Escaladarea solo integral

mi-am asumat doza de risc
de a străbate traseul ființei tale
am pus în rucsacul sufletului
încrederea speranța
echipamentul confecționat
din pielea trupului meu
și am pornit la drum pe itinerarii
greu accesibile pentru femeia
dornică să combine deseori
viața de stâncă zăpadă sau gheață

am meditat îndelung la dificultățile
impuse de accesul la inima ta
găsirea cifrului acesteia
trăinicia clipelor de iubire
și adrenalina provocată de
escaladarea solo integral

m-am prins cu forța alpinistului
de pereții sufletului tău

joc cel mai incitant rol

pe scena verticală de balet

a trupului care-mi modelează

și controlează echilibrul

fie că este ploaie zăpadă ori soare

în interiorul existenței sale

30 responses

  1. Pingback: Pasiune «

  2. Iubirea mea, o astfel de ascensiune nu poate fi decât incitantă, iar pereţii sufletului meu sunt fericiţi fiindcă degetele tale s-au agăţat de ei. O imagine deosebită ai creat prin acest poem şi mă înclin în faţa FEMEII care mi-a intrat în suflet şi care îmi înfrumuseţează fiecare zi prin tot ceea ce face, spune sau scrie…

    „echipamentul confecționat
    din pielea trupului meu”

    Minunat.

    Te sărut pe suflet, iubirea mea…

    Apreciază

    Octombrie 27, 2010 la 12:10 pm

    • Sunt imagini create de iubirea noastră, de pasiune şi dorinţă.
      Onorată de comentariu, dragul meu drag.

      Te iubesc, Lisandru!

      Apreciază

      Octombrie 27, 2010 la 6:19 pm

  3. Geanina…i-am citit-o si Anei, nu cred ca la 8 ani jumate ai ei intelege, dar a exclamat: mami ce frumos!!!
    Foarte frumos, draga mea!
    Te imbratisez cu drag!

    Apreciază

    Octombrie 27, 2010 la 12:17 pm

    • Îţi mulţumesc pentru vizite şi comentarii.

      Pupici geaninoşi peste normă pentru tine, Ana şi toţi cei dragi sufletului tău.

      Seară faină!

      Apreciază

      Octombrie 27, 2010 la 6:21 pm

  4. Carmen

    ”m-am prins cu forța alpinistului
    de pereții sufletului tău
    joc cel mai incitant rol
    pe scena verticală de balet
    a trupului care-mi modelează
    și controlează echilibrul…”
    te salut Geanina,in sfarsit am prins curaj sa astern ganduri pe pagina ta,desi te citesc de mai bine de jumatate de an…e minunat felul in care iti transpui simtirile prin versuri…
    eu sunt un om simplu,drept pentru care si imi sunt marunte cuvintele,doar…iti doresc din tot sufletul sa ai parte de liniste in tine,si sa simti iubirea omului tau drag mereu mai mult si mai mult!imbratisez cu tot tot dragul:)

    Apreciază

    Octombrie 27, 2010 la 1:31 pm

    • Bine ai venit!

      Când te-am localizat mi-am spus în gând „mamă, ce mere sunt pe acolo”.

      Este o mare bucurie să aflu că îmi citeşti scrierile de atâta timp.

      Mulţumesc pentru trecere, comentariu şi gânduri.

      Te îmbrăţişez peste normă!

      Apreciază

      Octombrie 27, 2010 la 6:23 pm

  5. Avand la tine, mereu increderea si speranta, Geanina, nu vei rataci niciodata drumul spre inima iubitului tau chiar daca incercarile si greutatile nu lipsesc! 🙂

    Apreciază

    Octombrie 27, 2010 la 7:54 pm

    • Adevărat, draga mea dragă.

      Sunt mereu cu mine, armele mele pentru câştigarea oricărui război al vieţii.

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Octombrie 27, 2010 la 8:54 pm

  6. Pingback: Cine n-are, pisică să-si cumpere « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  7. Pingback: Un blog de modă veche « Blogul lui Teo Negură

  8. Vei reusi in ascensiunea ta caci ai o incarcatura uriasa de dragoste si -Dragostea e mai tare ca moartea-spune biblia.
    Fericire iti doresc si liniste sa-ti sorbi sucul iubirii! Imbratisari sipupici de la Vrancea!

    Apreciază

    Octombrie 28, 2010 la 8:29 am

    • Mi-ai mângâiat sufletul cu multă tandreţe, aşa cum faci de fiecare dată.

      Trimit gânduri din cele mai bune către tine, draga mea dragă!

      Apreciază

      Octombrie 28, 2010 la 4:25 pm

  9. Mă întreb în câte feluri poate fi cântată iubirea? Iată-te prinsă cu „forţa alpinistului, de pereţii sufletului” iubitului. Mi-a plăcut enorm imaginea aceasta, atât de sugestivă, atât de plină de realitate şi atât de inspirat descrisă. Mă topesc de drag că am privilegiul de a putea lăsa dn când în când – când timpul îmi permite – un modest buchet de cuvinte la poalele Everestului: poeziile voastre împletite cu perle de cuvinte în munţi de iubire.

    Apreciază

    Octombrie 28, 2010 la 8:36 am

    • Ne eşti tare dragă. De câte ori laşi comentarii la Cristi, el mă anunţă: „A scris pe blogul meu doamna aceea simpatică din Olteniţa”. Zâmbesc şi ascult cum îmi citeşte comentariul cu bucurie, o bucurie ce se citeşte pe faţa lui. Se pare că sunt oameni şi în Olteniţa care îl îndrăgesc. Ai surprins în comentariu esenţa poemului. Mulţumesc.

      Te îmbrăţişăm cu mare drag!

      Apreciază

      Octombrie 28, 2010 la 4:28 pm

      • Geanina, iubesc, ador poezia. Scriu şi eu : cu sau fără talent, dar ştiu cum se scrie, ştiu ce stare de sublimă exaltare trăieşte cel ce scrie poezie. Deci pentru mine, poetul este torţa care arde pe altarul iubirii. Iar când doi poeţi – cum sunteţi voi – se iubesc, atunci cu dragostea lor pot lumina tot universul ! Si-atunci cum să nu vă îndrăgesc în cuplu ? Lisandru al tău este minunat. Printre rândurile postărilor lui se poate citi cu uşurinţă ce om deosebit ai întâlnit tu în sfârşit, aşa cum meritai. Eşti un copil mai mare ce simte nevoia de a fi ocrotită, de a te simţi iubită cu generozitate, de a fi mângâiată şi alintată, de a ţi se spune vorbe frumoase care să te facă să uiţi de griji. Şi cine poate face asta mai bine ca Lisandru al tău? Fiţi binecuvântaţi, dragii mei dragi,

        Apreciază

        Octombrie 28, 2010 la 11:24 pm

        • Scrii bine, copiii vor fi încântaţi să citească volumul pus la cale de tine şi Mirela. Mai mult nu divulg, dar vă urez succes cu tot sufletul. Mi-a plăcut mult cum ai încheiat comentariul despre Lisandrul meu.

          Te îmbrăţişăm cu mare drag!

          Apreciază

          Noiembrie 2, 2010 la 5:00 pm

  10. Sigur ca fiecare iubire presupune o doza de risc pe acre ti-o asumi, volens nolens, insa ma intreb eu oare nu asta face pana la urma deliciul jocului in doi? Altfel n-ar fi doar o desfasurare viscerala si superficiala de evenimente prevazute?… 🙂

    Apreciază

    Octombrie 28, 2010 la 12:38 pm

    • Mi-a plăcut întotdeauna să îmi asum responsabilităţi, să duc la bun sfârşit ceea ce am început, indiferent cât a durat bătălia sentimentală, profesională sau de orice natură. Cineva spunea că am o personalitate puternică. Da, sunt un om care pune preţ pe acest aspect, iar despre iubire…numai de bine…dacă e pasiune, totul e perfect.

      Apreciază

      Octombrie 28, 2010 la 4:33 pm

  11. Pingback: Francis Bacon (28 octombrie 1909 – 28 aprilie 1992), unul din cei mai importanți pictori ai secolului al XX-lea « my heart to your heart

  12. Pingback: Vorbele nu plătesc datoriile(reloaded)… « Dispecer Blogosferă

  13. Pingback: Lasă-ţi lumea ta uitată « Cristian Dima

  14. Ce frumos suna „m-am prins cu forța alpinistului/
    de pereții sufletului tău”
    Cel mai important in viata este sa iubesti si, mai ales, sa te simti iubit.

    Apreciază

    Octombrie 29, 2010 la 10:42 am

    • Bine ai venit!

      Mare adevăr scriseşi.

      Gânduri bune la ceas de seară!

      Apreciază

      Noiembrie 2, 2010 la 5:01 pm

      • De fiecare data, revin cu drag, acolo unde vad chestii cu gust sau texte scrise din suflet.
        O seara … poetica!

        Apreciază

        Noiembrie 2, 2010 la 9:05 pm

        • Îţi mulţumesc pentru revenire şi răbdarea de a-mi citi textele.

          Te îmbrăţişez cu mare drag!

          Apreciază

          Noiembrie 3, 2010 la 9:34 pm

  15. Acum că ai reuşit să intri în sufletul omului, după atâtea peripeţii sunt sigur că nu vei mai ieşi niciodată. Nici nu ai de ce la cât de minunat este acolo.
    Magia iubirii să vă însoţească fiecare pas!

    Apreciază

    Octombrie 29, 2010 la 12:25 pm

    • Eu şi râia…ha,ha,ha
      Nu voi ieşi vreodată…spre dezamăgirea unora.

      Zile pline de frumos alături de cei dragi!

      Apreciază

      Noiembrie 2, 2010 la 5:05 pm

  16. Pingback: Cele şapte arte ale sufletului « Cristian Dima

  17. Pingback: Poveste de vis (11) « Blogul lui Teo Negură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s