Iubire amanetată
ne este atins permanent
sufletul de cuvinte ce i-au dat greutate
precum pietrele de moară
sensibilitatea i-a fost încreţită de palavre
se simte pustiit şi mutilat
de absenţa iubirii ce înflorea cândva
în floarea de cireş a adolescenţei
pe banca timpului din parcul vieţii
este la mare căutare perfecţiunea trupului
plasat la fiecare colţ al destinului
ironizând sentimentele feciorelnice
amanetez iubirea pentru veşnicia sufletului
celor ce încă mai cred că verbul a iubi
nu a fost inventat de maniaci
ci doar de cei care ştiu să iubească adânc
atunci când numără stelele
Adevarata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aştepti nimic în schimb.
Pingback: LICITAŢIE «
ne este atins permanent
sufletul de cuvinte ce i-au dat greutate
precum pietrele de moară
sensibilitatea i-a fost încreţită de palavre
se simte pustiit şi mutilat
de absenţa iubirii ce înflorea cândva
Versurile tale ating exact acea coardă sensibilă care mă doare şi pe mine de fiecare dată. Nu mai este timp pentru suflete, sufletele suferă sau se retrag în uitare. Sensibilitatea devine doar vorbă aruncată în vânt, din păcate… Mă bucur că milităm amândoi, în fiecare zi, pentru dispariţia sufletelor „pustiite şi mutilate”, dragostea mea, şi sper să se alăture cât mai mulţi bloggeri demersului nostru sentimental. Să cântăm iubirea prin versuri în fiecare zi, nimic nu poate fi mai frumos…
în floarea de cireş a adolescenţei
pe banca timpului din parcul vieţii
este la mare căutare perfecţiunea trupului
plasat la fiecare colţ al destinului
ironizând sentimentele feciorelnice
Sentimentele sunt luate de multe ori în derâdere fiindcă – aşa cum insistam şi eu la mine pe blog – pentru foarte mulţi iubirea nu se reduce decât la sex şi o nouă poziţie sexuală care trebuie aplicată. E drept că această aplicare despre care aminteam nu lasă pe nimeni indiferent, că oameni suntem şi curioşi din fire, mai ales în acest domeniu, însă sufletul merită o atenţie mult mai mare. Şi orice atingere are cu totul altă însemnătate şi trăire atunci când între cei doi parteneri se află iubirea…
amanetez iubirea pentru veşnicia sufletului
celor ce încă mai cred că verbul a iubi
nu a fost inventat de maniaci
ci doar de cei care ştiu să iubească adânc
atunci când numără stelele
Scriam în poezie că n-am avut succes atunci când am dorit să îmi licitez sufletul pentru a plăti datoriile sentimentale ale romanticilor… Mă bucur că tu ai reuşit să amanetezi iubirea, spre veşnicia sufletului. Un mare sacrificiu, dar scopul e nobil. Care este casa de amanet, ca să mă duc să recuperez iubirea de acolo?! Nu o vom lăsa să aştepte prea mult…
Frumos poem, minunea mea… Te sărut pe suflet şi pe tot trupul tău care freamătă de fiecare dată când îl ating! Te iubesc…
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:33 am
Milităm, cântăm, învăţăm, experimentăm, fremătăm…după POST…minune de om…
Mulţumesc pentru comentariul care cuprinde gândurile mele în buchetul sufletului tău sensibil.
Vino mătăluţă să-ţi şoptesc la ureche unde este casa de amanet şi cifrul…
Te iubesc, Lisandru!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:42 am
După POST, iubire… După POST… Vin acu’, vin acu’, răcoreşte-mi sufletu’!!!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:44 am
Lisandrule, sper să nu fie doar vorbă-n vânt…
Pupiciiiiiiiii te asalteazăăăăăă….
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:45 am
Îi primesc deja şi mă trec toate apele… Te sărut, iubire, viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin!!!!!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:51 am
Lisandrule lasă-i pe Nicu şi Emilia şi dă stingereaaaaaaa….
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:54 am
Îmi place cum sună asta cu stingereeeeeeeaaa… Să ştii că îmi place şi cum sună aprindereeeeeeeea, fie vorba între noi… Mai o sârbă, mai o horă, că viaţa e frumoasă… Te sărut, iubirea mea…
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:55 am
Vin spasita, un pic mai odihnita sa te salut si sa iti citesc frumoase cuvinte care danseaza in versuri spre mireasma de poezie. Ma duc sa mai numar stelele. O zi superba iti doresc!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:37 am
Iar eu te primesc cu braţele deschise şi un salut de bun venit.
Pupici geaninoşi peste normă!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:44 am
Foarte frumos si profund…Te imbratisez cu mare drag!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:46 am
Bine ai revenit, draga mea dragă.
Am reînviat şi eu şi mă apucai de scris.
Pupici geaninoşi peste normă!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 12:49 am
Pingback: Cântec de primăvară.Necuvintele.Nichita Stănescu « my heart to your heart
Pingback: John La Farge,artist american(1835 – 1910) « my heart to your heart
amanetez iubirea pentru veşnicia sufletului
celor ce încă mai cred că verbul a iubi
Te imbratisez scumpa mea, cu multa iubire din Iubire!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:26 am
Cred în veşnicia sufletului şi în iubirea veşnică.
Seară plină de frumos, draga mea dragă!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:19 pm
Din pacate, o iubire mare e insotita, prea des, de o suferinta adanca…
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:34 am
Mulţumesc pentru vizită şi comentariu.
Din nefericire lucrurile stau astfel de cele mai multe ori.
Pupici geaninoşi peste normă!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:20 pm
Ce pot sa mai zic? doar ca Nichita Stanescu avea dreptate!
Ce bine ca esti….
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 9:15 am
O dedicaţie de zile mari. Îţi mulţumesc, draga mea dragă!
Să ai o seară magică!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:21 pm
Mulțumesc pt comentariu și îți urez o zi binecuvântată! :*:*:* pupici
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 9:26 am
Cu mare drag de fiecare dată.
Ore pline de frumos!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:22 pm
Sa ai o zi fara suflet la amanet…:)
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 10:11 am
Aşa să fie, draga mea dragă.
Gânduri bune trimit la ceas de seară!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:23 pm
Pingback: Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi « Supravietuitor's Blog
iubirea nbu se amaneteaza nimanbui, nicaieri si niciodata;
tocmai pt a pastra vesnicia acelor suflete care iubesc numarind steele si invata sa numere stelele, iubind….
( cred eu… )
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 1:10 pm
Un răspuns minunat, pur şi simplu minunat.
Seară plină de iubire!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:24 pm
„Ce bine ca existi ,o zi minunata 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala.
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 1:38 pm
Mulţumesc pentru vizită şi dedicaţie!
Zile pline de frumos!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:29 pm
„…celor ce încă mai cred că verbul a iubi
nu a fost inventat de maniaci
ci doar de cei care ştiu să iubească adânc
atunci când numără stelele. ” …le doresc si eu sa fie fericiti de acest sentiment dumnezeiesc, sa se bucure ca vibreaza la glasul stelelor, sa fie mandri de poezia vietii!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 4:35 pm
Mulţumim cu tot sufletul, draga noastră dragă!
Iubirea să nu te ocolească!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 8:30 pm
Pingback: 77 « Andi Bob
Nu, verbul a iubi aparţine oamenilor echilibraţi. Altfel, totul se transformă.
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 9:21 pm
Pingback: Elefănţica Teo vrea deputăţie… « Dispecer Blogosferă
,,….absenţa iubirii ce înflorea cândva
în floarea de cireş a adolescenţei
pe banca timpului din parcul vieţii…”
,,verbul a iubi
nu a fost inventat de maniaci
ci doar de cei care ştiu să iubească adânc
atunci când numără stelele”
Geanina, suflet drag, nici nu se putea altfel, fără să mă răscoleşti în adâncurile mele romantice 🙂
Acum dă-mi voie să spun ce am simţit când am citit şi poezia lui Cristian şi pe a ta 🙂 Am avut senzaţia că sunt în clasă, undeva la o olimpiadă, şi voi doi aţi scris cele mai reuşite poeme pe o temă dată: ,,Iubirea mai presus de trup” Şi amândoi aţi primit note maxime şi murmure de uimire :)….Poate pare nu ştiu cum ce scriu aici, dar mă copleşiţi cu felul vostru mereu proaspăt, mereu altfel, tot mai frumos şi mai de dorit!
Îmbrăţişări cu miros de narcise şi o noapte înstelată 🙂
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 10:04 pm
“este la mare căutare perfecţiunea trupului“ … “ironizând sentimentele feciorelnice“. Mare adevăr. Asta e atitudinea adolescentului isteric, și nu numai… O seară plăcută!
ApreciazăApreciază
martie 31, 2010 la 11:02 pm
Un poem deosebit de frumos.
Atinge sufletul fără să-l agite, ca o adiere de vânt abia perceptibilă dar cât se poate de prezentă şi de reală.
Felicitări!
PS: Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
aprilie 1, 2010 la 3:34 pm
Bine ai venit!
Mulţumesc pentru comentariu.
Zile pline de frumos alături de cei dragi!
ApreciazăApreciază
aprilie 2, 2010 la 7:47 am
Pingback: Blogenciclopedia (41) – 5:5 « Noaptea Iguanei
Hristos a Inviat si bine te-am regasit:) superba poezia aceasta ca si toate celelalte de altfel:). O zi minunata iti doresc!
ApreciazăApreciază
aprilie 6, 2010 la 4:19 pm
ha, interzis maniacilor!
ApreciazăApreciază
aprilie 16, 2010 la 11:50 am