Ocupat pentru un veac

Franţuzoaică regăsită, cam tristă şi necăjită,
De mine ţi-ai amintit şi-mi repeţi cum ne-am iubit.
O iubire scurtă, scurtă, precum mintea ta zăludă,
Îmi trimiţi la două zile scrisorele de iubire,
Dar eu sunt cam ocupat cel puţin încă un veac,
Într-un mail ai ataşat amintiri ce le-am uitat,
Amintiri pe care eu le-am trimis la coş mereu,
Tu insişti şi scrii de zor sperând c-ai să capeţi spor.
Ce să-ţi spun ca să-nţelegi că-s îndrăgostit pe veci.
De cine, nu întreba, asta chiar nu-i treaba ta.
O iubesc cum n-am iubit, de suflet mi s-a lipit,
Pe stradă merg rătutit fiidcă visul s-a-mplinit.
Am găsit marea iubire, viaţa cântă împlinire,
Iar tu, franţuzoaică tristă, caută o altă pistă
Şi nu te mai umili, nici nu te copilări,
S-ar putea să ai surprize dacă faci şi mâine crize,
Franţuzoaică regăsită, cam tristă şi necăjită,
Fiindcă viaţa mea-i frumoasă lângă femeia aleasă.

Geanina Lisandru

41 responses

  1. Ocupat pentru un veac. Îmi place cum sună asta. La nebunie… Mi-aş dori să trăiesc o veşnicie, dar numai alături de tine. Într-o deplină comuniune sufletească, pierdut în ochii tăi şi în braţele tale, avid de tine şi de iubirea ta, pofticios ca nimeni altul atunci când este vorba despre pasiune nestăvilită…

    Ocupatul pentru un veac te sărută pe suflet, dragostea mea!

    Apreciază

    Decembrie 12, 2010 la 2:53 pm

    • Ocupatul meu drag, pierderea asta printre ochi şi braţe este de-a dreptul delicioasă.
      Avidul meu, trăirile alături de tine sunt spumoase şi pline de mister.
      Pofticiosul meu, înfruptă-te cu mult calm din această pasiune nestăvilită şi vei atinge veşnicia.

      Te iubesc, dragul meu drag!

      Las şi o melodie…

      Apreciază

      Decembrie 12, 2010 la 3:00 pm

      • Mă înfrupt, mă înfrupt fără să mă satur… Mulţumesc pentru dedicaţie, iubirea mea…

        Apreciază

        Decembrie 12, 2010 la 3:01 pm

        • A fost suficient să îţi zic şi imaginaţia ta a luat-o pe câmpii…ha,ha,ha…

          Apreciază

          Decembrie 12, 2010 la 3:04 pm

          • Hălăduieşte şi acum, sincer să fiu… Cu imaginaţia la înaintare şi cu dulcea realitate alături…

            Apreciază

            Decembrie 13, 2010 la 7:18 pm

            • Dulcea realitate te prinde de mână şi îţi spune că nu visezi, totul este cât se poate de real.

              Te ador, om drag!

              Apreciază

              Decembrie 13, 2010 la 7:30 pm

              • O,dulce realitate, atât de dragă mie… M-a cuprins în braţe, mă strânge pătimaş şi nu îmi mai dă drumul. Nici că aş vrea să mă lase cumva,he, he…

                Apreciază

                Decembrie 13, 2010 la 7:36 pm

                • Realitatea aceasta dulce nu va produce niciodată iubirii diabet.

                  Cu patimă şi dor trimit pupicii geaninoşi peste normă, dragul meu drag!

                  Apreciază

                  Decembrie 13, 2010 la 7:40 pm

                  • Exact de asta aveam o mare nevoie, de cantităţile industriale de pupici geaninoşi dulcioşi…

                    Mulţumesc, dragoste! Creşte doar pulsul, fie vorba între noi, glicemia stă la locul ei…

                    Apreciază

                    Decembrie 13, 2010 la 8:13 pm

                    • Am venit cu transportul de pupici geaninoşi şi se simte miros intens de plăcintă cu mere şi nucă…

                      Te sărut cu toată dragostea!

                      Apreciază

                      Decembrie 13, 2010 la 8:54 pm

  2. Pingback: Lup – Iarnă «

  3. Pingback: Ocupat pentru un veac - Ziarul toateBlogurile.ro

  4. Foarte frumoasa poezia! Mi-a placut mult… ca de obicei versurile voastre imi aduc zambetul pe buze.
    O seara linistita, dragii mei!

    Apreciază

    Decembrie 12, 2010 la 8:05 pm

    • Bine ai revenit !

      Mulţumim de trecere şi îţi trimitem gândurile noastre senine.

      Zile pline de iubire alături de cei dragi sufletului tău!

      Apreciază

      Decembrie 13, 2010 la 2:53 am

  5. ce frumos:)
    noapte buna!

    Apreciază

    Decembrie 12, 2010 la 10:48 pm

  6. Pingback: Intimitate «

  7. Pingback: SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (3) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  8. OCUPAT PENTRU UN VEAC, ar trebui sa scrii cu majuscule, aviz amatoarelor :}
    O dedicatie superba,ca tot ce curge din sufletul tau frumos. Te imbratisez cu mare drag.
    Nu-i loc de alte cuvinte.

    Apreciază

    Decembrie 13, 2010 la 9:32 am

    • I-am citit lui Lisandru comentariul şi râdem amândoi, el mai mult pe sub mustăţi, îi surâde ideea de a scrie cu majuscule ceea ce tu ai sugerat.

      O dedicaţie pentru minunea din viaţa mea, Cristian Lisandru, ocupat pentru multe veacuri.

      Pupici geaninoşi peste normă, draga mea dragă!

      Apreciază

      Decembrie 13, 2010 la 6:15 pm

      • Nu s-ar putea ca veacurile acestea să nu se mai termine niciodată????

        Apreciază

        Decembrie 13, 2010 la 7:19 pm

        • Notat, dar va trebui să-i scrii Moşului o scrisoare şi să o lipeşti pe geam…

          Apreciază

          Decembrie 13, 2010 la 7:31 pm

          • Mi-e să nu fie destul de cârcotaş. Dar poate că se îndură şi de mine şi-mi aduce o tolbă cu … un veac de iubire. Şi pe urmă încă unul, şi încă unul (asta este, Moşule, dacă îmi dai un deget vreau toată mână!).
            Totuşi, sunt convins că Moşulică Simpaticul va avea grijă de mine, în fiecare an. Multă iubire sub brad!

            Apreciază

            Decembrie 13, 2010 la 7:38 pm

            • Iubirea să te asedieze pe vecie, asta-ţi urez!
              Posibil ca anul acesta bradul să fie copleşit de argintiul zăpezii, aşa cum anul trecut a fost asediat de roşul iubirii. Printre darurile lăsate de Mos vor fi cantităşi industriale de pupici geaninoşi şi iubire peste normă.

              Te ador, Cristi!

              Apreciază

              Decembrie 13, 2010 la 7:43 pm

              • Las la alegerea ta culorile în care vom împodobi bradul, frumoasa mea… Cum simte sufletul tău frumos, aşa facem… Şi va fi minunat, aşa cum a fost şi anul trecut! Dacă Moşul vine cu desaga plină de pupici geaninoşi atunci îl asigur de tot resepctul meu…

                Apreciază

                Decembrie 13, 2010 la 8:14 pm

                • Moşul vine cu tot ceea ce trebuie în desagă, iar anul acesta am aflat că se poartă argintiul în brad. Sper că nu este doar un zvon argintat…

                  Împreună vom merge la sursă pentru a alege ceea ce doreşte sufletul.

                  Te iubesc, Lisandru!

                  Apreciază

                  Decembrie 13, 2010 la 8:56 pm

    • Chiar îmi surâde această idee, este binevenită… Gânduri bune!

      Apreciază

      Decembrie 13, 2010 la 7:19 pm

  9. Fusei plecat în acest weekend, pe acasă şi abia acum am ajuns şi pe la tine să observ schimbarea care îţi şade foarte bine…
    În ce priveşte „franţuzoaica” să facă bine să îşi vadă de cârpele ei, pentru că atunci când veacul se va fi terminat un altul va începe tot lângă marea iubire de care nu se va sătura vreodat`.

    Gânduri călduroase!!!

    Apreciază

    Decembrie 13, 2010 la 12:44 pm

    • Mulţumesc pentru gânduri, iar în ceea ce priveşte capitolul „franţuzoaica” nici nu ştii cât este de reală scrierea. Să vezi ce mail am primit după publicarea acestui poem, de la „franţuzoaică”, of course…sunt atâtea”franţuzoaice” în zona asta virtualăăăăă…ghinion…ha,ha,ha…Lisandru est occupé !

      Seară magică!

      Apreciază

      Decembrie 13, 2010 la 6:20 pm

      • Suntem într-adevăr Micul Paris?????

        Te sărut pe suflet, iubire!

        Apreciază

        Decembrie 13, 2010 la 7:20 pm

      • Occupe, circulaţi, vă rog, aşa trebuia să spui, suflet frumos…

        Te îmbrăţişez…

        Apreciază

        Decembrie 13, 2010 la 7:21 pm

        • Lisandru,
          ai chef de glume, iar eu ţi-am lăsat ţie plăcerea de a scrie şi mie umflarea în pene atunci când am parcurs cuvintele magice.

          Te iubesc, adoratul meu!

          Apreciază

          Decembrie 13, 2010 la 7:34 pm

  10. Pingback: Ceasuri. Asemeni cuvintelor şi ninsorilor « GENUNCHIUL LUMII

  11. Pingback: Lost In Fire | Raza mea de soare

  12. Pingback: POVESTEA CONTINUĂ… « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  13. Pingback: Atunci voi fi zăpadă pentru tine… «

  14. Pingback: SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (4) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  15. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 46) « Blogul lui Teo Negură

  16. Pingback: Franz von Lenbach (13 decembrie 1836 – 6 mai 1904), a « my heart to your heart

  17. Pingback: (EU) Manifest pentru iubire | Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s