Cuplu – Ana Blandiana

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Ana Blandiana, pe numele ei adevărat Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timişoara)

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri

De la o inimă la alta.

Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg…
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Anunțuri

5 responses

  1. „Oh, numai noi cunoaştem dorul
    De-a ne putea privi în ochi
    Şi-a înţelege astfel totul,
    Dar stăm spate în spate,
    Crescuţi ca două crengi
    Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
    Jertfindu-se pentru o singură privire,
    Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
    Însângerat, înfrigurat,
    Al celuilalt”

    Nu puteam să nu remarc un astfel de final, este vorba despre o poeziei a Anei Blandiana pe care nu o ştiam şi îmi permit să lansez ipoteza că nici nu este o poezie foarte cunoscută, în spaţiul virtual. Cu atât mai mult trebuie apreciată această alegere a ta, frumoasa mea cu ochi verzi.

    „Crescuţi ca două crengi” – ce poate fi mai frumos? Şi, adaug eu, ca două crengi alimentate de seva care vine dintr-o singură rădăcină – IUBIREA.

    Te sărut pe suflet, IUBIREA MEA…

    Apreciază

    Mai 12, 2011 la 9:32 pm

  2. Imi place Ana Blandiana, dar nu citisem poezia aceasta. E deosebita! Multumesc pentru cateva clipe minunate!

    Apreciază

    Mai 12, 2011 la 11:03 pm

  3. Nu am mai citit de mult timp Ana Blandiana.
    Multumesc Geanina ca mi-ai reamintit gingasia versurilor ei.
    Finalul este dureros de adevarat!
    Te imbratisez draga mea draga! Numai binecuvantari iti doresc, cu mare mare drag!

    Apreciază

    Mai 13, 2011 la 7:41 pm

  4. Sunteţi nişte îngeri amândoi! Numai la voi puteam citi aşa minunăţie!
    Vă sărut pe suflet dragii mei! O noapte liniştită vă doresc!

    Apreciază

    Mai 13, 2011 la 11:05 pm

  5. imi place Ana Blandiana:)

    Apreciază

    Mai 15, 2011 la 7:22 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s