Pe scena vieţii

Azi ai prins în orizont cerc încondeiat de gânduri,
Le-ai topit sub paşii minţii pe distanţe uimitoare,
Fasonând zale albastre presărate printre rânduri,
Înnodând în lanţ de floare pasiune şi candoare.

Circumstanţele ne sunt torturate de invidii,
Zâmbet prins în colţul gurii le subjugă în tăcere,
Le întemniţează-n calcar de uitare printre stridii,
Metamorfozându-le în perle sidefate-n coliere.

Bătălii şi lungi asedii înscriu toţi pe lista minţii,
Nu ne pasă, nu ne temem, ne iubim şi-i de ajuns,
Păşim demn pe drumul unde au păşit cândva şi prinţii,
Ce-au luptat pentru prinţese până soarele-a apus.

Am urcat pe scena vieţii fără teamă, fără mască,
Dăruind fără reţineri tot ce am trăit intens,
Sentimentele descrise fac azi din povestea noastră,
Ceva unic pentru suflet dând iubirii un nou sens.

Mulţi s-au întrebat adesea dacă suntem şi-n real,
Noi le-am spus mereu prin scrieri că suntem şi ne iubim,
Că trăim frumos şi demn, cât se poate de normal,
Că tot ce azi ni se-ntâmplă ne-au fost scrise în destin.

Un scenariu scris în taină cu patimă şi noroc,
Cu decor unde actorii îşi spun replica de zor,
Gustă fericirea vieţii cu amar, dar şi cu foc,
Până se lasă cortina sub lumini de reflector.

Vom păşi spre altă lume, vom fi la fel de reali
Şi ne vom trăi povestea conturată de destin,
Ne vom scufunda în vise printre perle şi corali,
Regizând cu mare artă viaţa proprie în film.

Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec zile, pni, luni şi ani fără simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşa, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta.

Paolo Coelho

44 responses

  1. Pingback: REMEMBER – ACTORI ȘI SPECTATORI «

  2. Azi ai prins în orizont cerc încondeiat de gânduri,
    Le-ai topit sub paşii minţii pe distanţe uimitoare,
    Fasonând zale albastre presărate printre rânduri,
    Înnodând în lanţ de floare pasiune şi candoare.

    Circumstanţele ne sunt torturate de invidii,
    Zâmbet prins în colţul gurii le subjugă în tăcere,
    Le întemniţează-n calcar de uitare printre stridii,
    Metamorfozându-le în perle sidefate-n coliere.

    Topirea gândurilor sub paşii minţii este o altă metaforă cu care atragi cititorul de la bun început. Paşii frumoşi şi siguri ai minţilor noastre calcă teren fertil din care răsar sentimentele frumoase pe care le savurăm în fiecare secundă… Floarea pasiunii stă într-o glastră confecţionată din sticlă de cea mai bună calitate… Că mai sunt şi invidii în jurul nostru nici nu mă miră, fiindcă unii nu au altceva mai bun de făcut decât să arunce plasă de ironii peste o dragostea frumoasă…

    Bătălii şi lungi asedii înscriu toţi pe lista minţii,
    Nu ne pasă, nu ne temem, ne iubim şi-i de ajuns,
    Păşim demn pe drumul unde au păşit cândva şi prinţii,
    Ce-au luptat pentru prinţese până soarele-a apus.

    Am urcat pe scena vieţii fără teamă, fără mască,
    Dăruind fără reţineri tot ce am trăit intens,
    Sentimentele descrise fac azi din povestea noastră,
    Ceva unic pentru suflet dând iubirii un nou sens.

    „Nu ne pasă, nu ne temem, ne iubim şi-i de ajuns”… Aşa este,nu ne pasă, mergem mai departe cu zâmbetul pe buze, ca doi nebuni frumoşi decişi să-şi păstreze iubirea neîntinată… E frumos pe scena vieţii, mai ales atunci când citeşti un scenariu scris de destin cu petale de trandafiri roşii. Iar când primeşti replica de la o femeie extraordinară aşa cum eşti tu nimic nu te poate face să renunţi la… politica visului frumos…

    Mulţi s-au întrebat adesea dacă suntem şi-n real,
    Noi le-am spus mereu prin scrieri că suntem şi ne iubim,
    Că trăim frumos şi demn, cât se poate de normal,
    Că tot ce azi ni se-ntâmplă ne-au fost scrise în destin.

    Un scenariu scris în taină cu patimă şi noroc,
    Cu decor unde actorii îşi spun replica de zor,
    Gustă fericirea vieţii cu amar, dar şi cu foc,
    Până se lasă cortina sub lumini de reflector.

    Chiar, îmi aduc aminte cum ne amuzam şi cum ne amuzăm atunci când oamenii întreabă dacă suntem reali. Oho, şi cât de reali suntem. Cu griji, cu planuri, cu vise, cu inerentele probleme, cu poeziile noastre, cu vorbele noastre de dragoste, cu mângâierile de care nu ne mai săturăm. Într-o lume închistată şi decisă să-şi facă rău permanent, noi suntem amândoi exemplul că se poate. Totul este să vrei şi să te laşi pradă iubirii depline…

    Vom păşi spre altă lume, vom fi la fel de reali
    Şi ne vom trăi povestea conturată de destin,
    Ne vom scufunda în vise printre perle şi corali,
    Regizând cu mare artă viaţa proprie în film.

    O astfel de scufundare nu poate fi decât frumoasă, mai ales că atunci când vorbim despre scufundări ajungem şi într-un punct care îmi este mie foarte drag… Viaţa noastră este din ce în ce mai frumoasă…

    TE IUBESC, DRAGOSTEA MEA, TE IUBESC MULT ŞI ÎŢI MULŢUMESC PENTRU ACEASTĂ REPLICĂ PE CARE AI LĂSAT-O POEZIEI MELE… TE SĂRUT PE SUFLET…

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 1:01 am

    • Iubim cu zâmbetul pe buze, ne respectăm şi ne dorim ca iubirea să fie veşnică.

      Cu mare drag scriu rânduri drept replică la ceea ce scrii tu.

      TE IUBESC, LISANDRU!

      Apreciază

      Mai 10, 2010 la 10:21 pm

  3. Geanina,va doresc tie si lui Cristian sa aveti o saptamana mai frumoasa si multa iubire!

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 6:26 am

    • Îţi trimitem toate gândurile noastre bune şi îţi urăm cu tot sufletul să ai zile pline de iubire!

      Apreciază

      Mai 10, 2010 la 10:23 pm

  4. Pingback: Léon Bakst, pictor rus si designer de costume de scena « my heart to your heart

  5. Vă aplaud şi aici pentru frumoasa voastră iubire.
    Vă pup, o săptămână minunată!

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 8:55 am

  6. acuarele

    Traiti ca flacarile, nu doar pe dinauntru… 🙂

    Imi place ce zice Coelho.:)
    Pupici, saptamana minunata!

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 9:06 am

    • Aşa trăim de când ne-am cunoscut. Nu ne mai dăm drumul la mână nici în somn.

      Gânduri pline de frumos!

      Apreciază

      Mai 10, 2010 la 10:26 pm

  7. Exceptional…..trebuie , intradevar , sa fi cu fruntea sus si pieptul scos inainte , pe scena vietii , indiferent cat de grea sau istovitoare este piesa in care esti actor….mai devreme sau mai tarziu , replicile vor fi invatate si atunci cu siguranta piesa va merge ca pe roate…
    Te pup , Geanina si iti doresc o saptamana la superlativ!

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 9:19 am

    • Eşti ceva de…nu se poate…
      Cristi spune că i-a plăcut tare mult „pieptul scos inainte , pe scena vietii”…
      Râdem de ne prăpădim.

      Seară magică!

      Apreciază

      Mai 10, 2010 la 10:28 pm

  8. Pingback: Pe Argeş în sus, şi chiar în jos, aventura continuă… « Noaptebunacopii's Blog

  9. Pingback: Noaptea Iguanei » Când mintea şi sufletul se contrazic

  10. Pingback: Antoni Słonimski (1895-1976) – Notes « Orfiv

  11. f frumos:)

    felicitari:)

    i-am zis si lui Cristian sa aveti saptamana linistita:)

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 11:01 am

  12. Ma bucur Geanina ca vantul sufla din nou in panzele corabioarei tale, si ai putut pleca sa-ti revezi prietenii in ale scrisului, dupa ce ti-ai mai revenit! 🙂
    Poezia postata astazi are o mare incarcatura emotionala si multa sensibilitate!

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 11:13 am

    • Suflă vânt bun în pânze. Mai tuşesc şi strănut, dar ce a fost greu…a trecut…

      Mulţumesc pentru comentariu şi trimit pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Mai 10, 2010 la 10:32 pm

  13. Pingback: Patria. « Gabriela Savitsky

  14. Cat de frumos va iubiti voi, Geanina! Chiar daca unii va acuza de… as spune denuntul public al pasiunii voastre, pe mine unul el ma bucura si chiar ma face fericit sa stiu ca stiu, cunosc oameni ca voi…

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 12:55 pm

    • Mulţumim pentru gânduri, iar cei ce nu au terminat de „luat cu pâine” să se grăbească fiindcă vine al doilea transport…ha,ha,ha…de data asta cu IP-uri „spămuite”.

      Şi noi ne bucurăm că ţi-am descoperit blogul.

      O seară plină de magie!

      Apreciază

      Mai 10, 2010 la 10:35 pm

  15. Geanina, ce dreptate ai…NOI am urcat pe scena vietii fara MASCA…,in schimb cei care ne guverneaza sau nascut pe scena vietii cu….Masca ,o saptamana minunata 🙂
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 1:02 pm

  16. Vom păşi spre altă lume, vom fi la fel de reali
    Şi ne vom trăi povestea conturată de destin,
    Ne vom scufunda în vise printre perle şi corali,
    Regizând cu mare artă viaţa proprie în film.

    Chiar voi va traiti viata dupa propriul scenariu scris cu iubire si sinceritate.
    Fiti binecuvantati dragii mei prieteni!

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 1:20 pm

  17. Pingback: Leapşă livrescă « Ioan Usca

  18. Nici nu mă mir, sincronul la voi este ceva natural, semn al potrivirii voastre şi al iubirii pe care o împărtășiți prin viers. O zi bună!

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 2:20 pm

  19. ,,Am urcat pe scena vieţii fără teamă, fără mască,
    Dăruind fără reţineri tot ce am trăit intens,
    Sentimentele descrise fac azi din povestea noastră,
    Ceva unic pentru suflet dând iubirii un nou sens.”

    Culoarea rosie m-a atras, si nu numai : )
    Iubirea adevarata, curata, statornica nu are masca, nu poate fi ascunsa…
    Doar ce e frumos razbate, asa cum florile razbat din muguri…

    M-ai purtat din nou pe undele facatoare de bine ale simtamintelor voastre.
    O saptama frumoasa, calda si calma ca undele unui lac linistit in care soarele s-a coborat de drag!

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 5:57 pm

    • Căldura cuvintelor tale a ajuns la sufletele noastre.

      Mulţumim pentru toate gândurile pline de frumos şi te îmbrăţişăm peste normă!

      Apreciază

      Mai 10, 2010 la 10:40 pm

  20. Pingback: Am aparat! « Nataşa

  21. Săru’ mâna! Să vă fie bine şi săptămâna asta! 🙂
    Pingu’ nu mi-a ajuns, nu ştiu de ce. 😦

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 6:22 pm

    • Mulţumim din suflet, iar pingul se dovedeşte a fi neascultător.

      Am verificat şi am mai trimis o dată.

      Seară faină!

      Apreciază

      Mai 10, 2010 la 10:42 pm

  22. Tasha

    Scena vietii…bine spus!asa e viata asta,iar noi niste bieti actori,putini ajungem sa culegem lauri….cei cu masca insa sunt mai norocosi.

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 6:22 pm

  23. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 18) « Blogul lui Teo Negură

  24. Pingback: Deşteaptă-te, române! « Noaptebunacopii's Blog

  25. Mă simt o fericită să vă citesc poveştile pline de iubire prinse în frumoase şi încântătoare versuri…Te îmbrăţişez cu mare drag!

    Apreciază

    Mai 10, 2010 la 11:58 pm

  26. Pingback: Naivă « Cristian Dima

  27. Pingback: Comentarii la Facerea – 24 « Ioan Sorin Usca

  28. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 36 « Ana Usca

  29. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 29 « Caius

  30. Pingback: /cand mintea si sufletul se contrazic « Moments in My Way

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s