Dincolo de limite

alergăm necontenit
printre piedici naturale ne croim destin
prins în scîrţâit de şarniere unse cu trăiri
presărate cu răsfăţ peste suflete pasive
ce devin din inerţie o şaradă divizată
de priviri iscoditoare încremenite în clipe
adunate fir cu fir în mănunchi de timp
alergăm neobosit
către orizont germinat din dorinţă şi tentaţii
ce ne ispitesc până la tortură
strângem destinul în clepsidră de vânt
adus de adierea cristalină a independenţei
pe care o trăim dincolo de limite

Îmi simt mai ales limitele. Şi e firesc să fie aşa, pentru că nu rămân niciodată, sau aproape niciodată, în mijlocul coliviei; fiinţa mea năvăleşte înspre gratii.

Andre Gide

49 responses

  1. alergăm necontenit
    printre piedici naturale ne croim destin
    prins în scîrţâit de şarniere unse cu trăiri
    presărate cu răsfăţ peste suflete pasive
    ce devin din inerţie o şaradă divizată
    de priviri iscoditoare încremenite clipe
    adunate fir cu fir în mănunchi de timp
    alergăm neobosit

    Dragostea mea, alături de tine aş alerga precum un armăsar pur-sânge spre orizont, fără să simt oboseala… Piedicile naturale sunt încercări pe care ni le oferă viaţa, iar până acum am sărit amândoi peste ele, fără să îngenunchem. Tare mult mă bucur. Răsfăţul presărat peste suflete este atât de catifelat! Cum nici nu credeam… Suntem neobosiţi fiindcă iubirea este aerul pe care îl tragem în fiecare clipă în piepturi…

    către orizont germinat din dorinţă şi tentaţii
    ce ne ispitesc până la tortură
    strângem destinul în clepsidră de vânt
    adus de adierea cristalină a independenţei
    pe care o trăim dincolo de limite

    Ispita care torturează – mi-a plăcut această metaforă. Dar ce tortură dulce, cine nu şi-ar dori-o? Nu cred că există cineva care ar refuza o astfel de tortură a iubirii… Clepsidra de vânt aduce paradoxala independenţă pe care ne-o câştigăm prin felul nostru de a fi şi prin dorinţa de iubire din care tăiem felii atunci când alergăm către orizontul fericirii noastre. Este singurul orizont despre care pot să spun cu mâna pe inimă că POATE FI ATINS şi A FOST ATINS în momentul în care ni s-au unit privirile şi ni s-au atins degetele dornice de mângâiere…

    TE SĂRUT PE SUFLET, dragostea mea…

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 12:47 am

  2. Lisandru, Lisandru…eşti torturat, dragule…grav de tot…

    Ispititul meu drag, torturatul meu adorabil, neobositul meu răsfăţat, dulce mângâiere, te ador !

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 1:11 am

    • Torturat de tine vreau să rămân. În veci. Iar dacă nu se poate să am parte de eternitatea torturii tale, atunci măcar până pe ultimul drum aş vrea să fiu alături de tine… Iubesc iubirea ta ca un nebun!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 1:19 am

      • Lisandru meu drag, aşa să fie precum spui.
        Torturat etern de iubirea mea…eşti sigur???

        Te îmbrăţişez cu toată dragostea, minune de om!

        Apreciază

        Aprilie 7, 2010 la 2:12 am

  3. Pingback: FUGĂ «

  4. HRISTOS A INVIAT!

    Toata viata noastra este o alergare…conteaza cum trecem linia de finish si ce premiu al alergarii noastre primim.

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 10:17 am

  5. Pingback: Galerie de pictura Gerrit Dou,pictor olandez « my heart to your heart

  6. dincolo de limite…foarte frumos🙂

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 10:57 am

  7. Hristos a înviat!

    Bine te-am regăsit!

    Se pare că, azi, alergatul, limitele, clepsidrele, ne-au „chinuit” pe amândouă.🙂

    […] Amăgim secundele în mănunchiuri
    de minute uitate în clepsidre,
    scotocim prin suflete cu precizie de chirurg
    şi alergăm demenţi spre ţinte neştiute. […]

    http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/04/07/si-visele-se-ncuie-nu-i-asa/

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 11:07 am

    • Adevărat a înviat!
      Bine ai revenit, draga mea dragă!
      Aşa se pare şi îmi place această „chinuire” asemănătoare.

      Pupici geaninoşi trimit peste normă!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 11:39 am

  8. Janin, mi-a fost dor de tine! Cum ai petrecut de Paşte?

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 11:46 am

    • Bine te-am regăsit, draga mea dragă!

      A fost minunat. Am fost tare răsfăţată de toată lumea.
      Iar Cristi nu a mai priditit cu dragostea şi cu darurile.
      Fii atentă…3 perechi de pantofi, o geantă, un ruj, un telefon şi multăăăăă iubireeeee.

      Petreceri, plimbări şi iar petreceri şi plimbări…

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 12:15 pm

      • Ohooo! Bun iepuraş!! Hani Bani de-a dreptul! Să-l stăpâneşti sănătoasă măcar vreo 50 de ani de-acum încolo!! Pupilici dragilor!

        Apreciază

        Aprilie 7, 2010 la 1:13 pm

        • Iepuraşul spune că va rezista la foc continuu…ha,ha,ha…
          Citim şi râdem sau ne râdem…ha,ha,ha…mare figură,delicioasă…

          Te îmbrăţişăm peste normă!

          Apreciază

          Aprilie 7, 2010 la 1:19 pm

  9. WOW! 😛
    Ma bucur Geanina ca imaginea care m-a inspirat pe mine, fiind un simbol al curajului, tenacitatii in cursa vietii, te-a inspirat si pe tine, poetic, pentru depasirea limitelor in aceeasi lunga cursa…VIATA! 🙂

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 12:28 pm

    • După ce am scris poezia, care este o replică la poezia „Fugă” scrisă de Cristi, am căutat o imagine sugestivă.
      Mi-am amintit de articolul tău atunci când am văzut acestă imagine şi de tenacitatea ce te caracterizează.
      Mulţumesc pentru vizită.

      Zile pline de magie!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 12:35 pm

  10. Pingback: Nopţi fără hotar (13) « Noaptea Iguanei

  11. ai ales o poza care se potriveste perfect cu articolul :X

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 1:10 pm

    • Bine ai revenit!

      Mă bucur să ştiu că privirea ţi-a fost plăcut asediată de imagine şi versuri.

      Zi faină şi succes la competenţele digitate!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 1:20 pm

  12. „strângem destinul în clepsidră de vânt
    adus de adierea cristalină a independenţei
    pe care o trăim dincolo de limite ” … frumos, tare frumos🙂.

    Geanina draga mea, să mă ierţi pentru faptul că las comentarii destul de rar, dar m-aş repeta la infinit. Îmi sunteţi dragi, nespus de dragi şi în sufletul meu vă consider doi prieteni deosebiţi. Într-o zi, sper să am bucuria şi plăcerea de a vă vedea şi cunoaşte şi dincolo de ecrane şi sper ca acea zi să fie aproape.

    De intrat intru des, dar mereu îmi să spun doar .. minunat, superb, frumos, pentru că DA…aşa sunteţi voi doi şi tot ceea ce faceţi! Doar nişte orbi sufleteşti nu ar putea să vă remarce strălucirea iubirii!

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 1:57 pm

    • Nu ştiu cum funcţionează ceea ce s-a întâmplat acum, dar eu eram fix pe blogul tău.
      Nu trebuie să îţi ceri scuze, nu ai pentru ce. Şi noi te citim cu drag. Eu am fost absentă câteva zile, dar am revenit şi am început să citesc blogurile dragi.
      Şi noi sperăm să ne întâlnim într-o bună zi cu tine.

      Şi acum o să mă amuz puţin plecând de la ultima frază…nu contează cine…i-a scris lui Cristi „Cristian, Cristian eşti orb…”…ha,ha,ha…Orbirea poartă numele Geanina.
      Te îmbrăţişăm cu toată dragostea!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 2:03 pm

  13. Foarte frumos fragment, mulțumesc ! O zi frumoasă!

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 2:06 pm

    • Mulţumesc de vizită şi lectură.

      Te îmbrăţişez cu mare drag!
      Mi-a plăcut mult postarea de pe blogul tău.

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 2:11 pm

  14. Geanina,alergam necontenit,dar care este finisul?!,nu cumva alergam de cand ne nastem si cat traim catre MOARTE!
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 2:19 pm

    • Fac parte din această blogosferă. Unii m-au trecut în blogroll fără să-mi spună, am apreciat discreţia şi am fost plăcut surprinsă când am descoperit asta. Am înţeles că acei oameni mă citesc pentru ceea ce scriu, vin constant şi sufletul lor se bucură de rândurile mele.
      Nu am avut niciodată pretenţia să fiu trecută în nicio listă, mă simt bine aşa cum sunt, acolo unde sunt.
      Nu las comentarii doar pentru că cineva a comentat la mine pe blog.
      Respect cititorul care îşi lasă amprenta pe textul meu printr-un comentariu pertinent, accept critica, dar nu răutatea şi nici egoismul.
      Fiecare are dreptul de a-şi construi blogul după bunul său plac.
      Cristi ştie că nu mă avânt imediat pe blogul primului venit doar pentru că a venit. Sunt bloguri pe care le citesc de un an, bloguri pe care merg de fiecare dată cu drag, bloguri pe care le-am trecut în lista mea fiindcă merită citite de toţi musafirii mei dragi.
      Vin destule comentarii şi la mine şi la Cristi pe care le aruncăm fără regret la coş, comentarii lăsate de dragul de a ieşi în evidenţă prin orice mijloace, care nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă pe blogurile noastre.

      Jos pălăria în faţa tuturor celor care se respectă prin ceea ce scriu.

      Mesajul meu este să citim constant ceea ce ne place…restul…moare de la sine…

      Linişte şi pace în suflet alături de cei ce-ţi sunt alături în toate momentele vieţii!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 2:44 pm

  15. Tasha

    Geanina,esti minunata,ca de obicei,poezia ta o s-o recit diseara la radio,sa ma asculti!te pup si te imbratisez!

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 2:50 pm

    • Te rog să îmi spui dacă ora 18 rămâne bătută în cuie.
      Mulţumesc din suflet. Onorată de comentariu.
      Te îmbrăţişez cu mare drag!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 2:54 pm

  16. Hristos a inviat, Geanina! Superb citatul din Gide, sunt fericit sa ma regasesc atat in el, cat si in versurile tale-n buna parte. Ati scris din nou frumos, asa sunteti voi…

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 4:01 pm

    • Adevărat a înviat!
      Un citat care mi-a aras atenţia în mod special.
      Bucuria este dublată de regăsirea în versuri.
      Mulţumim frumos.

      Zile pline de magie alături de cei dragi!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 4:36 pm

  17. super versuri.

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 5:08 pm

  18. O poezie foarte frumoasa. Aveti inclinatie spre ceea ce faceti. Felicitarile mele!
    Stiu ca este poate prea din timp, insa imi place mult si vroiam sa va intreb daca ati dori un schimb de link? Sa imi spuneti eventual cum vreti sa va adaug.🙂

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 5:59 pm

  19. Bine ai revenit, draga mea draga. Mi-ai lipsit zilele astea…Dar ma bucur ca ai venit cu un poem superb care prin ritmul sau ofera o senzatie aproape fizica de fuga „către orizont germinat din dorinţă şi tentaţii”. Te imbratisez cu toata dragostea, suflet frumos!

    Apreciază

    Aprilie 7, 2010 la 8:41 pm

    • Bine te-am regăsit !
      Mulţumesc pentru gânduri. Mi-au lipsit şi mie postările de bună calitate. Nu pentru că ar fi lipsit ele, ci pentru că am tras chiulul eu.
      Şi eu am aceeaşi senzaţie când recitesc rândurile, simt nevoia de competiţie cu mine însămi.
      Trimit pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Aprilie 7, 2010 la 9:27 pm

  20. Pingback: Stupul VI « Ioan Usca

  21. Pingback: Nesiguranţa | Raza mea de soare

  22. Pingback: Meserie, te halesc!… « Dispecer Blogosferă

  23. Pingback: Uşor cu blogu’ pe scări!… Vînătorească « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s