Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine – într-un week-end, despre încredere

Am ales să scriu, la începutul lunii decembrie, despre un subiect cu greutate, un subiect extrem de important pentru mine. Am ales să abordez toate laturile acestui cuvânt, suficient de controversat în toate timpurile, fiindcă am încredere deplină în ceea ce sunt, fac, simt, creez, vorbesc, scriu, în faptele care sunt mai presus de cuvinte. Se spune că devii autentic în momentul în care cel puţin o persoană reuşeşte să vadă, să pătrundă în sufletul tău şi să-l descopere exact aşa cum este, nefardat. Din ce în ce mai mulţi oameni oftează când citesc sau rostesc cuvântul în discuţie. Oftează fiindcă au suferit dezamăgiri tocmai de la cei la care ţineau cel mai mult, de la care aveau aceleaşi aşteptări, bucurii, împliniri pe care ei le ofereau. După şocul dezamăgirii îţi aduni forţele, te ridici şi mergi mai departe. Porneşti către un alt drum şi către alţi posibili prieteni cu o doză de îndoială în suflet. Nu, nu este corect să judecăm prin prisma dezamăgirilor, să-i catalogăm pe cei din jurul nostru după caracterul şi faptele celor care ne-au dezamăgit, dar asigură-te că, în afară de faptul că îţi place omul respectiv, are caracter. Întotdeauna am pus preţ pe caracter şi pe fapte, astfel am înţeles exact cu cine stau de vorbă. Este suficient pentru a înţelege diferenţa dintre faptele şi spusele lor. Sunt oameni care îţi vor şopti tot ceea ce doreşte orgoliul tău să audă, dar nu vor evita, pentru satisfacerea propriului orgoliu, a propriilor interese, să te calce, fără regrete, în picioare. Nu vă sfătuiesc să-i tineţi prin preajmă, nu-şi vor respecta promisiunile, se vor folosi de voi şi vă vor umili când vă aşteptaţi mai puţin. Astfel de oameni nu au mamă şi nici tată, dacă au, îi vând fără remuşcări pentru a le fi lor bine şi pentru a nu le fi şifonată imaginea, aceste personaje nu au Dumnezeu, chiar dacă bat drumurile către biserică săptămânal, chiar dacă veţi vedea cum şi-au atârnat, ostentativ, icoane pe toţi pereţii încăperii în care locuiesc.
Adevărul şi încrederea fac casă bună cu faptele, nu cu vorbele spuse în vânt care nu au niciun fel de acoperire. Am lângă mine un om care are încredere deplină în ceea ce spun, fac şi sunt. Un motiv incredibil pentru a fi fericită şi pentru a avea forţa de a merge mai departe pe drumul ales, de a construi tot ceea ce mi-am propus înainte de a mă naşte. Îl iubesc, am încredere maximă în el, mă face să simt autenticitatea interiorului meu, a caracterului meu şi a înţeles, ca şi mine, că timpul, banii sau plăcerea le mai poţi întâlni, dar încrederea…

Geanina Lisandru

geanina lisandru despre incredere

Anunțuri

19 responses

  1. elenamarinalexe

    Nu vă sfătuiesc să-i tineţi prin preajmă, nu-şi vor respecta promisiunile, se vor folosi de voi şi vă vor umili când vă aşteptaţi mai puţin…

    Am citit cu strângere de inimă mesajul tău, Gena dragă.Spun aşa deoarece am întâlnit destule dezamăgiri în viaţa mea. „Oamenii” au devenit foarte rari..Singurul în care te poţi încrede este Dumnezeu, pentru restul,…poate 75 la sută să acorzi încredere.
    Vă port în gândul meu cu afecţiune şi respect, dragilor!

    Apreciază

    Decembrie 2, 2012 la 11:45 am

    • Respectul este reciproc, Elena. Dezamăgiri au fost şi vor mai fi, noi să fim sănătoşi. Bucuroşi le-om duce toate.

      Toate fac parte din viaţa.noastră, ar fi inutilă negarea.

      Gânduri senine!

      Apreciază

      Decembrie 2, 2012 la 9:34 pm

  2. adevarate cuvinte!

    Apreciază

    Decembrie 2, 2012 la 1:06 pm

  3. Punct…si de la capat. Cam asta e deviza mea.
    In rest, foarte frumoase ginduri spuse/puse in cuvinte, asa cum ne-ai obisnuit deja.

    Apreciază

    Decembrie 2, 2012 la 2:41 pm

  4. Bine te-am regăsit (virtual), dragostea mea. Un subiect delicat… Încrederea.

    „Încrederea nu se pierde decât o dată” – spunea Nicolae Iorga. „Vor exista mereu oameni care te vor răni, aşa că trebuie să-ţi păstrezi încrederea şi doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere şi a doua oară” – spunea şi Gabriel Garcia Marquez. Iar Vasile Alecsandri dădea o interpretare poetică – „Încrederea înfloreşte în inimile mari”. Pragmaticul Stalin era de părere că „Nu am încredere în nimeni, nici măcar în mine”… Iar Balzac decreta – „Încrederea este virtutea iubirii”.
    Avem încredere în mulţi oameni, de-a lungul timpului. Uneori, din nefericire, aşteptările ne sunt înşelate. Poate că şi noi, fără voie,am dezamăgit câteodată. Dar nu am fost niciodată ipocriţi. Mergem mai departe pe un drum frumos, alături de foarte mulţi oameni cu suflete mari. Eu cred – şi tu ştii bine asta – în frumos, în sinceritate, în oamenii care nu au nimic de ascuns. Şi aici – ştiu asta – suntem amândoi pe aceeaşi lungime de undă.

    Sărut sufletul drag!

    Apreciază

    Decembrie 2, 2012 la 3:21 pm

    • Lisandru,
      îţi mulţumesc pentru musafirii pe care mi i-ai adus prin cuvinte.
      Despre noi, ştim exact cum stau lucrurile.

      Te iubesc, minune!

      Apreciază

      Decembrie 2, 2012 la 9:40 pm

  5. Bine spus!.. un vot, un Like… si un gand bun pentru amandoi (trei)….

    Apreciază

    Decembrie 2, 2012 la 3:36 pm

    • Kriozenit,

      bun venit!

      Mulţumim toţi, în cor, pentru gânduri, likr şi vot, dar şi pentru vizite.

      Seară plină de frumos!

      Apreciază

      Decembrie 2, 2012 la 9:42 pm

  6. Margareta Lupascu

    Frumoasă Doamnă, valoroase gânduri! Mă bucur să găsesc oameni care gândesc astfel, tocmai pentru că sunt puţini. Puţini, neatinşi de falsitatea lumii în care trăim, puţini cu suflet curat, puţini care mai au curajul să fie ei înşişi, să meargă împotriva curentului, să promoveze valoarea …
    Întotdeauna , şi eu, am pus preţ pe caracter …

    Apreciază

    Decembrie 3, 2012 la 9:05 am

    • Bun venit, Margareta!

      O să-mi mărturisesc ceva. Când ți-am văzut fotografia, prima dată, am spus că ești un om bun. Nu spun mai mult, este purul adevăr, fără alte artificii.

      Îți mulțumesc pentru vizite și pentru că ești neatinsă de falsitate.

      Seară faină!

      Apreciază

      Decembrie 3, 2012 la 5:12 pm

  7. melanietoulouse

    Geanina, à propos de ultima-ti fraza ce „concluzioneaza” textu’-ti realist… toti riscam sa fim dezamagiti sau deceptionati de-alungu’ vietii de persoane din anturaju’ nostru, chiar si cel extrem de-apropiat: familie, rude, prieteni, ca deh:”erorile-s umane…” 🙂 DAR pierderea încrederii acordate unei persoane care ti-a înselat, batjocorit si tradat „investitia” sufleteasca fidela, loiala, constanta si devotata, NU se uita si NU se „recupereaza” niciodata. Da, încrederea + adevarul(sau vice-versa!) merg mâna-n mâna, formând mereu o ecuatie vitala, un „sine qua non”…
    – – –
    Viata lunga împreuna, presarata cu-aceeasi încredere, iubire si dragoste… 🙂
    O zi senina si spornica… Cu drag&friendly hugs…<3

    Apreciază

    Decembrie 3, 2012 la 10:41 am

    • Melanie,
      da, nu se recuperează. Rămâne pe o perioadă nedeterminată la pierdute.

      Noi îți mulțumim pentru vizite și te citim cu mare drag.

      Seară divină!

      Apreciază

      Decembrie 3, 2012 la 5:15 pm

      • melanietoulouse

        Same here, Geanina…<3 Pe curând, Lady-Moon, astru' "racului" tau… 😉

        Apreciază

        Decembrie 3, 2012 la 6:03 pm

  8. Pingback: Confesiuni … « Casuta sufletului meu.

  9. jalal michael sabbagh.http://gravatar.com/jmsabbagh86@gmail.com

    It is delightful to get in touch with blogger like you .Wishing you a joyous holidays.Thank you for liking my post.jalal

    Apreciază

    Decembrie 5, 2012 la 7:14 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s