Șacalul

nu pot iubi un șacal
pentru care viața înseamnă
josnicie șantaj frivolitate
poate de aceea nu aș putea trăi
în Caucazul construit de el
ar fi simplu să cedez
atunci când țipă
latră mârâie sau urlă
ar fi simplu să-i transform privirea
teritoriul viața destinul
într-o fericire nesperată pentru hiene
dar am aflat astăzi
că este pe cale de dispariție
iar propria existență
și-a transformat-o în pradă

Geanina Lisandru

20 responses

  1. Iar vrea nefericitul să muşte din toată lumea?
    Mă mir că nu se plictiseşte, dacă ţinem cont şi de faptul că nu mai are colţi şi devine, pe zi ce trece, o copie palidă a unui bărbat din alte timpuri. Îşi distruge până şi amintirea, iar hilar este că nu realizează asta.
    Da, e vremea în care hienele adulmecă miros de sânge, numai că există, pentru fiecare dintre el, şi reversul medaliei.
    Poem trist, plin de revoltă, îl înţeleg pe deplin şi sunt alături de tine, iubire.
    „Josnicie, şantaj, frivolitate” – păi mai mult de atât nici nu se mai poate spune, o caracterizare perfectă. Să-şi pună personajul în cauză acest poem pe perete, deasupra patului, spre deplină şi adâncă reconsiderare a comportamentului jalnic.
    Te sărut pe suflet, dragostea mea…

    Apreciază

    Octombrie 25, 2011 la 4:43 pm

    • Spun doar atât, să ne privim în oglindă în fiecare dimineaţă. Să nu o facem doar pentru a fi mulţumiţi fiindcă ne stă bine cum ne-am aranjat părul…

      Sper că ne va suporta biaţa oglindă şi nu se va revolta spre a ne urâţi şi chipul…

      Şi eu te sărut, Lisandru!

      Apreciază

      Octombrie 30, 2011 la 1:58 pm

  2. Stai cat mai departe de el si rautatile lui, Geanina scumpa mea. Fereste-te sa-ti fie atinsa sensibilitatea si lasa noroiul sa se intoarca in cloaca lui…
    Va port in gandurile mele dragii mei prieteni!

    Apreciază

    Octombrie 26, 2011 la 5:16 am

    • Îţi mulţumim pentru gândurile tale senine. Fac tot posibilul ca micuţei mele să îi fie bine. Nimic şi nimeni nu ne poate separa.

      Duminică liniştită, draga noastră dragă!

      Apreciază

      Octombrie 30, 2011 la 2:00 pm

  3. M-as bucura daca un astfel de specimen uman ar fi pe cale de disparitie, dar din nefericire seamana cu un balaur . Ii tai un cap si ii cresc trei in loc.

    Apreciază

    Octombrie 27, 2011 la 4:20 pm

  4. Eram obisnuita cu versurile tale pline de magia iubirii, dar recunosc ca-mi placi si cand te revolti. Oameni sacali,oameni demoni sunt printre noi.

    Apreciază

    Octombrie 27, 2011 la 9:32 pm

    • Mă bucur să aflu că îmi citeşti scrierile. Prefer să scriu despre iubire, dar destinul este presărat cu absolut tot ceea ce întregeşte viaţa.

      Mulţumesc pentru vizită.

      Zile pline de iubire!

      Apreciază

      Octombrie 30, 2011 la 2:03 pm

  5. Oare sacalul care este si tata, nu vrea binele spiritual, material, linistea si pacea, pentru o dezvoltare armonioasa si fara rani in suflet, pentru puiul care-si incepe viata in multa durere si zbucium?
    Ma doare ca tu si fetita ta treci prin aceasta trista experienta.

    Apreciază

    Octombrie 29, 2011 la 3:11 pm

    • Întrebarea aceasta mi-am pus-o de foarte multe ori…

      Îţi mulţumesc fiindcă eşti cu gândurile alături de noi.

      Toate au o rezolvare, aceasta este deviza mea.

      Te îmbrăţişez cu mare, mare drag!

      Apreciază

      Octombrie 30, 2011 la 1:54 pm

  6. „Cine seamana vant, culege furtuna” spune un vechi proverb romanesc.
    Raul nu va ramane nepedepsit, ranile se vor vindeca prin ungerea cu balsamul iubirii.
    Dumnezeu sa va ocroteasca familia!

    Apreciază

    Noiembrie 1, 2011 la 6:22 pm

    • Îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului.
      Mulţumiri pentru urări, clipe pline de frumos, iar ungerea rănilor să fie numai cu balsamul iubirii.

      O seară divină!

      Apreciază

      Noiembrie 4, 2011 la 11:11 pm

  7. Şacal, hienă, tot josnic e , măcar de-ar fi pe cale de dispariţie! Multă credinţă să ai, draga mea, acolo sus cineva vă veghează.

    http://cammely.wordpress.com/2011/11/07/seara-nichita/

    Apreciază

    Noiembrie 7, 2011 la 12:53 am

    • Îți mulțumesc pentru vizită și gânduri. Există loc sub soare pentru fiecare, depinde cum îl gestionează fiecare.

      Seară faină alături de cei dragi!

      Apreciază

      Noiembrie 7, 2011 la 4:25 pm

  8. Geaninaaaa, de când n-am mai comentat eu pe aici…
    Mi-am luat totuși inima-n dinți și-am zis să te salut și să te îmbrățișez și să te asigur că nu v-am uitat, nici pe tine, nici pe Cristian. Vă citesc cu mult drag în continuare.
    pupișori.

    Apreciază

    Noiembrie 7, 2011 la 1:26 am

  9. Bine ai revenit!
    Bine făcuși, bucuroși de oaspeți. Îți mulțumim pentru lecturarea blogurilor și pentru trecerea care ne bucură de fiecare dată.

    Te îmbrățișăm cu drag!

    Apreciază

    Noiembrie 7, 2011 la 4:26 pm

  10. Andi

    Of și ofuleț! Nu ne-am mai văzut de mult, dar văd că tot te mai supără fantomu’ ăla…Regret tare mult. Dar să privim și partea bună, s-a mai născut un poem! 🙂

    Toate cele bune!

    Apreciază

    Noiembrie 21, 2011 la 12:29 am

    • Bine ai revenit!
      Zâmbesc, poate amar, gândindu-mă la anumite aspecte, dar privesc partea plină a paharului, așa cum spui și tu, s-a mai născut un poem.
      Mulțumesc pentru vizită și îți doresc o seară divină!

      Apreciază

      Noiembrie 21, 2011 la 4:57 pm

  11. Andi

    Seară frumoasă și ție!

    Apreciază

    Noiembrie 24, 2011 la 9:55 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s