Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

Pe măsură ce creştem descoperim că până şi persoana care nu trebuia să te dezamăgească vreodată, probabil o va face.

Octavian Paler

Cristian Lisandru – Smooth jazz, un saxofon şi o femeie în rochie verde – prima parte

Anunțuri

24 responses

  1. Pingback: Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine. - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Pingback: Smooth jazz, un saxofon şi o femeie în rochie verde – prima parte «

  3. Aşa după cum am spus şi pe Amprente Literare, este un poem al întoarcerii în propriul trecut. O incursiune la care suntem invitaţi de tine şi unde ne simţit foarte bine, literar vorbind. Ca de fiecare dată, în poemele tale, sunt multe imagini care se întipăresc pe retină. Mie – am mai spus, tot pe Amprente – mi-a plăcut reconstruirea deziluziilor şi transformarea lor în muguri de poezie, o metaforă deosebită. Sunt convins că acest poem va fi primit foarte bine şi face parte dintre poemele cele mai bune ale tale…

    Te sărut pe suflet, iubire…

    Apreciază

    Ianuarie 13, 2011 la 5:36 pm

  4. Minune de om,
    este un poem ce va fi publicat alături de celellalte, va avea locul lui bine stabilit. Mă bucur de fiecare dată când îmi laşi un semn şi te bucuri pentru fiecare scriere pe care o aştern pe coala virtuală.

    Îţi mulţumesc fiindcă exişti, te iubesc şi te respect, Cristian Lisandru!

    Apreciază

    Ianuarie 13, 2011 la 8:14 pm

  5. Iubesc ideea de iubire.Cred că există și iubiri eterne.
    Totuși , esența vieții mi se pare a fi în chiar ultimul vers al poemului tău-” nu te ai decât pe tine”

    Apreciază

    Ianuarie 13, 2011 la 9:55 pm

    • Spun cu toată certitudinea că Lisandru este iubirea mea eternă. Am mai spus şi în alte momente că este singurul om care mă iubeşte necondiţionat.

      Seară faină!

      Apreciază

      Ianuarie 13, 2011 la 11:57 pm

  6. un adevăr trist care începe cu fragmentul ales din Paler până la ultimele rânduri pe care le transformi într-o nouă viață (mugurii de poezie)
    vă urez o noapte bună

    Apreciază

    Ianuarie 13, 2011 la 11:24 pm

    • Un adevăr al meu, al tuturor cu un final pe care l-ai interpretat foarte bine. Întâlnirea cu Lisandru a transformat totul şi a înmugurit poezia în vârful penelului pe care rareori l-am abandonat din acea clipă.

      Îţi trimitem gândurile noastre curate.

      Seară faină!

      Apreciază

      Ianuarie 14, 2011 la 12:01 am

  7. Pingback: Smooth jazz, un saxofon şi o femeie în rochie verde – partea a doua «

  8. Scurta, dar compacta autobiografie scrisa cu sufletul.Te admir foarte mult, draga mea draga.
    Ai o tarie de caracter indiscutabila.
    Fii binecuvantata!

    Apreciază

    Ianuarie 14, 2011 la 6:49 am

    • Ştiu şi cred în fiecare cuvinţel. Eşti cititoarea mea fidelă de când am apărut în blogosferă, veterană, singura, de la începuturi şi îţi mulţumesc cu tot sufletul.

      Aşa cum îi scriam şi Ştefaniei, îmi asum tot ceea ce fac.
      Aş mai putea adăuga în autobiografia aceasta şi cât de dezamăgiţi au fost şi sunt unii pentru fiecare rezultat profesional obţinut alături de oamenii care au dorit să muncească, nu să se joace cu lucrurile serioase.
      Mai adaug şi bucuria imensă pe care am simţit-o în toamna acestui an, când o elevă de la clasa a XII-a, şefa Consiliului Elevilor din liceul unde lucrez, mi-a spus ” În luna septembrie am fost la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti pentru o instruire în vederea susţinerii unui proiect în Turcia. Când am spus de unde sunt, replica a venit imediat, „Olteniţa, Neagoe Basarab, când auzim aceste nume, spunem Geanina Lisandru”. Tot de la elevii acelui liceu a aflat eleva respectivă că am blog. Ce pot să mai spun, ochii mi s-au umezit şi le mulţumesc din sufletul tuturor celor de la Liceul Internaţional de Informatică, elevi şi profesori din toate colţurile lumii, fiindcă m-au primit extraordinar la fiecare competiţie Infomatrix, pentru prietenia lor sinceră, pentru că îmi citesc blogul şi fiindcă au crezut în mine şi elevii care au participat la competiţiile naţionale şi internaţionale de informatică.

      Mulţi au încercat să minimizeze toată munca asta a mea, au urlat cât au putut de tare tot felul de aberaţii, au încercat să-i convingă pe alţii că nu sunt ceea ce sunt, că nu fac ceea ce spun că fac, că vor face ei „altul mai trainic şi mai frumos”…nu au făcut absolut nimic, doar şi-au dat cu stângul în dreptul de câte ori Geanina Lisandru a mai pus o cărămidă solidă la ceea ce este ea.

      Nici scrierile acestea nu sunt ale mele, nici volumele publicate, nici medaliile, nici trofeele, nici eu, nimic…ha,ha,ha…nu vă lăsaţi păcăliţi…

      Mulţumesc Lui Dumnezeu fiindcă nu m-am născut în locul lor.

      Te îmbrăţişez cu toată dragostea, te respect şi trimit pupicii geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Ianuarie 14, 2011 la 4:40 pm

  9. nakudo

    draga Geanina,tot recitesc poezia si realizez ca e mai mult decat o poezie.ESTE O SINTEZA A CEEA CE ESTI TU,CE AI FOST,A TRANSFORMARILOR SI CRESTERILOR TALE CE TE DEFINESC CA OM..PANA IN ZIUA DE AZI.imi place incapatanarea ta de fi mereu nou,luptatoare si plina de iubire…din descoperirea frumusetii noastre interioare face parte faptul ca dezamagim si santem dezamagiti,ca suferim si facem pe altii sa sufere…chiar fara sa dorim asta.dar acest lucru ne face oameni calzi,framantati ca o coca..din care va creste aluatul frumusetii…considere aceasta poezie…aria anului…toata dragostea pleaca spre tine

    Apreciază

    Ianuarie 14, 2011 la 1:31 pm

    • Da, Ştefania, aşa este, o sinteză în versuri a ceea ce am fost, sunt şi voi fi. Lisandru, Elena Marin Alexe, tu şi câţiva cititori aţi văzut dincolo de versurile mele ceea ce sunt cu adevărat. Nu v-aţi ancorat în cârcoteli şi în a da cu presupusul. M-aţi catalogat după ceea ce fac, scriu şi sunt. Acesta este şi motivul pentru care îmi doresc cititori ca voi, musafiri care să citească ceea ce scriu, nu altceva. Sunt de doi ani în blogosferă, am citit impresionant de multe bloguri, chiar le-am citit, nu m-am prefăcut, reiese acest lucru şi din comentariile pe care le-am lăsat. Cine a crezut şi crede în mine, îmi citeşte scrierile fără rezerve, cine preferă doar senzaţionalul şi un număr impresionant de comentarii fără substanţă, a plecat. Nu regret nimic din ceea ce am făcut sau fac, îmi asum de fiecare dată responsabilitatea lucrului făcut.

      Te îmbrăţişez cu mare drag!

      Apreciază

      Ianuarie 14, 2011 la 4:21 pm

  10. Bună seara Geanina,

    Îmi aduci aminte de profesoara mea de română, Odangiu Carmen,avea har în ceea ce făcea, mai rar aşa oameni.Trebuie să te naşti cu aşa ceva.O seară frumoasă.
    Iubiţi-vă mult!

    Apreciază

    Ianuarie 14, 2011 la 7:44 pm

    • Bine ai revenit!
      Mă simt onorată de această comparaţie. Mi-a plăcut întotdeauna să fac totul cât mai bine. Este nevoie de foarte multă muncă şi neapărat pasiune pentru ceea ce doreşti să construieşti.

      Mulţumim pentru vizite şi urări.

      Seară plină de iubire şi frumos!

      Apreciază

      Ianuarie 14, 2011 la 10:26 pm

  11. Carmen

    „Adun franturile albe
    reconstruiesc deziluziile
    le transform in muguri de poezie…..”
    Cred ca mereu trebuie sa reconstruim si sa transformam ceva, chiar si pe noi insine,cu incapatanare, daruire si iubire.

    Apreciază

    Ianuarie 14, 2011 la 8:59 pm

    • Mă bucură mult revenirea ta. Astăzi, când răspundeam comentariului Ştefaniei, mă gândeam la tine.

      Construim, reconstruim cu iubire, din iubire şi cu o încăpăţânare greu de închipuit.

      Te îmbrăţişez cu mare, mare drag!

      Apreciază

      Ianuarie 14, 2011 la 10:29 pm

  12. Daca nu reusesti sa reproduci nici un nume al celor ce te-au dezmagit,esti pe calea cea buna! Ce folos sa ne legam de trecut? Sa traim clipa si sa lasam grija zilei de maine in seama Domnului!

    Apreciază

    Ianuarie 14, 2011 la 10:36 pm

    • Bine ai revenit!
      Mi-a plăcut „Daca nu reusesti sa reproduci nici un nume al celor ce te-au dezmagit”, aici este cheia poemului.
      Nu am retrăit niciodată trecutul, îmi place să stau permanent ancorată în prezent. Viitorul are locul său bine stabilit.
      Credinţa, iubirea şi cei ce ne iubesc cu adevărat ne sunt sprijin în orice moment.

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Ianuarie 14, 2011 la 11:15 pm

  13. Pingback: Smooth jazz, un saxofon şi o femeie în rochie verde – ultima parte «

  14. nakudo

    nici nu trebuie sa pui la suflet,oamenii au tendinta de a judeca dupa aparente iar cand ai ceea ce ei nu au ,vin carcotelile..in esenta oricate mizerii se incearca voi tot aceeasi oameni minunati ramaneti…ti-am zis ca-mi place teribil poezia..deci recitesc iar..ha-ha o duminica minunata,draga mea!

    Apreciază

    Ianuarie 16, 2011 la 10:16 am

    • Nu au loc în sufletul meu decât iubirea şi respectul pentru oamenii care spun ceea ce gândesc, nu gândesc ceva şi spun altceva pentru a da bine în decorul vieţii.

      Îţi mulţumesc pentru „aria anului”, este onorantă declaraţia.

      Te îmbrăţişez cu mare drag!

      Apreciază

      Ianuarie 16, 2011 la 1:52 pm

  15. Mi-a spus cineva odată, la scurt timp după divorţul meu că pot vedea şi spera la un viitor mai bun, atunci când te împaci cu trecutul. Şi că degeaba încerc să îl reneg, degeaba încerc să-l uit sau să-l urăsc… numai iertarea şi acceptarea trecutului mă va pune pe picioare…

    Gânduri bune, Geanina!

    Apreciază

    Ianuarie 20, 2011 la 1:58 am

  16. Am fost , sunt şi voi fi permanent împăcată cu trecutul. Trăiesc prezentul, nu ştiu ce îmi rezervă viitorul.
    Bun sfat ai primit.
    Nu am avut niciodată tendinţa de a bălăci lucrurile, de a amesteca trecutul cu ceea ce reprezintă prezentul.

    Mulţumesc pentru vizită, şi mesajul comentariului, interesant, zic eu.

    Să ai o seară divină!

    Apreciază

    Ianuarie 20, 2011 la 11:36 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s