Condimentat cu beatitudine colerică
În zilele de bronz ale iernii îmi încălzesc gândurile la șemineul sentimentelor tale, obrajii devin mere coapte în cuptorul inimii , iar în ochi joacă fericirea hore în ritm domol.
În zilele verzi ale primăverii prindem speranțele în îmbrățișări ce-și găsesc odihna doar atunci când trupurile noastre iau conturul firelor de iarbă, iar destinul pornește pe cărări bătucite de realitatea și puritatea viselor noastre.
În zilele cu arderi sentimentale sonore, în plină vară, când totul primește condiment de beatitudine colerică și patima răspândește lumină pe distanțe incomensurabile, metamorfozăm viața în iubire și iubirea în viață.
În zilele de toamnă, cu ploi distinse, dorințele pocnesc sub stropii barbari, iar pielea vibrează la fiecare întâlnire cu rubinul ce clocotește în floarea buzelor tale.
În zilele sălbatice, prinse în calendarul anotimpului iubirii, încrustez sentimente felurite, bucurii, tristeți, fericiri, eșecuri, împliniri, viața noastră. 
După o noapte magică, o postare plină de magie… Şi, bineînţeles, o surpriză. Adică stăm şi comentem amândoi la mine pe blog şi nu spui tu nimic despre proiectul literar. Te iubesc, scumpa mea… Te iubesc la ore mari, la ore mici, în orice anotimp şi, dacă s-ar putea, în toate universurile posibile…
Eşti „multaşteptata” mea, aşa cum scria Minulescu:
Multaşteptatei
De când te-aştept!…
Sunt ani…
Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine
S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine…
Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
Ce-nfiorări plutesc în zare
Şi-n plânsul celor patru strune!…
. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .
Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt’dată
Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute
Amanţii,
Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute…
Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră
Că nimeni n-a trecut pe-acolo
Şi-n zare nimeni nu s-arată!…
Te-am aşteptat pe ţărmul mării –
Pe ţărmul nalt ca şi terasa
Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa…
Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră
Spre ţărmul unde stam de strajă,
Când le-ntrebai ce ştiu de tine,
Îmi spuseră c-aştept zadarnic…
Şi azi viorile-n surdine…
Ce-mi plâng ciudatele romanţe
Mai trist de cum le plânse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri…
Te iubesc, minune!
ApreciazăApreciază
decembrie 8, 2010 la 4:54 am
Doamneeee, nu te-ai săturat de atâta aşteptare, dragul meu drag???
Mi-ai lăsat aici o bijuterie de comentariu. Îţi mulţumesc şi mă înclin înainte de a suna telefonul pentru a mă prezenta la datorie. Nu spun mai pot spune decât…iubeşte-mă…
ApreciazăApreciază
decembrie 8, 2010 la 5:00 am
Pingback: Colecţionari de noapte «
Pingback: Condimentat cu beatitudine colerică - Ziarul toateBlogurile.ro
Buna si frumoasa dimineata! Ma bucur sa incep o noua zi, cu o noua latura artistica decat cea poetica.Tandre dar viguroase gandurile si trairile tale Geanina, prind viata impletind povestiri de suflet.
Cer senin si ploi de bucurii iti trimit pe soapta de vant de la Vrancea, cu iubire din IUBIRE!
ApreciazăApreciază
decembrie 8, 2010 la 7:16 am
Frumoasă și noaptea, un deliciu, fără să exagerez, draga mea dragă.
Gânduri ce puseră stăpânire pe mine de la primele ore ale dimineții. Ploile de bucurii sunt la ele acasă, cerul senin și, dacă prognozele sunt reale, vreme de plajă astăzi pe la noi, nici mai mult, nici mai puțin decât 17 grade.
Te îmbrățișez cu mare, mare drag!
ApreciazăApreciază
decembrie 8, 2010 la 7:23 am
„În zilele de bronz ale iernii îmi încălzesc gândurile la șemineul sentimentelor tale, obrajii devin mere coapte în cuptorul inimii , iar în ochi joacă fericirea hore în ritm domol.”
Ce mult mi-a plăcut să citesc acest pasaj într-o nouă dimineaţă plină de iubire. Trimit Gândurile mele călduroase pentru zile friguroase!
ApreciazăApreciază
decembrie 8, 2010 la 11:30 am
Îți doresc să ai multe dimineți guvernate de iubire. Când voi avea zile friguroase înseamnă că Lisandru ,,azi îl vedem și nu e,,…ha,ha,ha…pentru moment atmosfera este încinsăăăă…
Ore magice alături de cei dragi sufletului tău!
ApreciazăApreciază
decembrie 9, 2010 la 7:42 am
Pingback: Sopârla de miercuri « Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Lucian Freud (8 decembrie 1922), pictor și grafician englez, originar din Germania « my heart to your heart
Pingback: Urcarea spre-abis « Blogul lui Teo Negură
Pingback: PLOI DE DORINŢE « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: Năbădăiosu` la mic-dejun « Cristian Dima
Si toate aceste „sentimente felurite, bucurii, tristeți, fericiri, eșecuri, împliniri” sunt pietre pretioase, de diferite forme si culori, care insirate pe firul vietii voastre in doi, alcatuiesc o frumoasa bratara, la care mereu se mai adauga o noua piatra devenita pretioasa prin voi. 🙂
ApreciazăApreciază
decembrie 9, 2010 la 6:35 pm
Îmi doresc din tot sufletul astfel de pietre care să completeze brăţara vieţii cu sentimente la fel de frumoase. Sunt cele mai preţioase trăiri, sentimente, clipe.
Te îmbrăţişez cu toată dragostea, drag mea dragă!
ApreciazăApreciază
decembrie 10, 2010 la 5:58 pm
Pingback: Pe aripi de vultur «
Pingback: PA-URI MEDIEVALE ŞI POARTA ŞCHEI DIN BRAŞOV « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Se vede ca sunt scrierile unei femei nu numai indragostite, ci si fericite.
Ce frumos suna „îmi încălzesc gândurile la șemineul sentimentelor tale”.
ApreciazăApreciază
decembrie 10, 2010 la 8:42 am
Fericită fiindcă bărbatul de lângă ea o iubeşte cu adevărat, o răsfaţă cum nu a mai fost vreodată.
Mulţumesc pentru gânduri.
Seară plină de frumos alături de cei dragi!
ApreciazăApreciază
decembrie 10, 2010 la 5:59 pm
Pingback: Seara de folk (4) | Gabriela Neagu