Legendele ploii

PA – Proză Arhiscurtă – 85 de cuvinte – Cristian Lisandru

Anunțuri

63 responses

  1. Bine te-am regăsit, iubirea mea…
    O zi cu ploaie teribilă în ferestre, o zi cu ploaie literară răcoritoare, gândită şi scrisă de muza mea cu ochi verzi care iubeşte ploaia la nebunie. Şi ştiu asta chiar de la începuturi, ca să spun aşa. Cum trece timpul şi cât de bine este că suntem un acelaşi tot…
    Da, un „şirag de perle din picături de ploaie” devine – în astfel de momente – cadoul ideal. Alături de un gin… 🙂
    „Îmbată, atinge, sărută şi strânge cu forţă” – iată dorinţa de viaţă trăită intens, pătimaş, fără odihnă, aşa cum apare ea transmisă de iubirea mea…

    Te sărut pe suflet, dragoste…

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 7:04 pm

    • Plouă, plouă, plouă… Aceasta este activitatea zilei. Ador această stare indusă de ploaie. Îmi amintesc acum de un dialog pe care l-am avut pe 12 iulie 2009. Ploua şi în acea noapte, iar Paul Gabor a spus într-un comentariu că suntem fiii ploii. Nu a greşit.

      Vine Cargo şi spune…

      Apreciază

      Mai 19, 2012 la 7:21 pm

      • Ei, da. A zis-o. „Fiii ploii”… Mi-a plăcut tare mult. Îmi aduc aminte şi de o noapte în care tot Paul Gabor spunea că mai lipseşte să punem „Căluşul” pe bloguri, ca să dansăm… Frumoase nopţi mai erau şi atunci, petrecerile acelea virtuale nu pot fi uitate niciodată. Se adunau sufletiştii şi petreceam ca nebunii… Frumoasă melodie, va rămâne permanent o adevărată descătuşare muzicală…

        Apreciază

        Mai 19, 2012 la 7:29 pm

        • Dacă memoria nu îmi joacă feste în noaptea aceea am lipsit fiindcă eram bolnăvioară. Dar au fost sufletiştii blogosferei prezenţi. Petreceri virtuale, şampanie de toate tipurile, fursecuri nonette, vezi că nu am uitat…

          O melodie dragă sufletului meu pe care tu ai postat-o pe blogul vechi, în luna iunie 2009 deşi nu îţi plăcea ploaia, culmea şi o postare despre ploaie. Era 21 iunie 2009, nu mă înşel, ştiu sigur…ha,ha,ha…

          Apreciază

          Mai 19, 2012 la 7:36 pm

  2. Astfel de momente nu se pot uita… Doar n-o să uităm şampaniile cu care ne-ai servit, la un moment dat, o noapte întreagă, atunci când petrecerea se desfăşura la tine pe blog. Numai etichete de etichete, numai gusturi de gusturi. Şi o atmosferă incendiară de-a dreptul… Mi-e dor şi de acele nopţi, iubirea mea, chiar dacă încă nu ne declarasem iubirea şi ne iubeam doar în tăcere, cu speranţă şi dor…

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 7:40 pm

    • Lisandru,
      tu vorbeşti despre ziua de 13 iunie 2009, o postare care a avut 218 comentarii şi o noapte în care s-au desfăcut, virtual, sticle de şampanie, care mai de care…Pinot, Pinot noir si Pinot meunier,Krug Clos du Mesnil si Bollinger Blanc de Noir,Methuselah (Louis Roederer Cristal 1990). Tot atunci, biscuiţii roz de Reims,cheveaux d’anges…

      Apreciază

      Mai 19, 2012 la 7:51 pm

  3. Că bine zici, iubire, memoria bărbaţilor este mai scurtă decât cea a femeilor care le înfrumuseţează viaţa, orice s-ar spune. Învaţă greu, săracii, şi uită repede… 🙂
    Să curgă. Şi să nu uităm nici biscuiţii…

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 7:59 pm

    • Din seara aceea îmi amintesc o replică memorabilă care îţi aparţine „beau stelele pe care le văd sau văd stelele pe care le beau”…

      Apreciază

      Mai 19, 2012 la 8:20 pm

  4. Pentru tine, dragoste…

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 8:32 pm

    • Îţi mulţumesc, om drag!

      Nimeni nu mi-a mai oferit atâtea flori în real şi virtual. Şi pentru asta te iubesc.

      Apreciază

      Mai 19, 2012 la 8:40 pm

      • Sufletul tău, iubire, merită mult mai mult decât atât… Şi pentru asta 🙂 te iubesc…

        Apreciază

        Mai 19, 2012 la 8:48 pm

        • Onorată să fiu iubirea ta, chiar şi atunci când sunt dificilă, cea mai dificilă persoană de pe pământ…TE ADOR!

          Apreciază

          Mai 19, 2012 la 9:03 pm

  5. Rămân la convingerea că destinul ne-a pus pe o scenă nespus de frumoasă. Aducând aproape, unul lângă celălalt, doi… dificili. Iată-i împreună, permanent, croindu-şi un destin previzibil. Unul al iubirii pe care o împărtăşeşti fără rezerve, trecând peste tot şi toate, ca un tăvălug sentimental… O astfel de concluzie are darul de a-ţi oferi energie pozitivă în fiecare zi, te trezeşti dimineaţa, tragi aer în piept şi spui ca un adolescent – „IUBESC!” Nimic nu mai poate fi urât sau greu după aceea…

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 9:10 pm

    • Extrag, cu imensul pai pe care-l am la îndemână, frumosul din aceste rânduri şi spun că te iubesc peste normă, la fel ca în prima zi, la fel ca în cea care va fi ultima.

      Apreciază

      Mai 19, 2012 la 9:17 pm

      • Da. un frumos pai roz, aşa este, dragoste… Noi ne-am sorbit dragostea şi cu paiul, aş putea spune chiar acum. Şi nu greşesc. Prin multe am trecut împreună, iar toate acestea ne-au fost (până la urmă) motiv suplimentar de-a ne iubi… 🙂

        Apreciază

        Mai 19, 2012 la 9:58 pm

        • Am trecut şi vom mai trece, aşa scrie pe asfaltul destinului. Bucuroşi le-om duce toate. Viaţa este presărată cu toate ingredientele. Fie că sunt zugrăvite în roz sau gri, vedem cel mai bine roşul din inimi.

          Te iubesc, om drag!

          Apreciază

          Mai 19, 2012 la 10:12 pm

          • Te sărut pe suflet, iubirea mea…

            Leoaică tânără, iubirea – Nichita Stănescu

            Leoaică tânără, iubirea
            mi-a sărit în faţă.
            Mă pândise-n încordare
            mai demult.
            Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
            m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.

            Şi deodată-n jurul meu, natura
            se făcu un cerc, de-a-dura,
            când mai larg, când mai aproape,
            ca o strângere de ape.
            Şi privirea-n sus ţâşni,
            curcubeu tăiat în două,
            şi auzul o-ntâlni
            tocmai lângă ciocârlii.

            Mi-am dus mâna la sprânceană,
            la tâmplă şi la bărbie,
            dar mâna nu le mai ştie.
            Şi alunecă-n neştire
            pe-un deşert în strălucire
            peste care trece-alene
            o leoaică arămie
            cu mişcările viclene,
            încă-o vreme,
            şi-ncă-o vreme…

            Apreciază

            Mai 19, 2012 la 10:18 pm

            • Un mare poet, un îndrăgostit care a aparţinut altei generaţii, asta nu înseamnă că a iubit mai puţin, viaţa, oamenii…
              Pasional, reiese această pasiune din versul său. Extremele, probabil, au jucat un rol important în creaţia sa. De la agonie la extaz şi invers.

              Mulţumesc pentru versuri, pentru serile îndestulate cu poezie, tandreţe, pasiune…

              Apreciază

              Mai 19, 2012 la 10:24 pm

              • Cu mare plăcere, de fiecare dată, dragoste… În sufletele noastre este loc pentru atâta iubire încât mi-a fost frică adeseori… Dar iubirea mi-a demonstrat că nu trebuie să îţi fie niciodată frică de fericire…

                Apreciază

                Mai 19, 2012 la 10:36 pm

                • Da, trebuie să recunosc, în primele noastre luni de relaţie spuneam deseori că mi-e teamă de atâta fericire. Au fost câteva luni de fericirea şi linişte, apoi, fericire şi nelinişte. Am acceptat totul, viaţa mea, a noastră, aceasta este şi trebuie să o acceptăm. Ne iubim, asta este sigur, nu există semne de întrebare, nu au existat niciodată.

                  Pupicii geaninoşi te asediază…

                  Apreciază

                  Mai 19, 2012 la 10:44 pm

                  • Sunt bineveniţi pupicii, ca de fiecare dată. Scorpions ne cântă la ureche şi reînvăţăm să ascultăm adierea vântului care ne mângâie urechile. Nişte urechi de îndrăgostiţi feroce… 🙂

                    Apreciază

                    Mai 19, 2012 la 10:52 pm

                    • Până acum am ascultat sunetul ploii, acum pe cel al vântului, mai târziu pe cel al iubirii…

                      Apreciază

                      Mai 19, 2012 la 10:54 pm

                    • Iată sunetul ce-mi place, aş îndrăzni să spun, dragoste… Toate sunetele acestei vieţi sunt minunate. Dar cel al iubirii nu poate fi egalat de nimic…

                      Am iubit… – NICOLAE LABIŞ

                      Am iubit de când mă ştiu
                      Cerul verii, străveziu,
                      Despletitele răchite,
                      Curcubeiele pe stânci
                      Ori pădurile adânci
                      Sub ger alb încremenite.
                      Mi-a fost drag pe bărăgane
                      Să văd fetele morgane
                      Ori pe crestele din munte
                      Joc de trăsnete rotunde,
                      Scurgerea cocorilor,
                      Pacea înălţimilor,
                      Semeţia pinilor
                      Plini de scama norilor.

                      Am iubit iubirea pură,
                      Floare roşie pe gură
                      Şi în inimă arsură,
                      În priviri zăpezi candide
                      Şi-n piept voci necontenite.

                      M-a înfiorat ades
                      Tot ce gândurile ţes:
                      Pe al filelor polei
                      Dansuri repezi, legănate,
                      De pe arcuri înstrunate,
                      Săgetarea de idei…

                      Toată-această măreţie
                      Ne-a fost dată din vecie…

                      Apreciază

                      Mai 19, 2012 la 10:57 pm

                    • Lisandru,
                      pasiunea să nu te părăsească niciodată, pana să creioneze versuri de dragoste privind la ochii mei, mâinile tale să-mi aducă tandreţea veşnic…

                      Apreciază

                      Mai 19, 2012 la 11:02 pm

  6. am spus:sunteţi cei mai frumoşi oameni ai internetului,la chip ,la suflet şi la creaţie:)..să fiţi mereu fericiţi şi să dea Dumnezeu cel sfânt să fiţi un model de urmat pt.toate generaţiile ce vor urma..poate aşa IUBIREA nu va mai sta departe de sufletele tuturor..
    un weekend magnific!
    ps.să ştii Geanina că am comunicat celor de la ofice,adresa mea chiar înainte de paşte..posibil să nu-l fi sesizat printre cele multe pe care le-au primit.

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 9:44 pm

    • Ryana,
      te rog să le mai trimiţi o dată adresa, nu au primit-o. Am întrebat aproape zilnic dacă ţi-au trimis cartea.

      Cât despre prima parte a comentariului, îşi mulţumim fiindcă eşti alături de noi mereu cu gândul. Iubirea ne face buni, mult mai buni, ne aduce zâmbetul pe buze, seninul în priviri şi face ca inima să bată nebuneşte.

      Te îmbrăţişăm peste normă, om frumos!

      Apreciază

      Mai 19, 2012 la 10:10 pm

  7. Am să rămân acelaşi pasional frenetic, acelaşi bărbat simplu care trăieşte şi moare pentru iubirea şi iubita lui… TU.

    A mea – NICHITA STĂNESCU

    Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa,
    In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
    ea cea mai draga si cea mai aleasa
    dintre roabele sublime.

    Ei i se face rău de singuratate
    ea sta si spala tot timpul podeaua
    până o face de paisprezece carate
    si tocmai să calce pe dinsa licheaua.

    Ea spala zidul casei cu mâna ei
    si atirna pe dinsul tablouri
    ca să se bucure derbedeul, e-hei
    cazut de la usa-n ecouri.

    Ea isi asteapta barbatul betiv
    Ca să-i vina acasa
    si degetele albe si le misca lasciv
    pentru ceafa lui cea frumoasa.

    Pregatindu-i-le de dezbatat
    ea tine în boluri si zeama acra,
    parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
    să nu greseasca barbatul niciodata
    drumul predestinat.

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 11:11 pm

    • Ar fi greu să-mi imaginez că poţi fi altfel decât pasional. Mi-a plăcut partea de final…

      Tihnă

      atâta linişte lângă coapsa ta

      de mătase

      pleopele grele

      leneşe

      sub ele înfloreşte

      impetuos

      în plină iarnă scuturată de friguri

      un vis erotic

      nu mai aud nimic

      doar inima

      ca o tobă uriaşă

      punctează ritmic

      dorinţa

      Cristian Lisandru – poetul meu preferat

      Apreciază

      Mai 19, 2012 la 11:18 pm

  8. Îţi mulţumesc, iubire. M-ai plasat într-o companie poetică onorantă. Pe care nici nu o merit, sincer să fiu. Respect enorm oamenii care au lăsat ceva în urma lor, prin scris. Şi mi i-am făcut, de-a lungul timpului, puncte de reper. Fără a avea pretenţia că le-aş putea atinge. Spun asta fără modestie exacerbată. Te iubesc…

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 11:22 pm

    • Preludiu

      lasă-mă să aşez capul pe pieptul tău
      copil cu fire albe la tâmple
      nu vorbi
      taci
      mângâie-mi părul
      îndepărtată
      pierdută
      regăsită
      rătăcită printre gândurile tale
      printre gândurile noastre
      voi aştepta răbdător
      să curgă cascadă de noapte
      peste amândoi
      îţi voi prinde cu mâinile goale
      peşti strălucitori
      purtători ai solzilor de stele
      am să desprind fâşii din lună
      oferindu-ţi cămaşă de noapte selenară

      abia după aceea
      fericit captiv înlănţuit de dorinţă
      îmi voi semna condamnarea la dragoste
      printr-un sărut

      Cristian Lisandru – poetul care cântă iubirea şi o aşază, de fiecare dată, la loc de cinste.

      Aştept de fiecare dată, cu aceeaşi nerăbdare, condamnarea.

      Apreciază

      Mai 19, 2012 la 11:27 pm

      • Condamnat la iubire mă simt, dragoste… Or o astfel de condamnare este irepetabilă. Eşti femeia din viaţa mea care mi-a deschis larg sufletul, lăsând să iasă din el tot ceea ce ţinusem în mine. Mulţumesc.

        Apreciază

        Mai 19, 2012 la 11:44 pm

        • Tot versul tău îmi formulează răspunsul…

          Renaştere

          trupul frământat de mâinile mele
          primeşte supus modelarea
          voi lucra asiduu
          cu pasiunea olarului îndrăgostit
          de lutul începuturilor

          sentimentele
          curg în şuvoi năvalnic
          hidratare permanentă
          a lumii peste care aşez
          privirea artistului
          prins în convulsiile renaşterii

          atunci când te abandonezi
          mâinilor mele
          pun la temelia
          propriilor patimi
          câte o cărămidă
          de lut

          Cristian Lisandru – poetul care nu ezită să-şi deschidă sufletul cu generozitate…

          Apreciază

          Mai 19, 2012 la 11:49 pm

  9. În fiecare zi, din momentul în care te-am cunoscut, am pus la temelia patimilor mele acea cărămidă de lut despre care vorbeam în poezie. Construindu-mă. Prin tine…

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 11:56 pm

    • Te iubesc şi îţi mulţumesc pentru tot, dragostea mea!

      Apreciază

      Mai 20, 2012 la 12:05 am

      • Am mai spus-o, o repet cu toată dragostea. Tot – pentru mine – înseamnă TU. Toate celelalte sunt colaterale.

        Apreciază

        Mai 20, 2012 la 12:10 am

        • Reiese din fiecare vers scris de tine cu dragoste, din dragoste, pentru dragoste…

          Iubeşte-mă aşa

          Iubeşte-mă aşa cum îţi doreşti
          De-o viaţă-ntreagă, fără bariere,
          Te simt în mine şi din mine creşti
          Atunci când sufletul flămând te cere.

          Cristian Lisandru – poetul care mai întâi de toate este OM…

          Apreciază

          Mai 20, 2012 la 12:14 am

          • Lângă o femeie extraordinară care a înţeles, pentru prima oară în viaţa mea, cum sunt eu… Asta nu se poate uita niciodată…

            Apreciază

            Mai 20, 2012 la 12:18 am

            • Noapte de foc

              Priveşte în mine cu ochii tăi mari,
              Cu ochii aceştia m-ai pus sub sechestru,
              Veni-vor la geamuri bătrâni lăutari
              Şi-o noapte de foc, ca un cal în buiestru.

              Cristian Lisandru – poetul căruia i-am spus de la bun început că… dacă face dragoste precum scrie… e grav…

              Apreciază

              Mai 20, 2012 la 12:24 am

    • Gurmand

      aş dori şi desert
      dacă se poate
      o farfurioară cu dragoste
      presăraţi fire de metaforă
      nu faceţi economie
      am sufletul bogat

      nu e niciodată prea târziu
      pentru iubire
      te gust în fiecare zi
      ca un gurmand
      refuz orice dietă
      mă hrănesc doar cu tine

      Cristian Lisandru – poetul neu nesătul de iubire, de bine, de frumos…

      Te iubesc, Lisandru!

      Apreciază

      Mai 20, 2012 la 12:09 am

      • Da, niciodată nu este prea târziu pentru iubire. Am mai spus-o, mi-aş dori ca oamenii să pună sufletele pe primul plan. Trec prin viaţă şi observ că tocmai iubirea este demonetizată. Ca un copil, nu înţeleg de ce… Nesătul de iubire, împlinit prin tine, şi eu spun că te iubesc, frumoasa mea, pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce suntem împreună, pentru ceea ce îmi oferi…

        Apreciază

        Mai 20, 2012 la 12:20 am

        • Protest prin iubire

          Sunt omul ce râde de viaţa nebună,

          De viaţa aceasta croită ciudat,

          Descopăr prin hohot o lume mai bună,

          Descopăr prin tine cât sunt de bărbat.…

          Cristian Lisandru – poetul căruia îi ofer nespus de multe insomnii…

          Apreciază

          Mai 20, 2012 la 12:26 am

          • Iubim insomniile, dragostea mea… Suntem făcuţi pentru ele, orice s-ar spune. Probabil că vom fi la fel de insomniaci şi într-o altă lume. Alături de tine nu poate fi decât frumoasă…

            Apreciază

            Mai 20, 2012 la 12:38 am

            • Pasiune

              gustul sânilor tăi
              îmi alintă papilele
              muşc cu poftă
              nesăţios
              pentru mine
              nu sunt fructe interzise
              îmi prăbuşesc fruntea între ei
              spre înfierbântare eternă
              schiţez graniţele
              edenului modern
              cu degetul arătător
              apoi fur un măr verde
              din ultimul pom al lumii
              vreau să-l consumăm împreună
              înainte de contopirea
              definitivă

              eu nu te voi declara niciodată evă
              dar rămâi prima femeie
              care mi-a răcorit sufletul
              în timp ce îmi punea trupul
              pe jar

              Cristian Lisandru – poetul cu întreaga fiinţă pârjolită de iubire şi pasiune…

              Îţi iubesc versul, trăirile pătimaşe…

              Apreciază

              Mai 20, 2012 la 12:54 am

              • Nimic nu m-ar mai putea împiedica să fur acel măr verde. Nici dacă s-ar recrea lumea de la zero, aş spune. Dacă ar începe cu iubirea noastră ar fi minunat, dragoste… Am visat mereu această „contopire definitivă”, sincer să fiu…
                Şi mai spun o dată, ca să se ştie:

                „eu nu te voi declara niciodată evă
                dar rămâi prima femeie
                care mi-a răcorit sufletul
                în timp ce îmi punea trupul
                pe jar”

                Apreciază

                Mai 20, 2012 la 1:03 am

  10. Adrian Paunescu – Ce Frumoasa Esti

    Ce frumoasa esti în prag de iarna,
    Ninge disperat asupra ta,
    Cerul peste tine se rastoarna,
    T;urturii în plete vor suna.

    Hai sa fim doi oameni de zapada
    Ridicati de brate de copii,
    Care-n frig si ger mai stiu sa creada
    Ca se pot iubi, se pot iubi.

    Ce frumoasa esti în prag de vara,
    Când mirosi a mere ce se coc,
    Cerul în fiinta ta coboara
    Trupul meu din trupul tau ia foc.

    Focurile noastre se cununa,
    Focurile noastre se-nteleg,
    Suntem baza lumii împreuna
    Suntem vara focului întreg.

    Ce frumoasa esti în prag de toamna,
    Ca o zi egala între nopti,
    Când iubirea noastra te condamna
    Sa ai soarta strugurilor copti.

    Sa înveti, iubito, sa te bucuri
    Ca ti-am dat din jertfa un destin,
    Si ca via asurzând de struguri,
    Va trai definitiv în vin.

    Ce frumoasa esti în primavara,
    Cea mai minunata-ntre femei,
    Iezii pasc naframa ta usoara,
    Tu, cu muguri, bluza ti-o închei.

    Sigilat de taine nepatrunse
    Cerul bate drumul tau îngust,
    Trupul tau de muguri si de frunze
    De la cine sa învat sa-l gust?

    Te iubesc, dragostea mea…

    Apreciază

    Mai 19, 2012 la 11:58 pm

    • Dragoste

      pânze de ceaţă vălurite peste destine
      oamenii sunt grăbiţi
      se lovesc unii de alţii
      nu au timp să-şi salute apropierile…

      …am să scriu mult despre dragoste
      subiectul acesta elimină plictiseala agorei…

      Cristian Lisandru – poetul care nu se va plictisi niciodată să scrie despre dragoste…

      Apreciază

      Mai 20, 2012 la 12:18 am

      • Noi luptăm mereu pentru „apropieri”, iubire… Şi pentru eliminarea definitivă a pânzelor de ceaţă care s-au lăsat peste destinele aflate în mişcare. Mai ales azi, în aceste vremuri, iubirea ar trebui să fie liantul. Fără a ne lăuda, pot spune că suntem un exemplu, din acest punct de vedere. Fără a ne fi dorit vreodată asta. Dar ne-am întâlnit şi pentru a transmite (poate) tuturor celor care sunt atenţi că se poate şi că IUBIREA nu moare răpusă de crize şi patimi.

        Apreciază

        Mai 20, 2012 la 12:22 am

        • Declaraţie

          Am să rup în mâini o lume şi-am să-ţi fac o lume nouă,
          Ca să poţi trăi, iubito, aşa cum visezi şi spui,
          Ne vom împărţi, probabil, şi tăcerea pe din două,
          Fără să mai dăm bineţe sau impozit nimănui.

          Cristian Lisandru – poetul care mi-a construit o lume la care am visat mereu…

          Apreciază

          Mai 20, 2012 la 12:28 am

          • Aş pune piatră peste piatră, recunosc, pentru a-ţi construi o lume. Aş învăţa până şi abecedarul acestei meserii, sincer să fiu. Dar o construim prin vorbe de dor şi ea rezistă tuturor intemperiilor….

            Apreciază

            Mai 20, 2012 la 12:37 am

            • Să-mi dai

              Eu am să-ţi dau un gând,
              Veni-voi alergând,
              Şi am să-ţi spun mereu
              Că sunt bărbatul tău…

              Să-mi dai din ochii-ţi verzi şi râu de lacrimi,
              Să gust din ele, în beţie cruntă,
              Să construiesc un pod din vis şi patimi
              Şi să-i desfid pe cei ce te înfruntă.

              Cristian Lisandru – poetul care a alergat în intersecţie după mine şi a strigat cât a putut că mă iubeşte

              Apreciază

              Mai 20, 2012 la 12:50 am

  11. Ei, da, aşa este! 🙂 Se uita o florăreasă după mine cu nişte ochi mari cât cepele…
    Dar a priceput ea despre ce era vorba. De atunci privesc cu alţi ochi acea intersecţie, trebuie să recunosc… „Pod din vis şi patimi”…

    Apreciază

    Mai 20, 2012 la 12:56 am

    • Păzindu-te, iubindu-te

      Supus unui planton interminabil,
      Eu râd de toţi şi te iubesc enorm,
      Devine dorul inalienabil
      Şi, pentru ochii tăi, refuz să dorm.

      Cristian Lisandru – poetul meu drag, mă retrag la somnic.

      Te iubesc, minune de om!

      Apreciază

      Mai 20, 2012 la 1:01 am

  12. Da…totul e perfect compus..din doi oameni ce se iubesc şi se respectă…

    Apreciază

    Mai 20, 2012 la 9:29 am

    • Bine ai revenit, Maria!

      Este precum scrii şi îţi mulţumim pentru încredere. Îţi dorim tot binele din lume, fără doar şi poate.

      Zile pline de iubire şi frumos!

      Apreciază

      Mai 20, 2012 la 9:46 am

  13. Bună ziua Geanina,o declaraţie de dragoste online ,multă lume ar avea de învăţat de la voi…o plăcere să vă citesc!Iubiţi-vă mult!!!
    „Iubeşti totul în mine,cu mine viaţa-ţi treci.” Superb!!!

    Apreciază

    Mai 20, 2012 la 11:53 am

    • Bine ai revenit, David!

      Ne eşti drag, suntem convinşi că ştii asta. Ne iubim cât se poate de natural, onest, cu patimă deplină.
      Finalul poemului accentuează trăirea fiecărui vers, arderea intensă din noi, dintre noi, către noi.

      Îţi mulţumim pentru gânduri, mesajul lăsat şi pentru fiecare trecere.

      Zile pline de iubire!

      Apreciază

      Mai 20, 2012 la 12:21 pm

  14. Ce ploaie torentiala prin declaratii de dragoste, coplesitoare in frumusetea lor dar si in profunzime. Va imbratisez cu mare drag, asa cum meritati, copii tineri destepti si frumosi la chip si suflet.
    PS. Multumesc pentru Cargo!

    Apreciază

    Mai 21, 2012 la 10:49 pm

    • La mulţi ani, Elena!

      Mulţumim pentru vizită. Să-ţi fie zilele precum sufletul, om frumos!

      Cu mare drag Cargo.

      Te îmbrăţişăm peste normă!

      Apreciază

      Mai 21, 2012 la 11:04 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s