Construim iubirea doar din paLisandru

Anunțuri

22 responses

  1. un cântec frumos

    Apreciază

    Octombrie 23, 2011 la 3:50 pm

    • Mulţumesc pentru comentariu şi vizită.
      Un cântec pe care iubirea nu uită să-l fredoneze.

      Seară faină!

      Apreciază

      Octombrie 23, 2011 la 9:05 pm

  2. Ei, dragostea mea, ce surpriză frumoasă în zi de duminică, la ora când îmi place să stau la tine în braţe şi să nu mă mai gândesc la nimic altceva…

    „Inuman de firesc” să curgă totul, să ne fie viaţa o „sarabandă” permanentă, să „înecăm durerea în freamăt de val”. Ce poate fi mai frumos şi cum să nu fiu de acord cu astfel de propuneri prinse-n metaforă şi vers dulce? Dragostea ne guvernează, ea este legea supremă. Şi, cum spunea Ileana Vulpescu:
    „Dragostea nu cunoaşte legi, nu ţine seama de reguli şi de principii. Înseamnă abolirea oricărei „constituţii”, ca la orice revoluţie.”

    Să ne iubim şi să dorim tuturor să se iubească pătimaş în fiecare zi. Nimic nu poate fi mai frumos, nimic nu poate mângâia sufletele în afara iubirii depline.
    Am citit cu bucurie, cu drag şi cu multă dragoste… Te sărut pe suflet!

    Apreciază

    Octombrie 23, 2011 la 4:21 pm

  3. Iubirea naşte surprize, duminica aceasta le-a găzduit, gândurile mele ţi le cântă permanent. Ştiu că citeşti de fiecare dată cu bucurie şi cu o plăcere nebănuită.
    Îţi mulţumesc, om drag!

    Te iubesc şi te respect, Lisandru!

    Apreciază

    Octombrie 23, 2011 la 9:10 pm

  4. Recunosc că aştept de fiecare dată cu mare nerăbdare fiecare postare a ta. Şi sunt cel mai fericit atunci când citesc versurile pe care le extragi din suflet pentru a le pune sub ochii musafirilor dragi. Intru cu emoţie neştirbită, păşesc atent printre toate metaforele şi printre toate gândurile bune pe care le transmiţi şi mă bucur ca un copil atunci când te citesc. Fiecare filă a sufletului tău este ca o mare de iubire. Val după val, gând după gând, trăire pasională perpetuă. Ce poate fi mai frumos?

    Te iubesc, Geanina mea…

    Apreciază

    Octombrie 23, 2011 la 11:29 pm

    • O să dau din casă scriind că nu mi-a fost dat până acum să întâlnesc un bărbat care să spună „Nu-mi doresc o femeie care să stea în bucătărie, să fie ospătarul meu, nu vreau decât să scrie, iar atunci când mâncăm s-o facem împreună, nu separat, unul mănâncă, iar altul serveşte precum ospătarul. Nu vreau o slugă, vreau o femeie care să fie pe aceeaşi lungime de undă cu mine, literar vorbind.” Da, acestea sunt cuvintele lui Cristian Lisandru, scriitorul, care pe lângă faptul că scrie face şi activităţi domestice, spală, duce gunoiul, face piata, cumpără permanent flori pentru femeia pe care o iubeşte.

      Te ador, om drag!

      Apreciază

      Octombrie 24, 2011 la 12:27 am

  5. Ce să mai spun, dragostea mea? Încerc să fiu şi gospodar, măcar atât cât reuşesc, fiindcă sunt, totuşi, departe de adevăratul bărbat gospodar. Dar ceea ce „dai tu din casă” mă bucură, trebuie să recunosc. Într-adevăr, o astfel de femeie mi-am dorit, iar momentele în care lăsăm totul la o parte şi discutăm despre literatură şi despre cum ar trebui puse cuvintele pe hârtie, într-o dedicare absolută şi permanentă, sunt – pentru mine – inegalabile. Poate că multă lume nu ştie că uneri ţinem adevărate cenacluri, în doi. Şi astfel de iubim şi mai mult, bucurându-ne unul de celălalt, gustându-ne ideile, vorbele şi – aşa cum este firesc – mângâierile pătimaşe…
    Nu-mi doresc decât să te păstrez mereu aşa, dornică de mine, de viaţa împărţită pe din două, de fiecare anotimp prin care trecem…

    Onorat de dragostea ta, femeie dragă…

    Apreciază

    Octombrie 24, 2011 la 12:33 am

    • Aprob fără să stau pe gânduri şi scriu mereu cu aceeaşi bucurie. Păi de unde să ştie cititorul că mutaşi cenaclul acasă, că eşti bărbat de casă…ha,ha, ha…

      Merg la somnic.

      Te sărut peste normă, Lisandru!

      Apreciază

      Octombrie 24, 2011 la 12:50 am

  6. Sunt şi eu pe-aici, îmi place la nebunie să văd cum mi te fură moş Ene. Pe el nu sunt gelos, îl tolerez cu o răbdare de invidiat… Atunci când ochii ţi se-nchid se face linişte în toate cele, iar eu rămân, netulburat, cu tine-n toate gândurile mele…

    Apreciază

    Octombrie 24, 2011 la 12:56 am

    • E și Moș și Ene, deci nu încape discuție despre cuvântul străin mie – gelozie. Asta nu înseamnă că nu te iubesc, dimpotrivă…

      Apreciază

      Octombrie 24, 2011 la 8:10 am

  7. Am citit-o si pe Amprente si ma bucur ca-ti mai faci o farama de timp pentru suflet draga mea draga.
    Imbratisari cum zici tu – peste norma 🙂

    Apreciază

    Octombrie 24, 2011 la 9:38 am

    • Elena,
      indiferent de acțiune, sufletul este materia primă pentru cei care doresc să realizeze lucruri durabile. Pasiunea nu lipsește, gândul trebuie să fie întotdeauna senin, chiar dacă viața ne supune diverselor încercări.

      Îți mulțumesc mult pentru popas și te îmbrățișăm cu mare, mare drag!

      Apreciază

      Octombrie 24, 2011 la 4:00 pm

  8. fain! 🙂

    Apreciază

    Decembrie 5, 2011 la 4:19 pm

  9. Everestul de cuvinte
    Il urca si a mea minte;
    Spre-mpliniri isi face drum,
    Ca o funie de fum…

    Apreciază

    Ianuarie 6, 2012 la 8:57 am

  10. Abia acum, înţeleg prin ce, Geanina incendiază imaginaţia lui Cristian.
    Citind-o, în nări îmi pluteşte delicat, aroma parfumului statuetei de santal, adusă din Mozambic.
    Cred că şi Lisandru, levitează printre atomii pulverizaţi de existenţa Geaninei!
    Aprecieri?
    Încă o dată, copleşit de irezistibilul etern feminin.
    Madi şi Onu

    Apreciază

    Mai 10, 2012 la 8:56 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s