Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(VII)

UPDATE RADIOFONICRADIO SILVER – duminică, 18 aprilie 2010, orele 20.00 – DESCOPERIŢI IUBIREA alături de Geanina şi Cristian Lisandru! O emisiune realizată de doi romantici incurabili şi adresată… romanticilor…

După baia mult aşteptată Diana îşi pregăti un gin cu apă tonică, băutura ei preferată şi căzu în visare. Rememoră clipele petrecute alături de Mara. Îi plăcea Mara, îi plăcea felul în care ea vorbea, gândea şi gesticula. S-a întrebat de mai multe ori în aceste clipe ce poveste de iubire tăinuieşte prietena ei.
Tresări. Sunetul telefonului anunţa o convorbire la ore târzii în noapte. Astfel de telefoane, la astfel de ore nu-i plăceau deloc Dianei, ştia că nu aduc veşti bune.
– Bună, Diana!
– Bună seara! Cu cine vorbesc?
– Colegul tău, doctorul Mureşan…
Soţul tău a fost implicat în această seară, în jurul orei 22.45, într-un accident rutier.
Se deplasa spre Bucureşti, la volanul maşinii personale Volkswagen Touareg când o Dacie i-a tăiat calea, iar soţul tău nu a mai avut timp să evite tamponarea. În urma impactului, Dacia Break a fost proiectată într-un şanţ. Din fericire soţul tău şi pasagerul din dreapta s-au ales cu răni uşoare.
– Pasagerul din dreapta?
– Da, se pare că nu era singur în maşină ci însoţit de o tânără în vârstă de 24 de ani. Poţi veni până la spital?
– Sigur, mă îmbrac şi ajung cât pot de repede.
Ajunse la spital şi îl întrebă pe Mureşan:
– Unde este?
– Într-o rezervă, la câţiva paşi de cabinetul meu.
Drumul către camera unde fusese soţul ei internat părea nesfârşit. Mii de întrebări îi invadau mintea şi sufletul.
– Doctore, cine este persoana care se afla în maşina soţului meu?
Mureşan se fâstâci, nu ştia dacă este bine să-i răspundă la această întrebare în astfel de momente.
– Doctore…
Oana Popa, medic rezident (anul V) În Clinica de Oftalmologie a spitalului unde ne desfăşurăm şi noi activitatea.
Alte întrebări  muşcau din ea cu o forţă devastatoare. Cine era această tânără şi cum a ajuns pe locul din maşina soţului ei?
– Mă înşală…spuse Diana ca pentru sine…Nu poate fi adevărat. Ştiu că nu mă iubeşte aşa cum mi-aş fi dorit, dar să mă înşele este prea mult…
Se aflau în faţa rezervei în care fusese instalat soţul Dianei.
– Diana, intrăm, dar nu aş vrea să discuţi acum cu el despre pasagera din maşina sa, te rog. Poţi să îmi promiţi acest lucru?
– Stai fără grijă, doctore, avem timp să discutăm despre acest amănunt în perioada ce urmează. Împortant pentru mine este ca el să fie bine, nimic altceva nu mai contează în aceste momente, crede-mă.
– Mulţumesc.
Intrară.
Diana îşi privea soţul cu blândeţe, deşi în interiorul ei clocoteau durerea şi revolta.
– Cât este de grav, doctore? întrebă soţul Dianei.
Pot să vă spun de existentei unei fracturi, am radiografiat membrul lovit, dupa care am hotărât tratamentul pe care îl veţi urma cu stricteţe pentru recuperare rapidă. Am fixat sub anestezie capetele osului în poziţia corecta, dupa care am aplicat un simplu bandaj ghipsat.
Nu este grav, nu aveţi de ce să vă faceţi griji.
– Doctore, persoana care se afla cu mine în maşină…
– Nu aveţi de ce să vă temeţi, se află în afara oricărui pericol.
– Diana, îţi mulţumesc fiindcă eşti aici.
– Stai liniştit, nu vreau să faci niciun efort, avem timp să vorbim.
– Doctore, cât timp va sta internat?
– Îl ţinem sub observaţie trei zile, dacă lucrurile evoluează aşa cum sperăm, îl externăm.
– Mulţumesc. Pot sta puţin de vorbă cu el? Apoi, merg pe culoar, beau o cafea şi aştept orele dimineţii pentru a-mi începe programul.
– Diana, totul este bine, mergi acasă!
– Nici gând, doctore. Nu mă dezlipesc de lângă uşa rezervei. Nu-mi faceţi sufletul mai trist decât este.
– Cum crezi. Departe de mine gândul de a te supăra.
Ieşiră amândoi şi-l lăsară să se odihnească.
După momente de frământări Diana o sună pe Mara. Avea nevoie de o persoană puternică lângă ea, iar Mara era astfel.
– Mara, te rog să mă ierţi pentru acest telefon la o astfel de oră, însă am nevoie de cineva care să mă înţeleagă şi să mă sprijine în aceste clipe.
-Vin cât pot de repede, Diana.
Ajunsă la spital o îmbrăţişă pe Diana şi o întrebă ce s-a întâmplat.
După ce aceasta îi povesti cum stau lucrurile, din ce motive se află acolo, intrară în rezervă.
Mara se îngălbeni şi leşină…

Accident. O întâmplare inevitabilă cauzată de legile imuabile ale naturii.

Ambrose Bierce

Anunțuri

46 responses

  1. Pingback: DE-ALE CHEFLIILOR – SEXUL ONIRIC «

  2. Episod un pic mai lung decât de obicei, dar cu o curgere a dialogurilor şi a acţiunii care te ţine alături de fiecare rând până la final.

    Deocamdată mă păstrez în expectativă masculină – ha, ha – poate că bărbatul Dianei nu avea o legătură conjugală. Bine că nu a păţit nimic, deşi Dianei îi trec tot felul de gânduri negre prin cap.

    Trecerea de la ginul tonic la rezerva de spital nu are cum să nu te marcheze şi mai ales vestea că bărbatul de lângă tine era… cu altcineva în momentul acelui nefericit accident.

    Bine că nu este totul aşa de grav, deşi s-ar putea să devină dacă acele bănuieli ale Dianei se vor adeveri. Mara are parte de tot felul de surprize…

    Te iubesc, minunea mea, mi-a plăcut episodul, iar tu poţi să confirmi că l-am citit în viteză maximă…

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 12:19 am

    • Viteza maximă generează accidente…grijă mare, minune de om…
      Pentru Mara surprizele sunt la ordinea zilei…mai ales cele neplăcute…

      Te iubesc, Lisandru!

      Apreciază

      Aprilie 18, 2010 la 10:05 am

  3. salut ..

    mara – amaraciune .
    un nume care ar trebui sa fie uitat

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 12:37 am

  4. bun episod 🙂
    citeam si ma gandeam ca as tine cu placere Cartea pe brate 🙂
    langa un pahar cu vin rosu

    un week/end cat mai frumos

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 4:16 am

    • O să o poţi ţine prin toamna acestui an , probabil…

      Gânduri din cele mai bune, draga mea dragă!

      Apreciază

      Aprilie 18, 2010 la 10:07 am

  5. Ştiu că mă repet, dar tot mai spun o dată: Biata Daina, biata Mara. Şi, ca să vezi că pot mai mult, mai adaug şi : Prostul de Paul, prostul de Paul! 🙂

    Te pup, cu drag,
    Adela

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 9:02 am

  6. Pingback: Acuma cântecul s-a sfârsit, Magda Isanos « my heart to your heart

  7. Pingback: William Makepeace Thackeray (1811 – 1863) – Suferinţele tânărului Werther « Orfiv's Blog

  8. Geanina,un weekend frumos 🙂
    p.s.ai dedicatie muzicala .

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 11:05 am

    • Nu pot prelua codul decât de pe youtube. nu înţeleg de ce…

      Mulţumesc pentru urări.

      Zile faine!

      Apreciază

      Aprilie 18, 2010 la 10:09 am

  9. Pingback: Aventura « Mihaela Man

  10. Frumoase episoade…un adevărat roman aici la tine. Unul frumos. Sunt pe aici Geanina şi te citesc cu mare drag.

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 11:39 am

    • EU sunt din ce în ce mai rar, am o perioadă mai aglomerată, dar va trece.

      Mulţumesc din suflet pentru gânduri…

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Aprilie 18, 2010 la 10:10 am

  11. Un accident crează alte accidente . E o reacţie în lanţ .Aşteptăm continuarea .

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 12:12 pm

    • Mulţumesc pentru vizită şi comentariu.

      Reacţia este punctul pe „!i”.

      Zile pline de frumos!

      Apreciază

      Aprilie 18, 2010 la 10:11 am

  12. Geanina, comentariile de pe blog te fac sa dai alt fagas povestirii tale,
    (in aspectele minore, nu scheletul principal al acesteia)?
    Ma refer la vinovatia sau nevinovatia sotului Dianei, in acest episod?

    Oare de ce a lesinat Mara la intrarea in rezerva?!

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 1:05 pm

    • NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!!!!!
      Scenariul este schiţat. Îmi plac tare mult supoziţiile voastre.

      Mara…offff…vom vedea în episodul următor…

      Te îmbrăţişez cu mare drag!

      Apreciază

      Aprilie 18, 2010 la 10:13 am

  13. Ce surprize ne pregatiti pentru duminica? 🙂
    Nu faceti mici dezvaluiri in avanpremiera? 😉
    Pur si simplu intram pe RADIO SILVER si va auzim? 😀

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 1:10 pm

    • Vrem să fie o surpriză. Ne veţi putea auzi de data aceasta. Sperăm să vă placă să ne descoperiţi la fel de îndrăgostiţi şi în această emisiune.

      Te îmbrăţişăm cu mare drag!

      Da, intraţi cu ajutorul unui simplu click pe Radio Silver din UPDATE…

      Apreciază

      Aprilie 18, 2010 la 10:15 am

  14. Pingback: Încântată de cunoştinţă… « Noaptebunacopii's Blog

  15. Începe să se contureze ceea ce am presimțit de la primul episod….ceva între Diana și Mara (îți amintești presenimentul meu). Dar ce anume? Asta nu pot știi, așa că aștept cu interes continuarea. Foarte bine scris și lectura e cât se poate de plăcută, felicitări! Weekend frumos! 🙂

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 5:10 pm

    • Mulţumesc mult pentru acest comentariu.
      Îmi aminteasc presentimentul…intuieşti bine…
      Vine şi continuarea…

      Zile pline de iubire!

      Apreciază

      Aprilie 18, 2010 la 10:16 am

  16. Off topic:
    http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/04/17/incantata-de-cunostinta/

    […]Şi, pentru că am şi eu curiozităţile mele, dau mai departe: cell61 , Geanina, Loredana, Missouri şi ar mai fi şi ceilalţi din lista mea de favoriţi, dar le pregătesc întrebări mai grele.[..]

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 5:25 pm

  17. Pingback: Unele Adevăruri, marca Octavian Paler | Raza mea de soare

  18. Pingback: A fost odată în România…(6) « Dispecer Blogosferă

  19. salmi

    Frumoasa povestirea, am urmarit-o de la inceput. E fascinanta, astept continuarea…
    Un we plin de iubire va doresc1

    Apreciază

    Aprilie 17, 2010 la 8:24 pm

  20. E interesanta povestirea ta si curge bine, dialogurile vin firesti…pregatesti ceva mai mare?

    Apreciază

    Aprilie 18, 2010 la 1:25 am

    • Mulţumesc pentru comentariu.
      Da, mi-am propus ceva pe o întindere de pagini mult mai mare de această dată.

      Gânduri bune!

      Apreciază

      Aprilie 18, 2010 la 10:21 am

  21. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 13 « Ana Usca

  22. Pingback: e. e. cummings (1894 – 1962) – Cine ştie dacă luna e « Orfiv

  23. Pingback: Ereditar « Nataşa

  24. Te astept pe blog pt a-ti ridica un premiu:D
    O duminica binecuvantata!

    Apreciază

    Aprilie 18, 2010 la 8:57 am

  25. Pingback: un lucru de care imi amintesc cu drag | hobbitia land

  26. Pingback: Recunosc: am avut funcţie de conducere in PSD | hobbitia land

  27. Pingback: cum procedeaza idiotul de 1 mai | hobbitia land

  28. Pingback: imi oferiti un ajutor?! | hobbitia land

  29. Pingback: Homosexualitatea la armăsari trage | hobbitia land

  30. Pingback: Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(VIII) « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  31. Pingback: Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(IX) « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  32. Pingback: Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(IX) « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s