Gama dorinţelor

La vama dintre azi şi mâine – Cristian Lisandru

4 responses

  1. Un poem pe care l-aş numi chiar muzical, dragostea mea cu ochi verzi…
    „Strunele fragile arcuite în interiorul” tău sunt o desfătare pentru degetele bărbatului îndrăgostit care desenează acorduri de suflet într-un concert al pasiunii permanente. Sunetele iubirii au dulceaţa lor incontestabilă, iar faptul că o putem gusta – ca nişte norocoşi ce suntem, de atâta vreme – este încă o dovadă în plus că viaţa ne-a oferit, cu mărinimie, cel mai frumos cadou…

    Sărut sufletul, Geanina… 🙂

    Apreciază

    Iulie 9, 2012 la 1:35 am

    • Lisandru,
      reușești să extragi din mine tot frumosul. Sufletul scrie partitură după partitură simfonia iubirii. Totul se întâmplă datorită ție, minune de om.
      Suntem norocoși, am primit un cadou incontestabil de la viață, iubirea. Puțini au această șansă.

      Te iubesc, Lisandru!

      Apreciază

      Iulie 9, 2012 la 8:24 am

  2. Da, suntem într-adevăr foarte norocoşi… Şi e minunat, dragoste…

    Apreciază

    Iulie 9, 2012 la 10:06 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s