Arome de viaţă

E viaţa noastră plină de arome,
Iubirea se îmbată de tine şi rezistă,
Trimitem gânduri bune către lume,
Iar dragostea devine-avangardistă.

Omul problemă zilnic apare şi dispare
Crezând că viaţa e un saltimbanc,
Noi scriem replici astăzi pe trotuare
Şi transformăm prostia într-un banc.

Din ură şi orgoliu îşi construieşte viaţa,
Cei şapte ani de-acasă subit au dispărut
Şi telefonul sună la şapte dimineaţa
Pentru înjurături ca formă de salut.

Din toţi rărunchii urlă că ne va mistui,
C-o să vedem noi care este mersul,
Analfabeţi ne face în fiecare zi,
Iar el este ce n-a văzut tot Universul.

Dâra ameninţării pluteşte peste tot,
Întriga ţese pânze din mocirlă
Noi aşezăm pe inimă un cort
Pentru că sufletul doreşte tihnă.

A recunoaşte că ai luat-o razna
Este pentru orgoliu ceva neacceptat,
Înfigi lama adânc să sângereze rana
Şi eşti satisfăcut că tu ai triumfat.

Pe mine mă ucide cu vorbe de ocară,
Pe tine te omoară mereu prin telefon,
Mie îmi strigă-n clasă că sunt o ordinară,
Iar despre tine spune că eşti doar un bufon.

Ne cântă pe o voce un depăşit de soartă,
Ne comentează ţaţe prin cuiburi rafinate,
Zâmbim şi ne iubim pe coji de nucă spartă,
Lăsându-ne amprenta între coperţi de carte.

Anunțuri

Comentariile sunt închise.