Iubirea este una…
Privim către niciunde, simţim cum ne cuprinde
Fiorul primei întâlniri ni se citeşte în priviri.
În dreapta ta e verde, în stânga mea, tot verde
În faţă marea lină cu forme de felină.
Aici, pe bancă, chiar aici suntem noi doi şi-un licurici
Ce ne veghează dragostea pe banca mea, pe banca ta…
Licuriciul ne şopteşte-ntruna
„Păşiţi pe mare, declanşaţi furtuna,
Furtuna sentimentelor ce înfloresc
La ceas de seară în stilul lor firesc.”
Fruntea ta o sprijină pe-a mea
Şi gândul meu îl sprijină pe-al tău,
O scoică iese acum din mare şi ne cântă,
Pe acorduri dulci iubirea să pătrundă.
O iei în palmă, o desfaci uşor,
Îi spui că vrei o perlă s-aline al tău dor,
Un dor ce te cuprinde deşi eu sunt aici,
Un dor ce se transformă în mii de licurici.
Un dor la care marea participă şi ea
Complice este-ntruna cu-n gând de catifea
Şi-un fir de iarbă-i martor la tot ce se petrece
Iubirea este una, nicicând ea nu va trece…
Când iubirea va face semn, urmaţi-i îndemnul, chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase, şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei, chiar dacă sabia-i ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni, iar când vă vorbeşte daţi-i crezare, chiar dacă vocea-i ar putea sa vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazanoapte care vă pustieşte grădinile.
Khalil Gibran
Pingback: LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (11) «
Ce bine e aici, în căsuţa ta literară, iubirea mea… Trebuie să spun de la bun început că Geanina m-a răsfăţat culinar mai devreme, iar acum mă răsfaţă şi ne răsfaţă şi literar…
Privim către niciunde, simţim cum ne cuprinde
Fiorul primei întâlniri ni se citeşte în priviri.
În dreapta ta e verde, în stânga mea, tot verde
În faţă marea lină cu forme de felină.
Aici, pe bancă, chiar aici suntem noi doi şi-un licurici
Ce ne veghează dragostea pe banca mea, pe banca ta…
Îmi plac licuricii, puterea lor de a lumina, chiar dacă nu reuşesc întotdeauna să spargă negurile nopţii. Sau poate că reuşesc, dar temporar… Privesc fotografia şi îmi aduc aminte de banca pe care am stat la un moment dat, în parcul din cartier, privind lacul şi răţuştele care îşi trăiau viaţa lor mai mult sau mai puţin afectată de privirile şi gesturile celor din jur…
Licuriciul ne şopteşte-ntruna
“păşiţi pe mare, declanşaţi furtuna,
Furtuna sentimentelor ce înfloresc
La ceas de seară în stilul lor firesc.”
Fruntea ta o sprijină pe-a mea
Şi gândul meu îl sprijină pe-al tău,
O scoică iese acum din mare şi ne cântă,
Pe acorduri dulci iubirea să pătrundă.
O furtună a sentimentelor, dar o furtună care te poate prinde cu pânzele sufletului nestrânse, pentru a simţi răsuflarea iubirii în toată fiinţa. La ceas de seară sau la ceasul dimineţii ce picură istovire plăcută în două trupuri… Ne sprijinim gândurile unul altuia, ne dăm putere de fiecare dată şi trecem astfel mai departe, pe o alee mărginită de speranţă şi vis… Acordurile dulci ale iubirii ne mângâie simţurile şi ne lăsăm purtaţi ca de un val înspumat către acel ţărm al fericirii atinse…
O iei în palmă, o desfaci uşor,
Îi spui că vrei o perlă s-aline al tău dor,
Un dor ce te cuprinde deşi eu sunt aici,
Un dor ce se transformă în mii de licurici.
Un dor la care marea participă şi ea
Complice este-ntruna cu-n gând de catifea
Şi-un fir de iarbă-i martor la tot ce se petrece
Iubirea este una, nicicând ea nu va trece…
Niciodată nu poţi scăpa de dor atunci când iubeşti. Şi cred că niciun îndrăgostit nu ar dori aşa ceva. Ce să faci fără dor şi fără acele momente în te uiţi în ochii celei – zic eu – de lângă tine şi spui „Îmi este dor chiar şi atunci când eşti aici?” Eternitatea şi eternizarea iubirii rămân punctele de reper fundamentale…
TE IUBESC, dragostea mea, te iubesc mult de tot şi îţi spun şi acum, de la distanţă de câţiva metri, că îmi este tare dor de tine…
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 12:34 am
Sunt amintiri pe care nu le vom uita nicicând. Sunt convinsă că fiecare om are
o bancă a lui, aşa cum avem şi noi. O bancă pe care şi-a întâlnit iubirea, marea iubire.
Te iubesc, minune de om!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:28 am
Intotdeauna exista o iubire unica si fericiti sunt cei care o gasesc, o intalnesc.
Superbe versuri!
Iti transmit un gand frumos, in noapte…
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 2:53 am
Bine ai revenit , draga mea!
Fericirea este fără margini când iubirea unică bate la porţile sufletului.
Pupici geaninoşi peste normă!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:30 am
Bună dimineaţa iubirii voastre şi vouă!
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 5:56 am
Bună dimineaţa, draga mea dragă!
Salutul meu are întârziere de-o zi, dar este plin de pupici geaninoşi.
Zile pline de iubire!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:31 am
Prima intalnire…e mult de-atunci, insa-mi amintesc.
Ce poate fi mai frumos decat dragostea?
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 7:45 am
Prima iubire, prima întâlnire, primul sărut…frumoase momente şi extrem de emoţionante.
Te îmbrăţişez cu toată dragostea!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:32 am
Pingback: Galerie de pictura Jean-Léon Gérôme « my heart to your heart
Pingback: Rasoterapie cu morala « Ҩ Gabriela Elena
Am ajuns aici de pe blogul „barbatului care te iubeste”. Ce frumos e aici…sunteti asa fericiti, traiti in lumea voastra.
Dar, sa continui cu laudele. Imi place ca-ti place O.Paler, si, mai ales acum. Si eu scrisesem zilele trecute despre „Viata pe un peron”. Te inspira, acest Mare Om.
Si, acum ceva ani, si eu il „sorbeam” pe O.Khayam.
Voi mai trece pe aici!
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 10:25 am
Bine ai venit!
Cu mare drag te-am trecut în lista mea şi sunt sigură că ne vom citi cu plăcere.
O lume a noastră construită cu multă iubire şi emoţii.
Pupici geaninoşi peste normă!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:34 am
Pingback: Prinţesa « Ioan Usca
Pingback: Mirelei Pete « Gabriela Savitsky
Aici la tine acasa, pluteste si se lafaie iubirea, asa cum nu prea gasesti …astazi, intr-o lume atat de rea si perfida. Fii binecuvantata draga mea, frumoasa mea prietena!
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 1:37 pm
Chiar despre acest lucru vorbeam cu Lisandru acum, ţara arde şi noi trăim într-o lume a noastră din care nu reuşeşte să ne scoată nimeni şi nimic.
Te îmbrăţişez cu mare drag!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:36 am
Dragostea, zicea cineva, e cel mai natural sentiment uman, e…UNA, asa cum spui tu. Ea nu are nevoie niciodata nde motivatia ratiunii pentru a exista.
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 2:11 pm
Mi-aş dori ca acest sentiment să-i ia pe cât mai mulţi în braţe şi să nu le mai dea drumul, e mult prea bine.
Zi magică!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:38 am
Putem fi recunoscatori Cerului ca am ramas macar cu iubirea. Speranta a ramas ca o ceata iluzorie, insa dragostea este cea care ne mai ofera resursele necesare pentru a depasi momentele grele prin care trecem…
Gata!!!! Mi s-au împlinit aşteptările. M-am mutat! Adică, am blog nou! Cu un alt domeniu….Aşa că vă aştept cu mare plăcere în noua mea casă. Bineînţeles, pentru cine este interesat să îmi calce pragul. Oricum, uşa este deschisă, iar cine vrea să mă introducă în blog roll poate intra direct pe uşa http://www.proatitudine.ro/
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 2:56 pm
Eu aşa simt de fiecare dată. Fără iubire am fi mult prea goi…
Am notat noua adresă li voi intra de fiecare dată pe uşa deschisă pentru a citi gândurile aşternute virtual.
Zile pline de frumos!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:41 am
Geanina, titlul spune tot:
„Iubirea este una…” si o recunosti cand vine, de departe si o primesti cu bratele deschise cu zambet in priviri si fericire in suflet! 🙂
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 2:59 pm
Să vină, să vină, să vinăăăăă!!!!
Asta este ceea ce ne dorim, iubire şi frumos.
Te îmbrăşişez cu mare drag!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:43 am
Pingback: Dare de seamă despre norbi…(2) « Dispecer Blogosferă
Pingback: cei ce nu pot fi numiți « Andi Bob
Geanina,ce faina poza pe banca ,in Cismigiu,imi auc aminte cu placre de aceste amintiri frumoase,multumesc,o zi minunata 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala.
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 5:54 pm
Faină banca, dar şi dedicaţia de la tine.
Mulţumesc şi îţi urez să ai ore pline de frumos!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:46 am
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Posibile reușite
„Pe acorduri dulci iubirea să pătrundă.”
Iubirea voastra-mi da putere
Sa trec peste a mea durere …
Nici azi cuvinte nu-mi gasesc…
Desi cu drag va tot citesc,
Dar…nu-s in ale mele ape…
Sunt dusa……………dusa …prea departe…
ApreciazăApreciază
mai 11, 2010 la 7:38 pm
Sunt tare fericită să ştiu că versurile şi iubirea prinsă-n ele te ajută să treci peste durere, peste momentele grele.
Te îmbrăţişăm cu mare drag!
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:47 am
Pingback: Drum spre devenire… (3) « Cristian Dima
Pingback: Comentarii la Facerea – 25 « Ioan Sorin Usca
Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 37 « Ana Usca
Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 30 « Caius
Pingback: Gaston Burssens (1896-1965) – Respectabil bordel « Orfiv
Asa este, unica. Si cand o gasesti, merita sa lupti oricat pentru ea. Pana la urma, iubirea este tot ce ne ramane din lumea in care traim. 🙂
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:34 pm
Asta facem, luptăm pentru acestă fericire.
Mulţumesc pentru gânduri.
O seară divină!
ApreciazăApreciază
mai 13, 2010 la 7:27 pm
Uite o melodie trista, dar tare frumoasa:
ApreciazăApreciază
mai 12, 2010 la 3:35 pm
Sublimă…
Mulţumiri din suflet!
Te îmbrăţişez cu mare drag!
ApreciazăApreciază
mai 13, 2010 la 7:27 pm
Cautam licurici pe net, dar am gasit ceva mult mai frumos! 🙂
Nu e prima data cand va citesc, atat pe tine cat si pe Cristian, dar e prima data cand las un gand bun. Sa fiti mereu tot asa! 🙂
ApreciazăApreciază
aprilie 29, 2011 la 10:18 pm