devenit amândoi un singur poem – o metaforă a iubirii pure! Sincer, mă bucur mult că v-am întâlnit pe unde virtuale…Şi cine ştie, poate vreodată, dorul ne va aduce faţă câtre faţă 🙂

    Şi acum încă o mică bucurie ( din alea din ale noastre : ). În urmă cu vreo trei ani, un prieten drag îmi scrisese un SMS de ziua mea prin care îmi transmitea gânduri bune şi altele…. În răspunsul meu ştii ce am scris? ( am păstrat mesajul până de curând pe tel ). Am răspuns că ,,voi pune în vaza inimii buchetul de gânduri, îl voi lega cu funde de dor şi-l voi uda cu lacrimile recunoştinţei…” …Ştiu că zâmbeşti de drag…Şi eu fac la fel 🙂

    Vă doresc mult, mult, muuuuult bine !!!!!

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 7:36 pm

    • Ştim că eşti alături de noi cu tot sufletul, simţim acest lucru.
      Poate ne vedem într-o bună zi.
      Ne-ar face mare plăcere.
      Zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc…

      Te îmbrăţişăm cu mare, mare drag!

      Apreciază

      Martie 18, 2010 la 9:11 pm

  28. sirenna

    mi-a placut si cum ai incheiat cu citatul ala…spune tot:) adica tot ce trebuie spus.

    Apreciază

    Martie 18, 2010 la 7:42 pm

  29. Pingback: Your first « Noaptea Iguanei

  30. Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 15 « Ioan Usca

  31. Pingback: Febra « Mihaela Man

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s