Uitarea

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Charles Baudelaire – (n. 9 aprilie 1821 – d. 31 august 1867)

Vin’ lîngă mine, suflet veninos,
Molatec monstru, fiară adorată!
Vreau să-mi înfăşur mîna-nfiorată
În coama părului tău greu şi gros;

În rochia ta cu falduri parfumate
Vreau capu-ndurerat să mi-l scufund
Şi ca pe-un stins buchet să sorb profund
Mireasma dulce-a dragostei uitate.

Nu să trăiesc, să dorm aş vrea mereu!
În somn îţi voi aşterne fără teamă
Pe trupul tău cu străluciri de-aramă
Un nesfîrşit sărut prelung şi greu.

În patul tău, abis de desfătare,
Se stinge orice gînd chinuitor
Şi gura ta e-un nesecat izvor
De sărutări şi aprigă uitare.

Robit acestui crud şi drag destin,
Voi asculta poruncile-i perfide
Şi mucenic blajin care-şi deschide
El însuşi rănile, de rîvnă plin,

Voi suge-otrava binecuvîntată,
Adormitoare-a vechilor torturi,
Din vîrfu-acestor sîni rotunzi şi duri
În care n-a fost suflet niciodată.

 

Traducerea – Al.Philippide

10 responses

  1. melanietoulouse

    Merci Geanina! Excelenta alegere, fidela traducere…

    ah, Baudelaire, uriasul nelinistit al literaturii universale pentru care femeia era „otrava”, îi provoca insomnii si pierderea constiintei, îmbratisarea ei îi dadea senzatia mortii, împingându-i sufletul în abisul placerii… si-aici parfumul(mireasma) e un element erotic si cosmic… 🙂
    – – –
    „splendoare si rasfat în jur,
    si rânduiala si huzur…”(Invitatie la calatorie)

    Apreciază

    Noiembrie 22, 2012 la 10:47 pm

  2. elenamarinalexe

    Mulţumesc pentru remember, sub pana lui Baudelaire! Ai ales un poem robit iubirii, atat de frumos încondeiată de poet.
    Îmbrăţisări cu duiumul..:) draga mea Gena!

    Apreciază

    Noiembrie 23, 2012 la 11:02 am

  3. A citi o poezie bună este o delectare. Şi sufletul se bucură intens. Ai făcut o alegere deosebită, dragostea mea. Într-o zi de vineri în care shoppingul este la mare preţ reuşeşte să trăiască, discret, şi POEZIA.

    Poem savuros, poem deosebit. Cu mare încântare am citit fiecare strofă.

    „În patul tău, abis de desfătare,
    Se stinge orice gînd chinuitor
    Şi gura ta e-un nesecat izvor
    De sărutări şi aprigă uitare.

    Robit acestui crud şi drag destin,
    Voi asculta poruncile-i perfide
    Şi mucenic blajin care-şi deschide
    El însuşi rănile, de rîvnă plin,

    Voi suge-otrava binecuvîntată,
    Adormitoare-a vechilor torturi,
    Din vîrfu-acestor sîni rotunzi şi duri
    În care n-a fost suflet niciodată.”

    Sărut sufletul drag, minune de femeie…

    Apreciază

    Noiembrie 23, 2012 la 11:08 am

    • Lisandru,
      se pare că te-a acaparat cu totul versul lui Baudelaire.

      Pupici geaninoşi peste normă!

      Apreciază

      Noiembrie 23, 2012 la 5:49 pm

  4. jalal michael sabbagh.http://gravatar/jmsabbagh86@gmail.com

    Cristian,l appreciate your liking my post(Blog 2012 award)Greetings.Jalal

    Apreciază

    Noiembrie 30, 2012 la 1:33 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s