Dorinţe

Vreau să pătrund cu privirea templul din faţa mea
Pentru a te descoperi aşa cum eşti cu adevărat,
Navigând în fluidul precum almadinul din culoarele trupului tău.
Vreau să-mi pui în ochi lumina sufletului tău,
Şi astfel, voi fi sigur că nu mă voi rătăci niciodată .
Vreau să te străbat de la un capăt la celălalt
Fără să mă satur de infinitul parcurs.
Fac primul popas la glezna de unde-mi iau seva
Care mă ajută să înaintez spre fericirea ce ne stăpâneşte.
Tunelul piciorului mă transformă în paladiu
Ca eu să pot savura cu nesaţ inserţiile fibrelor de frişcă
Încrustate cu bucăţi mari de căpşună,
Ce-mi alintă mâinile în căutarea lor nebună de tine.
Te cuprind cu braţele iubirii pentru a te păstra
Cu dorinţă, la fel de pură şi diafană precum nufărul.
Înaintând, mă adâncesc tot mai mult în marea sufletului tău
Care mă salvează din imensa  nelinişte
Domolită doar de ceea ce eu simt, gust şi sărut în interiorul tău.

Atât în neliniştea dureroasă cât îi în dorinţa fericită, iubirea este cerinţa unui tot. Ea nu se naşte şi nu rezistă decât dacă o parte rămâne de cucerit. Nu iubim decât ceea ce nu posedăm în întregime.

Marcel Proust