Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine – într-un week-end, despre încredere

Am ales să scriu, la începutul lunii decembrie, despre un subiect cu greutate, un subiect extrem de important pentru mine. Am ales să abordez toate laturile acestui cuvânt, suficient de controversat în toate timpurile, fiindcă am încredere deplină în ceea ce sunt, fac, simt, creez, vorbesc, scriu, în faptele care sunt mai presus de cuvinte. Se spune că devii autentic în momentul în care cel puţin o persoană reuşeşte să vadă, să pătrundă în sufletul tău şi să-l descopere exact aşa cum este, nefardat. Din ce în ce mai mulţi oameni oftează când citesc sau rostesc cuvântul în discuţie. Oftează fiindcă au suferit dezamăgiri tocmai de la cei la care ţineau cel mai mult, de la care aveau aceleaşi aşteptări, bucurii, împliniri pe care ei le ofereau. După şocul dezamăgirii îţi aduni forţele, te ridici şi mergi mai departe. Porneşti către un alt drum şi către alţi posibili prieteni cu o doză de îndoială în suflet. Nu, nu este corect să judecăm prin prisma dezamăgirilor, să-i catalogăm pe cei din jurul nostru după caracterul şi faptele celor care ne-au dezamăgit, dar asigură-te că, în afară de faptul că îţi place omul respectiv, are caracter. Întotdeauna am pus preţ pe caracter şi pe fapte, astfel am înţeles exact cu cine stau de vorbă. Este suficient pentru a înţelege diferenţa dintre faptele şi spusele lor. Sunt oameni care îţi vor şopti tot ceea ce doreşte orgoliul tău să audă, dar nu vor evita, pentru satisfacerea propriului orgoliu, a propriilor interese, să te calce, fără regrete, în picioare. Nu vă sfătuiesc să-i tineţi prin preajmă, nu-şi vor respecta promisiunile, se vor folosi de voi şi vă vor umili când vă aşteptaţi mai puţin. Astfel de oameni nu au mamă şi nici tată, dacă au, îi vând fără remuşcări pentru a le fi lor bine şi pentru a nu le fi şifonată imaginea, aceste personaje nu au Dumnezeu, chiar dacă bat drumurile către biserică săptămânal, chiar dacă veţi vedea cum şi-au atârnat, ostentativ, icoane pe toţi pereţii încăperii în care locuiesc.
Adevărul şi încrederea fac casă bună cu faptele, nu cu vorbele spuse în vânt care nu au niciun fel de acoperire. Am lângă mine un om care are încredere deplină în ceea ce spun, fac şi sunt. Un motiv incredibil pentru a fi fericită şi pentru a avea forţa de a merge mai departe pe drumul ales, de a construi tot ceea ce mi-am propus înainte de a mă naşte. Îl iubesc, am încredere maximă în el, mă face să simt autenticitatea interiorului meu, a caracterului meu şi a înţeles, ca şi mine, că timpul, banii sau plăcerea le mai poţi întâlni, dar încrederea…

Geanina Lisandru