Emoţie de toamnă

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti)

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi creasca aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Ultima dragoste a lui Nichita Stanescu – Dora

„Atât de mult eu o iubeam pe ea că însuşi cerul se curba albastru.”
DORA AVEA 22 ANI CÂND TRAIAN COŞOVEI, prietenul ei, invitat într-o zi la Nichita, a luat-o cu el la acesta. Nichita avea 45 de ani. La plecare, poetul, straniu de felul lui, caracteristică foarte cunoscută de cei apropiaţi, a oprit-o, dictându-i o poezie pe care Dora, speriată, a scris-o. Nu avea de unde să ştie că genul acesta de „intervenţie” grabită, disperată, nu era altceva decât unul din modurile lui Nichita de a se alinta.

La plecare, poetul a privit-o insistent şi a anunţat-o: „tu vei fi nevasta mea!”. Dupa o vreme, avea să-i mărturisească: „Când mă gândeam la tine, mi se răsucea un cuţit în inimă.” Figura cu totul şi cu totul originală, Nichita avea să se găsească, curând, în stadiul de puşti îndrăgostit, fâstâcit. Între două ţigări “sudate”, o mai invita să servească un fursec.

Dora îţi păstrase starea de pustoaică speriată, neştiind prea bine la ce să se astepte. Când aude fraza de mai sus, Dora se îndrăgosteşte de el. „Era foarte sincer şi emoţionat ca un licean, nu-i păsa cum suna. În momentul acela m-a dat gata. Atunci m-am îndrăgostit de el! Şi nu cred că premeditase nimic!” Întrebată dacă crede în dragoste la prima vedere, Dora răspunde: „Păi cum să nu cred, dacă mi s-a întamplat?“ Vreme de un an, Nichita a luat-o cu el pretutindeni. Peste înca doi, s-au căsătorit. Uneori, poetul îi dicta poezii Dorei zi şi noapte, dăruindu-i, ca într-un joc, câte un nou nume de fiecare dată muzei sale.
„Nu şi-a construit un personaj, era un personaj. Şi a trăit risipind din fiinţa lui. Nu putea altfel.”, povesteşte Dora, a cărei căsnicie cu Nichita nu a fost ceva uşor. Cu toate astea, i-a ramas alături până la capăt. „Nichita încă veghează asupra mea. (…) Mă readuce mereu la start, asta-i foarte clar! Sunt un om cu capul pe umeri şi lucid, nu mă bântuie duhuri sau mai ştiu eu ce, dar simt mana lui protectoare asupra mea. Un fel de continuitate a spiritului care m-a format, probabil. Practic, mă veghează dinăuntru, nu din cer…”

qmagazine.ro

6 responses

  1. Este foarte greu să adaugi un cuvânt.
    Orice cuvânt este prea puţin, devine insignifiant atunci când citeşti şi arunci un ochi către fotografia lui Nichita Stănescu.
    Acesta este artistul măcinat. Tulburat de propriile gânduri, de propriile spaime, de tot ceea ce strânge în el chiar şi atunci când alţii râd.
    Însăşi această fotografie a lui Nichita este un poem.
    Poemul celui care se stinge, oferindu-şi gândurile altora, în fiecare zi…

    Te sărut pe suflet, iubirea mea…

    Apreciază

    Septembrie 1, 2011 la 11:20 pm

  2. Adevărat, om drag. Mi-am dorit să postez, astăzi, nu doar un poem scris de Nichita, ci şi câteva rânduri care transmit enorm despre ultima sa dragoste. Nu se putea fără foto, am ale una care să-l definească cel mai bine. Sper că mi-a ieşit…

    Te ador, Lisandru!

    Apreciază

    Septembrie 1, 2011 la 11:39 pm

  3. Este vorba de scriitorul Traian Cosovei de la Falticeni?
    Eu cand citesc Nichita,simt cerul mai albastru….
    Multumesc Geanina, draga mea draga!

    Apreciază

    Septembrie 2, 2011 la 12:10 pm

    • Este vorba despre scriitorul Traian T. Coşovei. Născut în Bucureşti, 1954.

      Te îmbrăţişăm cu mare, mare drag!

      Apreciază

      Septembrie 7, 2011 la 8:14 pm

  4. Multumesc de lamurire draga mea!
    Gand bun pentru voi la sfarsit de saptamana!
    Cu imbratisari de suflet si un strop de iubire din IUBIRE!

    Apreciază

    Septembrie 9, 2011 la 7:29 pm

    • Cu mare drag pentru omul drag sufletului nostru, Elena.

      Să ai zile pline de senin alături de cei care te iubesc, draga noastră dragă!

      Apreciază

      Septembrie 9, 2011 la 11:09 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s