Îmbrăţişare

UPDATE – PENTRU PAUL GABOR ŞI SPOR LA NUMĂRAT ŞI VOPSIT ….

ŞI VARIANTA ORIGINALĂ

Acum, la ceas de seară, îţi dau o-mbrăţişare,
Dar nu e una simplă, ci înfiorătoare,
O mână ţi-am atins la început
Şi-un tremur a cuprins întregul trup.
Apoi, ca să fii sigur c-am primit,
O nouă-mbrăţişare ai trimis
Şi mă întrebi cum e, dacă am simţit
Fiorul, ce pe loc ne-a ameţit
Pe amândoi, fiindcă iubim la fel,
Cu sufletul, cu gândul într-un trup rebel,
Ţi-am spus apoi, că te sărut şi-ţi mulţumesc,
Pentru fiorul ce cu greu îl stăpânesc.
Îmi spui acum “sărutu-i pârjolit de arşiţă, iubito!”
În noaptea ce cu grijă şi dor ţi-am pregătit-o,
Vreau cea mai ascunsă fibră să vibreze,
La un sărut , pe drumul ce va dori să-l deseneze…
E drumul ce începe de la gleznă,
Încet , dar sigur , continuat în beznă,
Ating o palmă, o mângâi cu-n sărut,
Apoi, mă-ndrept către ceva tăcut.
E sufletul, chiar el, cheia iubirii noastre,
Ce poate să reziste la orişice dezastre,
Dezastre provocate de atingeri şi sărut,
Dezastre pătimaşe scrise cu frison, pe aşternut…

Nu pe ape moarte vreau să visez pământul, ci pe stânci zdrobite de îmbrăţişări de spume.

Emil Cioran

27 responses

  1. O frumoasă declaraţie de dragoste, de care sunt sigur că se va bucura Cristian.
    O îmbrăţişare virtuală din partea mea😉

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 11:20 am

    • S-a bucurat tare mult Cristian. Cel puţin aşa simt din declaraţiile lui pătimaşe.
      Mulţumesc pentru vizită şi trimit gânduri din cele mai bune!

      Apreciază

      Martie 30, 2010 la 9:57 pm

  2. Pingback: LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (5) «

  3. „Acum, la ceas de seară, îţi dau o-mbrăţişare,
    Dar nu e una simplă, ci înfiorătoare,
    O mână ţi-am atins la început
    Şi-un tremur a cuprins întregul trup.
    Apoi, ca să fii sigur c-am primit,
    O nouă-mbrăţişare ai trimis
    Şi mă întrebi cum e, dacă am simţit
    Fiorul, ce pe loc ne-a ameţit”

    Înfiorarea resimţită de fiecare dată când mă pierd în îmbrăţişarea ta este inconfundabilă. Există un tremur „în toată fiinţa”, aşa cum spuneam şi eu într-o poezie mai veche, iar fiorul care cuprinde trupurile înfierbântate de iubire lasă să curgă picături de dragoste în orice moment. Al serii, al nopţii, al dimineţii, al zilei…

    Pe amândoi, fiindcă iubim la fel,
    Cu sufletul, cu gândul într-un trup rebel,
    Ţi-am spus apoi, că te sărut şi-ţi mulţumesc,
    Pentru fiorul ce cu greu îl stăpânesc.
    Îmi spui acum “sărutu-i pârjolit de arşiţă, iubito!”
    În noaptea ce cu grijă şi dor ţi-am pregătit-o,
    Vreau cea mai ascunsă fibră să vibreze,
    La un sărut , pe drumul ce va dori să-l deseneze…

    Un desen al iubirii pătimaşe. Poeziile tale sunt de fiecare dată tablouri pe care le admir şi le admirăm cu toţii. Reuşeşti să creezi cu foarte mare uşurinţă imagini dulci, asta cred că simte fiecare cititori al versurilor tale. Iar, eu, implicat sentimental şi fericit din această cauză, nu pot decât să savurez fiecare cuvânt…

    E drumul ce începe de la gleznă,
    Încet , dar sigur , continuat în beznă,
    Ating o palmă, o mângâi cu-n sărut,
    Apoi, mă-ndrept către ceva tăcut.
    E sufletul, chiar el, cheia iubirii noastre,
    Ce poate să reziste la orişice dezastre,
    Dezastre provocate de atingeri şi sărut,
    Dezastre pătimaşe scrise cu frison, pe aşternut…”

    Dezastre au fost, dezastre vor fi, dezastrele devin puncte de reper. Dar, aşa cum trecem prin viaţă din bornă în bornă, fără să ne oprim, nici dezastrele nu reuşesc să pună stavilă unei iubiri adevărate. Şi asta este valabil pentru orice relaţie sentimentală de pe această lume…

    O altă frumoasă surpriză literară, iubirea mea. O îmbrăţişare cât o lume a unor îndrăgostiţi pentru care atingerile pasionale reprezintă idealul suprem…

    Te sărut pe suflet, iubirea mea, mi-e tare drag de tine, frumoaso!

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 11:48 am

    • Dragostea mea,
      tabloul creat este zugrăvit în culorile iubirii, pasiunii şi îmbrăţişării care reiese din versuri.
      Sunt fericită să-i simt pe oameni plini de gânduri ce înnobilează sufletul.
      Trecem peste dezastre şi ieşim învingători pe podiumul iubirii.

      TE IUBESC, MINUNE DE OM!

      Apreciază

      Martie 30, 2010 la 9:55 pm

  4. Geanina, superba poezia si minunat citatul din Cioran,o zi frumoasa🙂
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 12:15 pm

    • Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc.
      Preiau cu mare drag dedicaţia.

      Gânduri din cele mai bune!

      Apreciază

      Martie 30, 2010 la 9:51 pm

  5. O emotionanta declaratie de dragoste…..ma bucur pentru voi.
    O zi buna, Geanina

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 1:25 pm

  6. Am inceput sa imbratisez iubirea cu mare drag:X

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 2:50 pm

  7. Ce ganduri frumoase izvorate dintr-un suflet atat de delicat ca al tau…te pup draga mea!

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 3:14 pm

    • Mulţumiri pentru videoclip.
      Simt că nu mai ţine timpul deloc cu mine.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea dragă!

      Apreciază

      Martie 30, 2010 la 9:49 pm

  8. Pingback: Taras « Nataşa

  9. Pingback: Midnight « Andi Bob

  10. Te-am pinguit vesel, de noapte bună. Ce bună, perfectă să fie!🙂

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 7:31 pm

    • Ping,ping…ce ne-am face fără ping
      Aşa îmi vine să strig…

      Te îmbrăţişez peste normă!

      Apreciază

      Martie 30, 2010 la 9:47 pm

  11. Pingback: Scurt pe doi:Voicu în arest!… « Dispecer Blogosferă

  12. Mare lucru sa poti iubi ca la 18 ani! Chiar ieri tanjeam dupa iubirea asta patimasa… aproape ca te invidiez😀
    Va doresc sa ramaneti asa toata viata. Promiti?

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 8:57 pm

    • Iubirea este aceeaşi la orice vârstă, iubirea adevărată, pură, neatinsă de urât.

      Pupici geaninoşi peste normă şi iubire eternă!

      Apreciază

      Martie 30, 2010 la 9:46 pm

  13. Geanina, sunt doar contrariat. Nimic mai mult. Asa cum spuneam – de la unii care pur si simplu nu inteleg anumite lucruri pana la altii care insulta fara nici o urma de jena, e distanta enorma. Eu nu ma mai obosesc, las lucrurile sa curga asa cum sunt… Pot sa va dau un sfat?🙂 Aratati-mi cat mai putina simpatie posibil. Riscul de a fi besteliti in Saptamana Mare este imens…

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 9:38 pm

  14. „E sufletul, chiar el, cheia iubirii noastre”
    Acest vers este dupa parerea mea, CHEIA adevaratei iubiri!🙂

    Apreciază

    Martie 30, 2010 la 10:01 pm

  15. Pingback: Mentalitatea este cheia - Cel care striga in pustie

  16. Fiecare poezie pe care o citesc aici la tine, in casa sufletului tau indragostit mi se pare cea mai frumoasa….aceasta „Imbratisare” e cu adevarat cea mai frumoasa, exact pe sufletul meu!

    Apreciază

    Martie 31, 2010 la 10:07 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s