Metamorfoze
Artistul, sub puterea iertării, trebuie să aibă încredere în el însuşi şi să asculte pe singurul său stăpân: Natura
Pierre Auguste Renoir
Poezie. Proză de GEANINA LISANDRU este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Fără Opere Derivate 3.0 România.
Bazată pe opera disponibilă la geaninalisandru.wordpress.com.
IMPORTANT - TEXTELE NU POT FI PRELUATE FĂRĂ ACORDUL MEU SCRIS.
%d blogeri au apreciat asta:
Pingback: Yousuf Karsh (23 decembrie 1908 – 13 iulie 2002), fotograf canadian de origine armeana « my heart to your heart
Pingback: Craciun fericit! « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Doar câteva zile şi vine Crăciunul. Îţi dedic o melodie dragă sufletului meu, în spiritul sărbătorilor ce bat la uşă…
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 1:30 am
Porţile sunt deschise, ca de fiecare dată. Şi braţele sunt deschise, şi ochii sunt deschişi. Pupicii aceştia îmi lasă numai bucurie în suflet… Indiferent de oră, indiferent de zi, de anotimp sau de an. Şi aş putea spune că indiferent de univers…
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 1:22 am
Cunosc iubirea ta, mon cher. Prin ea văd viaţa frumoasă, blândă, plină de culoare.
Pupicii geaninoşi sunt pe baricade, trimit de urgenţă un transport…
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 1:17 am
Mon cher te iubeşte şi primeşte cu mare drag geaninoşii, de fiecare dată. M-aş îngropa cu ei, dacă aş putea…
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 1:09 am
Pingback: D’ale lui Victor | Noaptebunacopii's Blog
De tine depinde, mon cher.
Trimit şi eu pupici geaninoşi în cantităţi industriale.
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 12:57 am
Hai… să nu exagerăm, vorba lui Dudache…ha,ha,ha…filozoful meu drag.
Iubit să rămâi, doar de mine, Lisandru!
Melodia îmi cântă, prin fulgii iernii, iubirea alături de tine.
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 12:56 am
Nu-i place smântâna, dar la ora aceasta îi veni poftă de măsline, pasiunea lui culinară, una dintre ele.
Bună ideea invenţiei, subscrie şi motanul Lisandru…ha,ha,ha…
Pentru cei mici să vină Moş Crăciun cu cel mai faimos sac, cu cele mai alese daruri.
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 12:51 am
PS – bun masajul cu fragii aceia… Trebuie să fiu cuminte, ca să mai primesc.
Te sărut, Genucule!
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 12:38 am
Eu fără tine aş umbla teleleu, Vasile-al meu, parcă aşa era o vorbă. Sau ca o muscă fără cap – nu sunt sigur dacă aşa era… Cu siguranţă că fiecare zi mi s-ar părea o calamitate, n-aş mai ieşi din ciufuţenie, mi s-ar părea că toată lumea îmi caută nod în papură şi aş face pe filozoful de doi bani care îşi plânge trista soartă, cruda soartă, nemiloasa soartă. Dar cum sunt iubit de tine în fiecare zi am să scap de un astfel de scenariu sumbru…
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 12:35 am
Ha, ha, parcă mi-l şi închipui pe Cristian mustăcind aşa, ca un pisoi lângă oala cu smântână. 🙂
Unii fără ceilalţi? Probabil ne-am inventa reciproc.
La fel şi vouă, dragilor, magie de iubire, de sărbătoare-n prag, de un nou început!
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 12:27 am
Lisandru zâmbeşte pe sub mustăţi, i-am citit comentariile scrise de tine.
Bărbaţii…ce ne-am face fără ei, dar şi ei fără noi???
Mulţumim pentru urări.
Ore magice alături de cei dragi sufletului tău!
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 12:17 am
Nici nu mă aşteptam să nu-l fi experimentat. 🙂 Nu pierdea el o asemenea plăcere. 🙂
Sigur că fiecare vers respiră frumuseţe şi sensibilitate, dând ansamblului valoare de poveste cu iele, parcă.
Noapte bună, cu fragi sub lună! 🙂
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 12:13 am
Pingback: Metamorfoze - Ziarul toateBlogurile.ro
Pingback: Definitiva împăcare «
Lisandru m-a rugat să-ţi spun că… doar ce a experimentat un masaj cu fragi.
Fiecare vers compune o imagine pentru ochii şi sufletul musafirilor dragi.
Seară plină de frumos alături de cei dragi!
ApreciazăApreciază
decembrie 23, 2010 la 12:05 am
Poezia ta îmi mângâie sufletul de fiecare dată, iubirea mea.
Motivat să rămâi pe veci, dragul meu drag!
Onorată sunt şi eu pentru fiecare rând scris de tine…aoleu ce ne mai onorăm reciproc…ha,ha,ha…
Iubirea, cu toate cele, este minunea de a fi, de a trăi, de a zâmbi, de a simţi clipele cu intensitate maximă.
Te ador, Cristian Lisandru!
ApreciazăApreciază
decembrie 22, 2010 la 11:57 pm
A treia strofă mi-a rămas lipită de suflet. Imaginea ruperii unui colţ de lună şi a Carului mare în care au fost suite visele mi-a plăcut la nebunie. La fel şi versul „Iau din apă rece timpul care trece.” O seară bună, cu gust de fragă. 🙂
ApreciazăApreciază
decembrie 22, 2010 la 11:54 pm
Deja sunt roşu în obraji, iubirea mea… Dar asta şi din cauza poeziei, evident. Plus că aprecierile tale la adresa iubirii pe care ţi-o dedic în fiecare zi mă onorează. Şi mă motivează suplimentar, de ce să nu o recunosc? Frumoasă mai este iubirea… Te sărut pe suflet…
ApreciazăApreciază
decembrie 22, 2010 la 11:52 pm
Emoţionat să rămâi…eu spun adevărul şi numai adevărul…
Nu este laudă, dragule…este purul adevăr…nu te recunoşti???
Îmbrăţişez peste normă un băiat emoţionat!
ApreciazăApreciază
decembrie 22, 2010 la 11:49 pm
Oau, ce m-ai lăudat la partea cu iubirea – ca talazul care loveşte stânca??? Bun aşa, nu mai pot să spun nimic, nimic, nimic… M-am emoţionat, iubirea mea…
ApreciazăApreciază
decembrie 22, 2010 la 11:42 pm
Îndrăgostită de un om tandru, un om care iubeşte cu forţa talazului ce loveşte sânca, un om pur şi simplu minunat.
Încerc să combin versul cu grafica pentru varietate, pentru frumos, pentru cititori, din respect pentru ei.
Versuri inspirate din iubirea pentru tine, om drag.
Te iubesc şi te respect, Lisandru!
ApreciazăApreciază
decembrie 22, 2010 la 11:33 pm
Te sărut pe suflet, iubirea mea. M-ai dat gata cu cea de a doua strofă, îmi place la nebunie. Şi trebuie să remarc neapărat prezentarea grafică pe care ne-o oferi în ultima vreme, este pur şi simplu încântătoare. O rimă interioară bogată, totul curge precum un cântec şi pot să-i spun baladă a iubirii fără teama de a greşi cumva. Mă bucur să te ştiu în fiecare zi îndrăgostită (de mine, he,he, altfel nici că aş mai fi aşa de bucuros, de ce să nu o spunem pe-aia dreaptă???) şi că dragostea te inspiră, ceea ce mă face să fiu un pic mândru de mine. Şi orice bărbat aşa ar fi, din moment ce ştie că femeia de lângă el compune versuri pentru dragostea LOR.
Te sărut pe suflet, iubire, invit musafirii tăi dragi să savureze acest poem… Gânduri bune tuturor!
ApreciazăApreciază
decembrie 22, 2010 la 11:24 pm