Hazardul a hotărât

Iată-ne în liftul vieţii, ataşat la vitrina Universului, urcând etaj cu etaj, către eternitate. Între etaje, cu un impuls nebunesc, privirea ta îmi pune diagnosticul cu o acurateţe demnă de un arhitect al universului. Fără să mă întrebi, faci incizie pe sufletul meu . Mâna ta, de modelator al întregului meu univers, nu dă greş. Cu o singură mişcare pătrunzi şi scoţi cioburile ce mi-au asfaltat sufletul, turnând culoare de rubin ce transformă totul în mine.

Orice gest al meu este inutil, ai presărat pe chimia sufletelor noastre stele de diamant din dorinţa de a-ţi îndeplini visul malignizat, transformându-mă cu o măiestrie de invidiat în femeia visurilor transparente. Acum poţi vedea inima ce tresare la fiecare privire a ta, masca nu-şi mai are rostul, aortele pulsează sclipiri de viaţă şi cu puterea gândului mă transformi în femeia prin care poţi vedea viaţa ce respiră prin toate cristalele aşezate cu grijă de tine în matca sufletului meu.

Cu mâna dreaptă  îmi aşezi buclele într-un colţ al vitrinei  dezvăluind locul ce-i dă sufletului vibraţii şi trezeşte în tine dorinţe nebănuite, iar cerceii de safir se topesc la atingerea buzelor tale, lăsându-le cale liberă către interiorul sufletului meu. Mâna îşi urmează cursul, cu grijă desenat de zâmbetul chipului meu, către bulgării de nea, aprinzând flacăra divină în prezenţa degetelor aspre precum coralii de la atâtea incizii sculptate. Visai de secole la această transparenţă, visai neîncetat la aisbergul în care doreai să te scufunzi fericit pentru totdeauna ignorând barca ce striga din toate încheieturile S.O.S.

Atingerea aisbergului declanşeză transformări uimitoare în privirea mea, pe al cărui culoar transparent se preling smaralde, care se transformă în perle ce se revarsă, rând pe rând, pe podeau liftului, declanşând sunete ce vibrează la unison cu sufletele noastre. Mă priveşti adânc şi…

Uşa liftului se deschide brusc, iar ochii din faţa uşii pătrund dincolo de fiinţa mea transformată de măiestria gândurilor tale. Nu înţeleg mirarea celor din jur , dar radiez de fericire şi prospeţime prin transparenţa ce tu mi-ai dăruit-o.

Geanina Lisandru


15 responses

  1. Pingback: Hazardul a hotărât - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Intre chimia sufletelor si liftul ce te poarta spre culmile vietii sa se-ascunda oare fizica, legile ei de atractie?… Cred ca da. Ce multe metafore frumoase!

    Apreciază

    Decembrie 16, 2010 la 1:38 am

    • Sunt metafore ţinute în sertarul sufletului de ani buni. Se pare că nu doreau să mai stea ascunse, doreau lumina universului iubirii sau iubirea universului. Chimia sufletelor, aici este cheia. Ferice de cei care găsesc cheia potrivită.

      Ore magice!

      Apreciază

      Decembrie 16, 2010 la 4:40 pm

  3. Pingback: Forever young – prima parte «

  4. Bine te-am găsit, iubirea mea. Este o oră a gândurilor frumoase, pentru mine – ca insomniac şi paznic al somnului tău liniştit – şi pentru toţi cei care trăiesc nocturn cu gândul la iubire.

    „…transformându-mă cu o măiestrie de invidiat în femeia visurilor transparente. Acum poţi vedea inima ce tresare la fiecare privire a ta, masca nu-şi mai are rostul, aortele pulsează sclipiri de viaţă şi cu puterea gândului mă transformi în femeia prin care poţi vedea viaţa ce respiră prin toate cristalele aşezate cu grijă de tine în matca sufletului meu”…

    Dacă am reuşit o astfel de transformare nu pot decât să fiu mândru de mine, şi o spun cu toată convingerea. Cu toate că mirarea personală este mare, mare, mare… A reuşit Lisandru asta? Uite că Geanina spune DA, iar eu mă bucur precum un copil… Viaţa văzută prin tine este minunată, dragostea mea…

    Ai o viziune excelentă:

    „Visai de secole la această transparenţă, visai neîncetat la aisbergul în care doreai să te scufunzi fericit pentru totdeauna ignorând barca ce striga din toate încheieturile S.O.S.”

    Şi chiar aşa era. Visam. La tine. Poate chiar de secole, de ce nu? Ne putem imagina şi o călătorie obositoare, din veac în veac, prin universuri paralele reci, până în momentul în care destinul a făcut în aşa fel încât călătoria şi-a atins punctul terminus. Un punct terminus cu ochi verzi şi suflet mare, unul alături de care eşti convins că nu mai urmează decât o mare iubire. O altă călătorie, dar de data asta rezervată doar extazului…

    Te sărut pe suflet, tastez aici cu frenezie şi mă voi introduce lângă tine, în pat… Te iubesc, Geanina…

    Apreciază

    Decembrie 16, 2010 la 4:55 am

    • Lisandru,
      iar nu te-a luat somnul. Paznicul meu drag, în toate momentele, fie ele bune sau mai puţin bune, ai reuşit să răstorni întreg universul. Visul a devenit realitate, nu doar paragrafe prinse în lectură, iar călătoria a atins punctul teminus. Cât de verde este acesta, doar tu ştii, simţi, scrii şi surprinzi în fiecare călătorie.

      Tastaşi cu frenezia omului iubit şi îndrăgostit până peste urechi.

      Te iubesc şi te respect, Minune de OM!

      Apreciază

      Decembrie 16, 2010 la 4:48 pm

  5. Curg cuvintele calde ca si sufletul tau si se impletesc intr-o armonie perfecta:Iubirea.
    Ma bucura fericirea ta de dincolo de cuvinte.
    Fii binecuvantata Geanina draga mea draga!

    Apreciază

    Decembrie 16, 2010 la 10:32 am

    • Există fericirea de a fi lângă un bărbat de excepţie, spun asta mereu. Un bărbat care este cu adevărat îndrăgostit de femeia de lângă el, nu doar mimează.

      Îţi mulţumesc pentru gândurile tale curate şi te aştept de fiecare dată cu aceeaşi bucurie.

      Pupici geaninoşi peste normă, draga mea dragă!

      Apreciază

      Decembrie 16, 2010 la 4:51 pm

  6. Pingback: Peter Mark Monsted(10 decembrie 1859 – 20 iunie 1941), pictor realist danez « my heart to your heart

  7. Frumos descris!
    Ma bucur ca sunteti bine!
    Multa sanatate si Sarbatori Fericite

    Apreciază

    Decembrie 17, 2010 la 12:07 am

  8. kassuka_p

    citesc doar dragoste,vad doar dragoste…Postare ,de si pentru, oameni care traiesc,vorbesc,respira dragoste…ce poate fi mai frumos decat sinceritatea declaratiilor de dragoste?!
    Felicitari!

    Apreciază

    Decembrie 17, 2010 la 9:32 pm

    • Iubirea ne face viaţa minunată.

      Ne adorăm, acest este cuvântul, fără exagerare.

      Bine ai venit!

      Apreciază

      Decembrie 21, 2010 la 11:04 pm

  9. Pingback: Departe «

  10. Pingback: BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s