Remember – Sentimentele vă menţin vii, barbarilor

Mulţi dintre noi îşi petrec întreaga viaţă fugind de sentimente, cu credinţa greşită că nu pot suporta durerea. Însă deja au făcut-o. Ceea ce nu au făcut este să simtă ceea ce sunt dincolo de durere.

Khalil Gibran

Anunțuri

30 responses

  1. Pingback: Poetul «

  2. E frumoasă pledoaria ta pentru iubire, dragostea mea, mai ales azi, când sentimentele suferă, agonizează, sunt sortite neantului sau se retrag neputincioase din decor. Finalul devine un strigăt de revoltă al artistului şi, totodată, al femeii care ştie să iubească din tot sufletul şi vede cum în jurul ei se ofilesc gândurile bune, iar iubirea – de multe ori – plânge cu lacrimi amare, ascunsă de priviri indiscrete. Mă alătur cu mare drag apelului tău, fiindcă iubirea trebuie să ne fie, cum am spus de multe ori, idealul suprem. Ne descoperim prin iubire, ne cunoaştem prin iubire şi ne dezvăluim cu adevărat celorlalţi prin intermediul sufletelor noastre. Topirea nemiloasă a granulelor de tinereţe este o metaforă reuşită, iar sentimentele invitate în porţelanul cu ceai rămâne în minte…
    Da, numai sentimentele ne menţin vii, iar cine le demonetizează şi le terfeleşte nu poate fi considerat decât un barbar…

    Te sărut pe suflet, iubirea mea…

    Apreciază

    Ianuarie 12, 2011 la 3:55 pm

    • Căutăm extazul cu lumânarea printre agoniile vieţii.
      Mult prea mulţi preferă acest statut, amorţesc în umbra vieţii, se mulţumesc cu „ce-o fi” şi nu fac niciun efort pentru purificare, probabil teama că ar putea deveni vulnerabili îi determină să ocupe un loc la umbră.

      Te iubesc, Lisandru!

      Apreciază

      Ianuarie 12, 2011 la 4:21 pm

  3. Vii dar vulnerabili.

    No, thanks.

    Apreciază

    Ianuarie 12, 2011 la 4:06 pm

    • Bine ai venit!
      Vii, dar cu rădăcinile bine ancorate în realitate.

      Sentimente şi iubire prin toate buzunarele vieţii!

      Apreciază

      Ianuarie 12, 2011 la 4:17 pm

      • Sentimentele sunt o sabie cu doua taisuri.

        Apreciază

        Ianuarie 14, 2011 la 3:32 pm

        • Este foarte adevărat. Trebuie să ne încumetăm a alege ceea ce ne face fericiţi. Dacă stăm cu teama că „va pica drobul de sare”, riscăm să ajungem la vârste înaintate plângând după ceea ce ar fi putut fi, ceea ce am fi putut face, după iubire şi toate derivatele ei.

          Mulţumesc pentru vizită.

          Zi faină alături de cei dragi!

          Apreciază

          Ianuarie 14, 2011 la 4:12 pm

  4. Pingback: Sentimentele vă menţin vii, barbarilor - Ziarul toateBlogurile.ro

  5. Anca Stoina

    Ce-mi place Khalil Gibran, citatul e din Profetul?

    Apreciază

    Ianuarie 12, 2011 la 5:16 pm

    • Bine ai venit!

      Un alt citat din Profetul :

      „Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine. Iubirea nu stapâneşte şi nu vrea să fie stăpânită. Fiindcă Iubirii îi e de-ajuns Iubirea.”

      Seară faină!

      Apreciază

      Ianuarie 12, 2011 la 9:28 pm

  6. Pingback: UPDATE LA PAveste fără sfârşit – Medieval Story « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  7. sentimentele va mentimn vii, barbarilor.Nu le reprimati

    Eu zic ca esti ingaduitoare!!!! In general, barbarii greu fac parteneriat cu sentimentele nobile. deci, practic nici nu prea mai au ce sa reprime. Insa, in poezia ta de dragoste si barbarilor trebuie sa le dam o sansa!

    O seara buna!

    Apreciază

    Ianuarie 12, 2011 la 10:06 pm

    • Comentariul tău e în așteptare.

      Ai surprins esenţa poemului. Mi s-a sugerat pe Amprente să înlocuiesc “barbari cu bărbaţi”. O sugestie bună, dar nu atingea punctul nevralgic la care mă tot gândesc de câteva zile.

      Mulţumesc pentru vizită şi comentariu.

      Comentariul meu de pe blogul tău s-a pierdut din vina celor care ne furnizează netul, se întâmplă de o lună tot felul de incidente.

      Acum salvez comentariile pe o pagină word pentru a fi sigură că pot posta iar, acelaşi comentariu, dacă acesta a dispărut în eter.

      Seară plină de frumos alături de cei dragi!

      Apreciază

      Ianuarie 13, 2011 la 12:55 am

    • Cuvânta

      uau…câtă sinceritate! şi adevăr, din păcate!

      Apreciază

      Martie 4, 2013 la 1:44 pm

  8. o tema delicata. Sunt oameni care nu-si arata sentimentele decat in fata unor foarte putini cunoscuti. Altii care sunt mereu cu ele la vedere, ca o carte deschisa mereu, in timp ce altii nu le au, ori le tin bine ascunse. Suntem ceea ce simtim si oferim din sentimente si sensibilitate, atat cat credem ca pot primi cei din jur.

    Apreciază

    Ianuarie 12, 2011 la 10:32 pm

    • Extrem de delicată. Poemele mele de dragoste exprimă în proporţie de 100 % ceea ce simt. De câteva zile, imaginaţia se amestecă bine cu ceea ce simt, văd, aud. Este o combinaţie a realităţii, am ieşit puţin din sfera mea plină numai de iubire şi tandreţe. Poemul începe gingaş şi se finalizează…cu un semnal de alarmă.

      Gânduri pline de frumos la ceas de seară!

      Apreciază

      Ianuarie 13, 2011 la 1:02 am

  9. Pingback: Viaţa nu este o meserie! « Gabriela Elena

  10. Geanina, ce-mi place imaginea aceasta: ”gesturi începute cu înfrigurare și apoi abandonate de trupurile crude”!

    barbarul văzut și catalogat de antici era un bâlbâit căci nu vorbea limba justă, considerată cultă, dar nici nu avea preocupări civilizate cum ar fi fost filozia, artele etc. barbarul era un bâlbâit și prin faptul că nu aprecia frumosul, nu avea sentimente (sau așa părea întrucât nu le exprima). pentru antici barbarul nu era o ființă armonioasă. din păcate barbari avem și astăzi dar tare mi-e teamă că nu mai pot fi tratați doar cu ședințele de la logoped. cum bine spunea și citatul tău din Gibran, probabil ar trebui educați să privească în soare căci dincolo de durerea provocată, este lumină și căldură, o întreagă lume nouă ce așteaptă să fie descoperită. o noapte bună să aveți.

    Apreciază

    Ianuarie 12, 2011 la 11:58 pm

    • Ce-mi place cum ai pătruns în seva mesajului.

      Şi tu ai înţeles că niciun cuvânt nu este aşternut întâmplător. Ai văzut lumina şi căldura ascunse dincolo de finalul dur, trebuie să recunosc. Acesta este motivul pentru care am folosit termenul barbar.

      Majoritatea cititorilor s-au gândit, probabil, la bărbaţi. Se află pe o pistă parţial greşită. Barbară este orice fiinţă care-şi reprimă sentimentele şi ajunge la o vârstă înaintată cu regrete prin toţi sacii fiinţei.

      Îţi trimitem gândurile noastre curate!

      Apreciază

      Ianuarie 13, 2011 la 1:09 am

  11. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (Corinteni I-13)

    Apreciază

    Ianuarie 13, 2011 la 12:01 am

    • O adevărată pledoarie pentru dragoste.

      Aş mai adăuga:

      Iubiţi-vă, dragostea stă permanent în picioare!

      Te îmbrăţişez cu mare drag!

      Apreciază

      Ianuarie 13, 2011 la 1:11 am

  12. Pingback: Smooth jazz, un saxofon şi o femeie în rochie verde – prima parte «

  13. Pingback: Reverie « Mihaela Man

  14. NUmai dacă ar pricepe ceva, aceşti barbari… Preferă să le reprime înainte de a le cunoaşte… se cred superiori pentru aşa ceva…

    Apreciază

    Ianuarie 13, 2011 la 12:52 am

    • Tot păţitu-i priceput…parcă aşa spunea o vorbă.
      Vor sfârşi într-o stare de superioritate atinsă de snobismul princiar.

      Ştiu suficient de multe personaje care îşi plâng de milă…

      O seară plină de frumos alături de cei dragi!

      Apreciază

      Ianuarie 13, 2011 la 1:15 am

  15. Pingback: Ce să-i facem vrăjitoarei celei rele? « Un blog cu năbădăi

  16. Pingback: Uşile mele « Blogul lui Teo Negură

  17. Pingback: Vis de petală « Cristian Dima

  18. Hi,
    Beautiful words and beautiful picture–Thanks for sharing…
    Wishing your day be filled with wonder and joy!

    Apreciază

    Martie 4, 2013 la 11:55 am

  19. Thanks, Philip!

    Nice day!

    Apreciază

    Martie 6, 2013 la 4:16 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s