Uncategorized

La un pas de speranță…fericirea

Întind funie de speranță peste genunea vieții pentru ca tu să poți strânge fericirea în pumni.

Mi-ai spus cândva,  SPERANŢA are culoarea verde,
Iar eu te-am întrebat ce este speranţa,
O iluzie, mi-ai răspuns.
Iluzia că te vei bucura într-o zi fiindcă ai găsit fericirea deplină…

Suflă vânt de nădejde în fitil aprins de soare, mereu cu aceeași turbare, către corabia vieții, îndreptând-o cu tenacitate înspre țărmurile fericirii.

Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să schimb direcţia vântului
Mi-aş ruga gândul să nu stea pe gânduri
oprească vântul pentru ca eu să culeg speranţa…

Fac anestezie epidurală pe trup de speranță. Încerc să calmez durerile provocate de travaliul clipelor ce duc către lumina de pe apa rece  întunecată și adâncă ce se conturează în chip de fericire.
Un chip pe care speranța desenează mugurii armoniei dintre ceea ce gândim și spunem.
Umblăm confuzi printre speranțe, suntem anesteziați de flăcările ei puternice peste care turnăm permanent stropi de vise pentru atingerea fericirii.

Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit.

Franz Kafka

46 de gânduri despre „La un pas de speranță…fericirea”

  1. „Întind funie de speranță peste genunea vieții pentru ca tu să poți strânge fericirea în pumni”…

    Selectez această frază de început pentru că mi se pare cea mai frumoasă din întreg textul. Ştiu că sunt subiectiv, însă conţine în ea un mesaj extraordinar… Şi oferă imagine de neuitat, dor de iubire, ideea de sacrificiu prin iubire şi de oboseală permanentă indusă de dorinţa ca iubitul/iubita să cunoască atingerea catifelată a fericirii… Felicitări, iubirea mea…

    Din punct de vedere literar şi nu numai, textul se închide maiestuos cu…

    „Umblăm confuzi printre speranțe, suntem anesteziați de flăcările ei puternice peste care turnăm permanent stropi de vise pentru atingerea fericirii”…

    Şi nici nu mai trebuie adăugat nimic altceva…

    Te sărut pe suflet şi te îmbrăţişez cu mare drag…

    Apreciază

    1. Da, dragule, am întins funie de speranță pentru mii de ani. Fericirea vine și ea, nu trebuie decât să întindem mâna, așa spun mereu…

      Important este ca acest umblet să nu fie în van.

      Te iubesc, minune de om!

      Apreciază

  2. „Fac anestezie epidurală pe trup de speranță pentru a calma durerile provocate de travaliul clipelor ce duc către lumina de pe apa rece, întunecată și adâncă ce se conturează în chip de fericire.”
    Travaliul clipelor se produce in stare de constienta pentru a nu rata momentul in care lumina contureaza chipul fericirii. Deosebit de frumos…

    Apreciază

  3. Unii se tem de sperante si vise caci nu-si imagineaza cum va fi fericirea…Insa tu stii imaginea ei, de-aceea torni stropi de vise peste flacara sperantelor…

    Apreciază

  4. „Umblăm confuzi printre speranțe, suntem anesteziați de flăcările ei puternice peste care turnăm permanent stropi de vise pentru atingerea fericirii.” – Minunat traseu! 🙂 O zi plină de stropi de vise!

    Apreciază

  5. E cam trista poezia asta…si am senzatia de oleaca de dezamagire…Pai cum ziceam ieri?? 😀 Ca mergem mai departe , nu? 😀
    Anestezia nu face bine la cap… 😀 , da dureri pe viata….Iar verdele , mie una…fara suparare , nu imi sugereaza speranta , ci boala….ca culoare(cacofonia e facuta anume :D) , e draguta…dar degustibus non discutandum! 😀
    Pupaturi maxime , Geanina! 🙂

    Apreciază

  6. Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să schimb direcţia vântului
    Mi-aş ruga gândul să nu stea pe gânduri
    Să oprească vântul pentru ca eu să culeg speranţa…

    Si eu as avea avea nevoie de ceva speranta… si apoi ma întreb la ce? Ca doar viata mea e bine asa cum e…

    Pupici cu soare, îti trimit!

    Apreciază

  7. Frumos fragment, Geanina. Excelent ales citatul din Kafka și imaginea.Ciudat este că, după teoriile de cromatologie pe care le-am studiat în facultate și care includeau, firește, îmbinarea necesară dintre fizică și aport vizual, am studiat impactul culorilor asupra pishicului. Verdele e culoarea cea mai liniștitoare, culoarea vieții și e asociată firesc cu natura, iarba, vegetația și tot ce înseamnă dătător de viață. Mi se pare firesc că găsesc verdele ca o culoare a Speranței la tine, e foarte bine asociată! O zi frumoasă și verde ca primăvara, Geanina!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.