Sonetul 43 (Sonnet XLIII)

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Elizabeth Barrett Browning (6 March 1806 – 29 June 1861)

Cum te iubesc? Să rândui, de se poate.
Mi-e cer şi hău iubirea pentru tine,
Cum numai sufletul spre culmi divine
De Har şi Fire mi-ar putea răzbate.

Elizabeth-Barrett-BrowningEu te iubesc cu tot ce simt, cu toate
Ce zi şi noapte cer să se aline;
C-un cuget liber, năzuind spre Bine,
Şi nu folos cătând, ci puritate;

Cu patima durerii dinainte,
Cu crezul din pruncie, de departe,
Cu dorul ce-am pierdut de cele sfinte,

Cu cât o fi suflarea să mă poarte…
Şi, de-o vrea Domnul, încă mai fierbinte
Iubire am să-ţi dărui după moarte.

Sursa foto : http://en.wikipedia.org

12 responses

  1. Am citit cu plăcere! Îmbrăţişări calde şi multe binecuvântări îţi trimit din Vrancea, draga mea!

    Apreciază

    Februarie 21, 2013 la 4:55 pm

  2. melanietoulouse

    Excellent choice, Geanina… o declaratie de iubire vesnica, ca si cum EA stia ca va pleca-n neant înaintea LUI, mi-am reamintit de Jennifer, eroina din „Love Story”(Erich Segal)… cunosti cu sigurantza povestea de iubire a sotilor Browning, cel mai romantic cuplu al epocii victoriene. Dupa ce Robert i-a citit poemele prima data, i-a scris:”I love your verses with all my heart, dear Miss Barrett – I do, as I say, love these verses with all my heart.” – simply wonderful…

    Apreciază

    Februarie 21, 2013 la 5:00 pm

  3. Margareta Lupascu

    ” C-un cuget liber, năzuind spre Bine,
    Şi nu folos cătând, ci puritate ”

    Aşa da, iubire!
    Nici nu mai este nevoie de „pâine” alături de versurile acestea. 🙂
    Îmbrăţişări şi mulţumesc.

    Apreciază

    Februarie 22, 2013 la 11:36 am

  4. Prea multa durere aduce dupa sine o atit de mare iubire! In alta ordine de idei, exceptional e poemul.

    Apreciază

    Februarie 22, 2013 la 3:03 pm

  5. George Tarnea – Sonet 5 (Dac-am uitat, iubito, cum te cheama)

    Dac-am uitat, iubito, cum te cheama
    Si cum se face ziua-n ochi tai,
    Ascunde-ti visul plin de vanatai,
    Si nu-mi lua uitarile in seama.

    Prea mult colind pe-ntortocheate cai
    Si prea putin e loc sa-mi fie teama,
    Ca daca mortii eu i-as spune „Ia-ma!”
    Tu i-ai zvanta si umbra in batai.

    Dar nu incerc aceasta nici in gluma
    Ci doar ma-ntorc la tine si te rog…
    Primeste-ma, si iarta-ma si du-ma
    Din partea ratacitilor zalog
    La carnea ta de soare si de huma,
    Pe instelatul cerului polog.

    Apreciază

    Februarie 22, 2013 la 10:27 pm

  6. Ce delectare poetică, dragostea mea…

    „Eu te iubesc cu tot ce simt, cu toate
    Ce zi şi noapte cer să se aline;
    C-un cuget liber, năzuind spre Bine,
    Şi nu folos cătând, ci puritate;

    Cu patima durerii dinainte,
    Cu crezul din pruncie, de departe,
    Cu dorul ce-am pierdut de cele sfinte,

    Cu cât o fi suflarea să mă poarte…
    Şi, de-o vrea Domnul, încă mai fierbinte
    Iubire am să-ţi dărui după moarte.”

    Cum să nu scoţi în evidenţă o asemenea declaraţie versificată? Nu ai cum. Pur şi simplu. Îţi mulţumesc pentru această alegere de vineri… Sărut sufletul drag cu toată patima din mine.

    Apreciază

    Februarie 22, 2013 la 10:58 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s