3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune


Astăzi mi-am permis să mă joc, olecuţă, cu temperaturile, de la cele mai înfierbântate grade voi coborî, prin viscol, fără teamă, să iau pulsul iernii care plânge.
Tăcerea pocneşte în zgomot dulce de cioburi ale iubirii, iar dinamitarea tăcerii prin geamătul iubitei devine susur de dor în urechile îndrăgostitului care stă cu urechile ciulite în aşteptarea torentelor prelinse peste trupul muzei. Dorintele celor ce iubesc sunt turnate in forme proprii, metaforele cunosc materializarea, iubita este prizoniera şuvoiului de apă fierbinte, totul clocoteşte când termometrul face ţurţuri.

Este complicat să ocoleşti Blogul Literar – Cristian Lisandru după ce ai citit poezie sau proză de calibru greu. Pentru a vă convinge pe deplin, vă introduc în clocotul pasiunii prin versificaţie:

„Şi aud cum curge şuvoi de apă
Peste trupul tău.
Nerăbdarea înfige gheare,
Las imaginaţia să sară obstacole,
(armăsar pur-sânge),
Iar dorinţa aprinde sub mine
Tortură de flacără care muşcă fierbinte.”

Aşa cum v-am promis, nu ţin cont de viscol sau de trecerea de la temperaturi ridicate spre cele mai scăzute, mă lupt cu viscolul şi lacrimile de gheaţă ale iernii, fac pârtie printre minunatele versuri scrise de  Elena Marin Alexe care mă ademeneşte cu focul pentru a-mi încălzi sufletul, a-mi încânta spiritul şi pentru a-mi pune leac la inimă cu un stol de fulgi pe care iarna ni-i oferă cu generozitate.

„Mai târziu, pe lângă foc,
Rătăcesc în poezii
Diamante, ce-şi fac loc
Iarna-n nopţile târzii.

Trece iarna printre vii,
Atingând raze de stea,
Dans răzleţ printre stihii,
Sărută inima mea.”

Fierbinte, rece, fierbinte, aşa se cade la o casă literară care se respectă. Lăsăm pentru moment iarna şi hălăduim cu vara pe umeri, prin anii ’42. Aceasta este invitaţia lui Bogdan Onin, la un pahar de vorbă, înainte de a afla că trenul se află în întârziere, aşa că este timp suficient pentru o poveste în proză alături de doi veterani, Moş Goangă şi Badea Rădescu, care-şi amintesc cu drag de vremea când „s-au întâlnit și s-au împrietenit pe viață”.

“Eu făceam parte din echipa de întreținere a cailor din unitate. Când m-au luat la oaste m-au întrebat dacă mă înțeleg bine cu animalele, în special cu caii. Și le-am zis că da, crezând că o să mă trimită la cavalerie. În schimb, am ajuns la grajdurile atelajelor pentru tunuri. Și toată ziua ‘grijeam de cai, curățând grajdurile, potcovindu-i sau țesălându-i. Pe data de 12 iunie eram la pășune cu ei, pe un câmp de lângă unitate. Stăteam pe spate mestecând un fir de iarba, când s-a întâmplat blestemăția! La început am crezut că îmi bâzâia o albină în ureche, dar nici urmă de așa ceva. Zgomotul era din ce in ce mai tare și pe deasupra auzeam și alte voci. „

Ieşim din câmpul de luptă al blogului Comunicare, propaganda & altele, cu raniţa plină de certitudini, pentru a primi la schimb „alba neagra și color”, doar cu permisiunea „domnului director năsturescu”. Întotdeauna m-au captivat scrierile postate pe blogul Incertitudini, locul unde Gina ne introduce, cu fiecare rând, în atmosfera încă tânără şi plină de prospeţime a anilor …secret, nu-i putem defini niciodată vârsta, imaginea se joacă serios cu mintea noastră, degeaba facem calcule, mai bine descoperim ce-i place, ce-i înseninează serile:

„Acum două seri, chiar m-am înseninat .
La una dintre televiziuni, de unde se transmite realitatea în direct, o doamnă simpatică- ce zâmbet frumos au moderatoarele de când am intrat în 2011, li se citește bunăstarea în priviri și pe rochiile bine croite –avea , ca de obicei, mulți invitați.
Și un cunoscut sociolog.
Recunosc respectul și interesul pentru această profesie, pentru că este prima reușită a familiei mele, după 89.
De la domnul sociolog am aflat cum te poți cunoaște mai bine, în vremurile astea cenușii, dacă răspunzi sincer și grijuliu la trei întrebări:
1. La ce râzi?
2. Despre ce cânți?
3. La ce și pentru ce plângi?

Se presupune că orice om normal râde și plânge, chiar și băieții plâng câteodată.. de cântat, nu se poate să nu cânți, măcar atunci când toate ușile și ferestrele sunt închise…!”

foto :…jocul nu e greu, pe ape…

Se cuvine un strop de odihnă pe o insulă, visul tuturor…aş zice… Până vom ajunge la insula înconjurată de …jocul nu e greu, pe ape… pe care suntem invitaţi de Sorin Petrache, va trebui să „Călătorim între insule, mereu aceleaşi, mereu noi doar pentru că nu ni le mai amintim.Astăzi, i-am spus unei insule că ploaia îi udă uneori nisipul şi mi-a opturat tunelul care şi aşa era prea îngust.”

În toată această călătorie am fost însoţiţi de Enya şi Serafina. Vă invit să descoperiţi abilităţile de fotograf ale Enyei, o mândreţe de fetiţă, o mare iubitoare de animale, pe Mirela Pete. Blog. Pentru a vă stârni curiozitatea voi posta una dintre minunăţiile fotografiate de  Mirela Pete, o artistă care surprinde, de fiecare dată, frumuseţea în vârful penelului.

Enya şi Serafina (foto Mirela)

„Serafina se încăpățânează să-și croșeteze cojoc de pisică nordică (de unde-o fi scos-o, că-i un amestec de europeană cu angora, dar mă rog, știe ea multe!), așa că la primăvară (te chem, tu, Primăvară!) va trebui să o periem mai abitir, să o pieptănăm în draci și să toarcem, că la câtă lână se va aduna zilnic, vom putea tricota pulovere pentru puii ei, în caz că va înțelege că domnii motani îndrăgostiți lulea de ea, au și alt rost pe lume decât să se lase zgâriați și pălmuiți de frumoasa felină-serafină.”

V-am obosit picioarele astăzi, nu glumă. Trebuie să recunoaşteţi că a fost o călătorie care a meritat efortul, o călătorie literară pe care eu am parcurs-o înarmată cu optimism, voie bună şi fericirea de a vă aduce sub priviri bloguri, scrieri şi oameni care să vă încălzească sufletul, să vă îngheţe tristeţea, să vă bucure fiinţa.

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!

22 responses

  1. Pingback: Între focul din mine şi geamătul tău «

  2. Gânduri bune tuturor musafirilor tăi, dragostea mea. Cele 3 ceasuri bune pe care ni le propui în zilele de marţi sunt, de fiecare dată, o frumoasă incursiune literară printre blogurile unor oameni dragi… Le transmit tuturor inspiraţie maximă şi să aibă sufletele deschise către iubire. Permanent.

    Te sărut pe suflet, minunea mea…

    Apreciază

    Ianuarie 11, 2011 la 3:19 pm

    • Sunt sigură că au fost primite cu braţele deschise, minune de om.
      La iubire îi îndemn şi eu de fiecare dată prin ceea ce scriu.
      Îţi mulţumesc pentru lectură, dragul meu drag!

      Te ador, Lisandru!

      Apreciază

      Ianuarie 11, 2011 la 8:42 pm

      • Cu plăcere, de fiecare dată, minunea mea. Apreciez de fiecare dată la justa valoare felul extrem de atent în care te apleci asupra textelor pe care le recomanzi spre lectură…

        Te sărut pe sufletul frumos!

        Apreciază

        Ianuarie 11, 2011 la 10:13 pm

        • Îmi place să citesc astfel de scrieri, în versuri sau proză, din care mesajul nu lipseşte, metafora este la ea acasă, atenţia pentru detalii, la fel.

          Îmbrăţişez cu mare drag, un băiat drag sufletului meu.

          Apreciază

          Ianuarie 11, 2011 la 10:19 pm

  3. Sunt incantata ca inca te mai ademenesc „diamantele” mele si privirile tale cautatoare de frumos, nu ma ocolesc nici azi.
    Cu multumiri sincere te imbratisez intre zi si noaptea care se lasa repede..
    Elena.

    Apreciază

    Ianuarie 11, 2011 la 6:12 pm

    • Draga mea dragă,
      ai un stil al tău şi numai al tău, iar eu nu mă voi plictisi niciodată să citesc ceea ce aşterni pe coala virtuală.

      Nu trebuie să-mi mulţumeşti, fac această incursiune cu o plăcere nebună.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

      Apreciază

      Ianuarie 11, 2011 la 8:40 pm

  4. Draga mea,mersi mult pt. cuvintele minunate lasate la mine in blog.Stiai ca participi laconcursul cu torturi? O seara faina cu iubire

    Apreciază

    Ianuarie 11, 2011 la 8:28 pm

    • Habar nu am avut. Este totul scris în limba germană. Este drept că am studiat în clasa a V-a, dar mai mult de conjugarea verbelor şi construirea unor propoziţii nu am învăţat. Ştiu doar că am admirat ficare minunăţie în parte. E grav de tot ce se întâmplă pe acolo, torturi care ne torturează privirea, papilele gustative şi clipele petrecute în prejma lor.

      Mulţumesc de vizită şi comentariu.

      Toate comentariile erau în limba germană, nici nu eram sigură că o să ajungi să-l citeşti pe-al meu.

      Ore pline de magie!

      Apreciază

      Ianuarie 11, 2011 la 8:38 pm

  5. Deosebit de interesanta alegerea celor doua imagini!
    Ai surprins calatoria adultului in tunelul vietii, cu toate obturarile posibile si tihna copilariei… 🙂

    Apreciază

    Ianuarie 11, 2011 la 9:08 pm

    • Ai intuit foarte bine ceea ce am dorit să transmit privitorului. Călătoria poate fi cât se poate de obositoare uneori, sunt etape pe care fiecare dintre noi le parcurge, unii reuşesc, alţii nu.
      Copilăria este acel moment de graţie al vieţii, un moment pe care nimeni nu-l poate uita vreodată.

      Mulţumesc pentru trecere şi comentariu.

      Seară plină de magie alături de cei dragi!

      Apreciază

      Ianuarie 11, 2011 la 9:25 pm

  6. Pingback: Is ForD(ima) « Cristian Dima

  7. Pingback: Ce mă binedispune? « Un blog cu năbădăi

  8. dragă Geanina, îți mulțumesc foarte frumos pentru cronica vizitei tale și pentru faptul că împreună cu Cristian sunteți niște călători și căutători neobosiți.

    Apreciază

    Ianuarie 12, 2011 la 9:53 am

    • Căutăm scrieri care să capteze atenţia, sperăm din tot sufletul să şi reuşim acest lucru.

      Seară plină de magie alături de cei dragi!

      Apreciază

      Ianuarie 12, 2011 la 4:35 pm

  9. Te asteapta pe blogul meu un mic premiu.

    Apreciază

    Ianuarie 12, 2011 la 10:21 am

  10. Pingback: Scurt tratat de ”mecanica fluidelor” « Buimacii

  11. In fotografia aceea superba, nu cumva se zareste … luminita de la capatul tunelului? Nu de alta, dar de la revolutie ne tot uitam dupa ea.

    Apreciază

    Ianuarie 17, 2011 la 5:56 pm

    • Unii au găsit-o, fiindcă şi-au dorit cu adevărat asta, alţii se bălăcesc în compromisuri…

      O seară magică!

      Apreciază

      Ianuarie 19, 2011 la 10:05 pm

  12. Ești atât de generoasă, Geanina!
    Îți mulțumesc din suflet că-ți faci timp să-mi citești gândurile,bucuriile, ezitările, speranțele!
    Să știi că au început nominalizările pentru concursul anual Blog de blog„. Acum am aflat!
    Mult succes vă doresc!

    Apreciază

    Ianuarie 19, 2011 la 11:24 am

    • Este felul meu de a mulţumi celor care oferă sufletului daruri literare.

      În ceea ce priveşte concursul, nu mă interesează participarea.

      Seară faină!

      Apreciază

      Ianuarie 19, 2011 la 10:08 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s