Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine – într-un week-end, despre iubire

Nu, nu am iubit niciodată condiţionat, nu am minţit pentru a putea fi iubită, nu am forţat nimic pentru a primi iubire, nicicând. Iubesc la modul absolut copilul, femeia, bărbatul, omul, însă nu uit niciodată de iubirea pentru El. Am avut şansa de a nu fi nevoită să fac eforturi în acest sens. Am fost şi sunt iubită pentru generozitatea nativă, aşa mi-au declarat multe persoane de-a lungul timpului, inclusiv cele care mă urăsc, aproape morbid, în acest moment. Mă refer inclusiv la femei, unele, mai ales la ele. Bărbatul îţi iubeşte frumuseţea trupului,  vă  certific, cu toată responsabilitatea care mă stăpâneşte, că, mai întâi de toate, priveşte în suflet. Acolo găseşte ceea ce caută de când se naşte şi până asfinţeşte viaţa. Nu, nu sunt geloasă, nu am fost niciodată, acest aspect nu diminuează iubirea, dimpotrivă. Îmi povestea, de curând, o prietenă cum îşi torturează iubitul o cunoştinţă, nu are voie să stea nicio femeie în preajma lui, m-a amuzat teribil faza cu scandalurile pe care i le face pe facebook atunci când acesta primeşte like de la domnişoare şi doamne. Mai grav este când acestea şi comentează, le caută nod în papură, nevăzând nodul similar şi în comentariile pe care le postează bărbaţii pe pagina respectivului. Ei, aici nu mai este vorba despre iubire, ci despre boală, lipsă de respect şi încredere în cel pe care afirmi că-l iubeşti. Oamenii au nevoie de libertate, iar cei care iubesc o dăruiesc şi nu pun condiţii.
Iubim. Nu trebuie să ne ruşinăm de frumuseţea şi puritatea iubirii. Au ucis-o mulţi cu idei preconcepute, şi-au sufocat sentimentele de teama de a nu fi judecaţi de cei din jur. Greşită tactica, nu aduce decât însingurare, dezamăgire, frustrare, invidie, egoism.
Nu vă irosiţi timpul, viaţa, iubirea, mimându-le. Doar prin ele vă veţi simţi, cu adevărat, vii!

Geanina Lisandru

12 responses

  1. melanietoulouse

    Geanina, te citez si-s total de-acord cu cele afirmate de tine aici:” Ei, aici nu mai este vorba despre iubire, ci despre boală, lipsă de respect şi încredere în cel pe care afirmi că-l iubeşti.” – QED… Da, iubirea nu trebuie nici simulata, nici disimulata… Nu-s nici geloasa, nici posesiva, ideea-însasi de-a poseda o fiintza umana sau de-a apartine ma oripileaza din start, caci n-are nici cea mai vaga legatura cu verbul „a iubi”, dezinteresat, neconditionat…

    http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/03/16/despre-gelozie/
    – – –
    O duminica senina, presarata cu iubire si dragoste… 🙂

    Apreciază

    Noiembrie 18, 2012 la 8:55 am

    • Melanie,
      se pare că duminica a fost presărată şi cu o răceală zdravănă.

      Mulţumim pentru urări!

      Îmbrăţişări peste normă!

      Apreciază

      Noiembrie 18, 2012 la 6:52 pm

  2. Frumos!

    Apreciază

    Noiembrie 18, 2012 la 9:38 am

  3. Gelozia, ca oricare alt sentiment, trebuie să aibă măsură. O undă de gelozie, da farmec și certifică uneori iubirea.Dar când aceasta întrece măsura, devine patologică și este foarte nocivă.
    Nu-i cazul vostru, dragii mei dragi, prieteni.La voi dragostea curge ca râul limpede și repede din munte. Mă rog Domnului să vegheze asupra dragostei voastre!
    Vă respect și vă iubesc!

    Apreciază

    Noiembrie 18, 2012 la 1:01 pm

  4. Pentru tine, suflet minunat… Cu toată dragostea despre care scrii şi pe care o trăieşti atât de frumos…

    Poveste sentimentală – Nichita Stănescu

    Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
    Eu stăteam la o margine-a orei,
    tu – la cealaltă,
    ca două toarte de amforă.
    Numai cuvintele zburau intre noi,
    înainte şi înapoi.
    Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
    şi deodată,
    îmi lăsam un genunchi,
    iar cotul mi-infigeam în pământ,
    numai ca să privesc iarba-nclinată
    de caderea vreunui cuvânt,
    ca pe sub laba unui leu alergând.
    Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
    înainte şi înapoi,
    şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
    repetau, într-un vârtej aproape văzut,
    structura materiei, de la-nceput.

    Sărut sufletul drag…

    Apreciază

    Noiembrie 18, 2012 la 1:05 pm

    • Lisandru,
      sufletul meu este tot o iubire pe care nu vrea să o mai lase să plece.
      Mulţumesc pentru Nichita. Adorabil.

      Te iubesc, minune!

      Apreciază

      Noiembrie 18, 2012 la 6:58 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s