am sfidat gravitaţia
şi am încătuşat timpul curajul experienţa
într-o coardă flexibilă
am sărit
primul salt m-a propagat
în lumea celor
care îmi iau existenţa peste picior
le-am pus la dispoziţie
echipament Vertige
bilete Pentecost
apoi
le-am recomandat o scufundare pe uscat
puţini au trecut testul bărbăţiei
turnul încă mai aşteaptă
al doilea salt
m-a aruncat pe tărâmul falsităţii
toţi îşi zâmbeau
ochii lor sclipeau de afecţiune
împletită cu numeroase calcule
am intrat în jocul lor
am împrumutat o faţă machiavelică
simţeam cum ipocrizia îmi însămânţa grimase
în parcela buzelor
şi-mi felia râsul
care spărgea liniştea oneroasă
în bucăţi de sinceritate
doar trei salturi
mi-a permis bugetul acestei vieţi
ultimul hop
a fost reîntoarcerea pe creasta unui destin
unde bungee jumping
stă prins în coarda
complicat de simplă
a caracterului
Anaisha Book 
Am simtit usoara amaraciune, printre versurile tale Geanina..
Da exista taramul falsitatii si e locuit de multe suflete, din nefericire…
Sinceritatea ….floare rara.
Imbratisari, imbratisari, imbratisari!
ApreciazăApreciază
Elena,
am scris acest poem imediat după postarea „Subiecti(ă), dar mă tratez”. Ipocrizia muşcă din cei slabi cu o forţă inimaginabilă. Răutăţi sunt peste tot, nu sunt eu magicianul din poveste care reuşeşte întotdeauna să facă lucrurile frumoase, dar, prin cuvânt, sper să transmit mesaje care să-i determine pe oameni să elimine răul, urâtul, prostia, machiavelismul din propria viaţă.
Te îmbrăţişăm, om frumos!
ApreciazăApreciază
am sfidat gravitaţia
şi am încătuşat timpul curajul experienţa
într-o coardă flexibilă
am sărit
primul salt m-a propagat
în lumea celor
care îmi iau existenţa peste picior
Sunt foarte mulţi aceştia, dragostea mea. Li se pare că este o exagerare permanentă, că iubirea sau munca pot fi demonetizate, trecute pe linie moartă. Dar tu mergi înainte, în fiecare zi, cu sufletul deschis, imună la astfel de atacuri perfide.
le-am pus la dispoziţie
echipament Vertige
bilete Pentecost
apoi
le-am recomandat o scufundare pe uscat
puţini au trecut testul bărbăţiei
turnul încă mai aşteaptă
Fii pe pace, e mai uşor să introduci fitile decât să iei atitudine. Suntem în era culiselor, a intrigilor, a cuvintelor în doi peri şi a demonetizării frumosului din suflete. Noi ţinem ferestrele sufletelor deschise, în permanenţă, însă cei care consideră că pot să intre şi să facă scandal se înşeală.
al doilea salt
m-a aruncat pe tărâmul falsităţii
toţi îşi zâmbeau
ochii lor sclipeau de afecţiune
împletită cu numeroase calcule
am intrat în jocul lor
am împrumutat o faţă machiavelică
simţeam cum ipocrizia îmi însămânţa grimase
în parcela buzelor
şi-mi felia râsul
care spărgea liniştea oneroasă
în bucăţi de sinceritate
Ipocriza este greu de acceptat. Oamenii care o reneagă nu înţeleg cum ea poate fi un punct de reper fundamental pentru alţii. Din fericire, există foarte mulţi oameni frumoşi. Şi atunci nu-ţi pare rău că trebuie să lupţi în fiecare zi pentru frumosul din tine. Te iubesc, dulcea mea…
doar trei salturi
mi-a permis bugetul acestei vieţi
ultimul hop
a fost reîntoarcerea pe creasta unui destin
unde bungee jumping
stă prins în coarda
complicat de simplă
a caracterului
Îmi place foarte mult această strofă, iar sintagma „bugetul acestei vieţi”, plasată în plan poetic, este minunată. Caracterul – iată o noţiune pe care au uitat-o mulţi. Dar nimic nu este pierdut. Cu dragostea la purtător niciun salt nu te înspăimântă…
Te sărut pe suflet, dragostea mea, salut acest poem-declaraţie… Mi-eşti tare dragă!
ApreciazăApreciază
Aşa cum îi spuneam şi Elenei, poemul a fost scris pe 18 august 2011, după postarea “Subiecti(ă), dar mă tratez”. Nu am resentimente faţă de nimeni, nu mă interesează cine şi ce în viaţa asta, dar nu mă poate împiedica nimeni să scriu, să prind în cuvinte tarele societăţii sau iubirea. Despre asta scriu de ceva ani. Nu mă voi schimba, indiferent de vremuri, de oameni, de viaţă.
Te ador, Lisandru!
ApreciazăApreciază
Va admir mult si voi stiti asta, dar parca ma tem pentru -ca prea deschideti larg…ferestrele sufletului. Sa aveti grija!
E noapte tarziu si imi las gandurile mele bune sa va bata in ferestre…desi sunt deschise, nu vreau sa intru ca un intrus.
Imbratisari cu iubire din IUBIRE!
ApreciazăApreciază
Elena,
nu vei fi considerată niciodată de noi intrus. Vizita m-a bucurat nespus. O vizită la ore mari din noapte. Ferestrele sunt deschise, aerul proaspăt, permanent.
Te îmbrăţişăm, draga noastră dragă!
ApreciazăApreciază
AM APRECIAT LA SUPERLATIV, MULȚAM. SUCCES,
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru aprecieri, mă onorează.
O zi faină!
ApreciazăApreciază
@”puţini au trecut testul bărbăţiei
turnul încă mai aşteaptă…” – si-al omeniei, pur si simplu…
– – –
Atentie, prudentza, vigilentza la „fariseii malefici”(sic!), mult mai periculosi decât cei „machiavelici”…
===
O dupa-amiaza însorita, ca aici…<3
ApreciazăApreciază
Și-al omeniei, bine punctat. Prudența este prezentă după anumite experiențe.
Te îmbrățișăm, Melanie!
ApreciazăApreciază