Pe scena vieţii

Azi ai prins în orizont cerc încondeiat de gânduri,
Le-ai topit sub paşii minţii pe distanţe uimitoare,
Fasonând zale albastre presărate printre rânduri,
Înnodând în lanţ de floare,  pasiune şi candoare.

Circumstanţele ne sunt torturate de invidii,
Zâmbet prins în colţul gurii le subjugă în tăcere,
Le întemniţează-n calcar de uitare printre stridii,
Metamorfozându-le în perle sidefate-n coliere.

Bătălii şi lungi asedii înscriu toţi pe lista minţii,
Nu ne pasă, nu ne temem, ne iubim şi-i de ajuns,
Păşim demn pe drumul unde au păşit cândva şi prinţii,
Ce-au luptat pentru prinţese până soarele-a apus.

Am urcat pe scena vieţii fără teamă, fără mască,
Dăruind fără reţineri tot ce am trăit intens,
Sentimentele descrise fac azi din povestea noastră,
Ceva unic pentru suflet dând iubirii un nou sens.

Mulţi s-au întrebat adesea dacă suntem şi-n real,
Noi le-am spus mereu prin scrieri că suntem şi ne iubim,
Că trăim frumos şi demn, cât se poate de normal,
Că toate ce azi se întâmplă ne-au fost scrise în destin.

Un scenariu scris în taină cu patimă şi noroc,
Cu decor unde actorii îşi spun replica de zor,
Gustă fericirea vieţii cu amar, dar şi cu foc,
Până se lasă cortina sub lumini de reflector.

Vom păşi spre altă lume, vom fi la fel de reali
Şi ne vom trăi povestea conturată de destin,
Ne vom scufunda în vise printre perle şi corali,
Regizând cu mare artă viaţa proprie în film.

Geanina Lisandru

8 responses

  1. „Mulţi s-au întrebat adesea dacă suntem şi-n real,
    Noi le-am spus mereu prin scrieri că suntem şi ne iubim,
    Că trăim frumos şi demn, cât se poate de normal,
    Că toate ce azi se întâmplă ne-au fost scrise în destin.”

    Oho, chiar că foarte mulţi – şi nu am înţeles niciodată de ce – şi-au pus asemenea întrebări. Suntem atât de reali încât, cum spuneai tu despre iubire – ne doare, uneori, tare plăcut. Pare o contradicţie în termeni, dar nu este.
    Existăm. Ne iubim. Ne dorim. Ne contrazicem, uneori, aşa cum fac toţi oamenii. Viaţa noastră este absolut normală, presărată cu flori literare, este adevărat. Din acest punct de vedere, suntem privilegiaţi.
    Te iubesc, Geanina… Sunt sigur că această poezie va fi, la rândul ei, savurată…

    Apreciază

    Iunie 23, 2011 la 2:38 pm

    • Nu contează cât de mult cred cei din jur, contează tot ceea ce trăim, cât de spectaculoasă poate fi chiar şi o strângere de mână între noi, cât de tandru şi înfiorător este sărutul pe care-l depui pe degetele mele, cât de tulburător îmi şopteşti „Te iubesc!”.

      Te ador, dragul meu drag!

      Apreciază

      Iunie 23, 2011 la 2:49 pm

      • De când te cunosc pe tine am reconsiderat ceea ce s-ar putea numi „spectaculozitatea iubirii”. Tu ai scos din mine artistul, dezinhibatul, bărbatul care nu se mai fereşte să-şi declare iubirea în public, indiferent prin ce modalitate o face şi la ce oră. Îmi aduc aminte cum, în prima noapte în care am declarat public că te iubesc, am asezonat declaraţiile mele cu muzică lăutărească, nu cu vreo găselniţă muzicală saturată de snobism. Prin tine am învăţat să-mi transmit sentimentele îmbrăcate în haina pe care o doresc, la un moment dat.

        Te iubesc, frumoasa mea…

        Apreciază

        Iunie 23, 2011 la 3:29 pm

        • Cât ne iubim, doar noi doi ştim, doar noi simţim secundele de fericire când ne privim în ochi, doar noi şi numai noi. Este iubirea noastră şi numai a noastră. Îmbrăţişarea mâinilor noastre, atunci când dormim, spune mult despre iubirea aceasta scrisă de aproape doi ani.

          Sărut cu tot sufletul întraga fiinţă a jumătăţii mele.

          Apreciază

          Iunie 23, 2011 la 3:59 pm

          • Mai ţii minte cum a spus sora mea, uimită, atunci când ne-a văzut, la mama, dormind. „Mamă, ăştia dorm gură-n gură!”
            Tare de tot. Dar aşa dormim noi, care este problema? Greu cu somnul – pierdem ore din iubirea asta mare. Şi atunci trebuie să fim mână în mână şi gură în gură… Nu se poate altfel!
            Te iubesc!

            Apreciază

            Iunie 23, 2011 la 4:05 pm

            • Mare figură eşti. La asta mă gândeam când am scris despre mâini. Probleme nu sunt, cel puţin pentru noi, deşi eşti cam pedepsit de când dormi la perete…ha,ha,ha…
              Datoria te cheamă, pentru moment, către peretele pe care tu nu-l prea îndrăgeşti…

              Mai ai puţintel de suportat…minune de om…

              Apreciază

              Iunie 23, 2011 la 4:14 pm

  2. minunat !

    Apreciază

    Iunie 23, 2011 la 2:46 pm

    • Bine ai venit!

      Aşa este dragostea, întotdeauna a fost aşa. Iubirea aruncă în aer tot, idei preconcepute, iar atingerea devine fericire nescrisă.

      Mulţumesc pentru lectură şi vizită.

      Zile pline de iubire!

      Apreciază

      Iunie 23, 2011 la 2:54 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s