Remember – Sedusă şi exilată

Viaţa şi cu mine suntem două linii paralele ce se întâlnesc în moarte.

Emil Cioran

 

Anunțuri

69 responses

  1. Bine faci, iubirea mea. Viaţa nu trebuie împrumutată. Şi nici oferită spre disecţie. Cu toate că poeţii şi-o pun pe tavă, prin tot ceea ce scriu. Aşa cum faci şi tu, aşa cum ai făcut azi. Poezie încântătoare, eşti cu inspiraţia la braţ în fiecare zi, iar eu sunt foarte bucuros din această cauză.

    „râvneau la trupul ei dinainte de a mă naşte”
    şi
    „doreau să o seducă
    să-i răpească senzualitatea”
    şi
    „eul meu a fost bătut în cuiele
    unei condamnări cu suspendare”…

    Am ales trei imagini de o forţă covârşitoare, cel puţin din punctul meu de vedere…

    Îţi sărut sufletul şi degetele cu care ai scris acest poem. Te iubesc!

    Apreciază

    Ianuarie 15, 2011 la 7:12 pm

    • Iubesc copiii, iar tu eşti cel mai mare dintre cei doi copii pe care viaţa mi i-a dăruit. A fost generoasă cu mine, trebuie să recunosc.

      Îţi iubesc punctul de vedere, minune de om!

      Apreciază

      Ianuarie 15, 2011 la 7:33 pm

  2. Interesantă abordare, Geanina!
    „adversarii mi-au înapoiat-o/în prezența unui avocat..”
    Mda, dacă ne gândim- doamne, ferește-mă de prieteni..

    Apreciază

    Ianuarie 15, 2011 la 7:53 pm

    • Acest lucru se dorea evidenţiat în prima parte a poemului. Se pare că a văzut lumina evidenţierii.

      Partea de final a comentariului atinge punctul nevralgic al poemului, vieţii, realităţii.

      Seară faină!

      Apreciază

      Ianuarie 15, 2011 la 9:10 pm

  3. (Salutări discrete 🙂 Ies tiptil… )

    Apreciază

    Ianuarie 15, 2011 la 7:55 pm

  4. Pingback: Mama mea, la mulți ani! « Mirela Pete. Blog

  5. Pingback: Lup – Atunci când visele se intersectează « Cristian Lisandru – Proză. Poezie. Muzichie. Uneori, politichie…

  6. Geanina, eu cred că unii dintre noi râmân pe o traiectorie paralelă cu viața lor, până la moarte… astfel că preiau controlul asupra destinelor altora, încercând să se înfrupte din acestea. ai dreptate când spui că viața noastră trebuie recuperată în orice condiții (mi-a plăcut ”eul meu a fost bătut în cuiele unei condamnări cu suspendare”) și protejată de a mai putea fi sedusă și exilată de alții. să petreceți o seară plăcută de duminică.

    Apreciază

    Ianuarie 16, 2011 la 4:23 pm

    • Au unii prostul obicei de a controla tot, inclusiv viaţa şi sentimentele celor din jur.
      Important este să nu acceptăm situaţia. Acceptarea nu face altceva decât să inducă o nemulţumire permanentă cu tot ceea ce suntem. Dorinţele vor fi imposibil de atins, iar viaţa „sedusă şi exilată”.

      Seară faină!

      Apreciază

      Ianuarie 16, 2011 la 6:50 pm

  7. Mulţi spun în vorbe că sunt prieteni şi atunci când au ocazia te atacă, uneori mârşav pe la spate, alteori fără vreo urmă de respect chiar în faţă… Bonomia este asimilată de mulţi cu naivitatea…

    Apreciază

    Ianuarie 16, 2011 la 4:36 pm

    • Cam asta reiese şi din rândurile mele, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani pot singur să mă feresc.
      Mi-e milă de cei care atacă, aşa cum spui, mârşav, pe la spate, dar îi apreciez pe cei care-mi spun direct, în faţă, ceea ce gândesc. Prefer această variantă în locul telefonului fără fir, o modalitate prin care se distorsionează adevărul şi fiecare îl modelează după puterea sa de înţelegere şi după bunul plac.

      Seară faină alături de cei dragi!

      Apreciază

      Ianuarie 16, 2011 la 6:04 pm

  8. Pingback: O poză şi o frază « Cristian Dima

  9. Ma gandeam, citindu-ti crezul artistic, un fel de ars poetica, la versurile lui Nichita, cele cu „poetul, ca si soldatul, n-are viata personala/ viata lui personala se pierde in praf si pulbere”…
    Atata cata i-a ramas si-o seamana-ntre randuri, sperand ca va rodi intr-un tarziu, dar vin cititori sa se-nfrupte…

    Apreciază

    Ianuarie 16, 2011 la 7:37 pm

    • Maestrul Nichita Stănescu a presărat praf de cuvinte peste sufletele noastre, un praf nepreţuit. Cu tristeţe constatăm că-s prea puţini cei care adună colbul din versuri şi proză.
      Aducerea Maestrului în discuţie, printre rânduri, a fost o bucurie.

      Seară plină de frumos alături de cei dragi!

      Apreciază

      Ianuarie 16, 2011 la 8:53 pm

  10. Pingback: Un blog cu năbădăi

  11. Exista prieteni, dar foarte putini sunt aceia care se pot numi si „adevarati”, de care nu trebuie sa-ti protejezi trairile, care nu trimit cu vorbe amagitoare spre uitarea exilului, viata ta care pentru confortul destinului lor reprezinta o amenintare.

    Apreciază

    Ianuarie 17, 2011 la 8:35 am

    • Toţi trecem prin furcile prieteniei, prea puţini recunosc, preferă zâmbetul pervers şi o continuitate plină de compromisuri.

      Seară faină!

      Apreciază

      Ianuarie 19, 2011 la 10:03 pm

  12. Pingback: Am uitat cântecul ploilor « Mihaela Man

  13. Pingback: Cristian Lisandru – „Pledoarie pentru salvarea lacrimilor” – Poeme « Cristian Lisandru – Proză. Poezie. Muzichie. Uneori, politichie…

  14. Pingback: Parfumul, note și atitudini « Mirela Pete. Blog

  15. Pingback: Dor « Cristian Lisandru – Proză. Poezie. Muzichie. Uneori, politichie…

  16. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 51) « Blogul lui Teo Negură

  17. De dor, in fuga, parcurg cu privirea blogurile dragi. Nu pot sta prea mult, dar las pe fiecare stropi din sufletul meu dornic de poezie si frumos. La tine am gasit o poezie profunda, un crez despre viata, asa cum numai cei ce scriu versuri avand ceva a spune stiu sa compuna. Da viata ne apartine si nu poate fi lasata la cheremul neavenitilor. Traim numai o data, acesta este mesajul pe care eu il deslusesc in poezia ta – pledoarie pentru a nu ne risipi oriunde , ci numai acolo unde NOI SIMTIM CA TRAIM!
    Te imbratisez cu drag… si mult, mult dor.

    Apreciază

    Ianuarie 18, 2011 la 11:20 pm

    • Am făcut şi eu risipă, acum nici dacă mă pici cu lumânarea nu repet experienţa.

      Ore pline de magie!

      Apreciază

      Ianuarie 19, 2011 la 10:07 pm

  18. Pingback: Doar de-ale mele gânduri… | Noaptebunacopii's Blog

  19. corect
    nu se imprumuta viata …e doar a ta

    Apreciază

    Ianuarie 19, 2011 la 7:38 pm

    • Bine ai venit!
      Era o vorbă – Maşina şi nevasta nu se împrumută- nici viaţa, evident.

      Ore pline de frumos!

      Apreciază

      Ianuarie 19, 2011 la 10:09 pm

  20. Bon, am înţeles alegerea făcută, o să te scot de la nominalizări şi sper ca şi organizatorii să observe că nu mai eşti în listă.

    Apreciază

    Ianuarie 19, 2011 la 11:57 pm

    • Mulţumesc pentru înţelegere. Îi voi anunţa personal pentru a nu-ţi crea probleme.

      Mult succes şi ore pline de frumos alături de cei dragi!

      Apreciază

      Ianuarie 20, 2011 la 12:03 am

  21. Pingback: O figură cu stil. Sau despre blogul lui Alex Mazilu « Blogul lui Teo Negură

  22. Pingback: Naufragiatul « Cristian Dima

  23. Pingback: Regnul animal « Un blog cu năbădăi

  24. Pingback: Amintirea unei stele « Gabriela Elena

  25. In „casele” sotilor Lisandru regasesc de fiecare data atat linistea si iubirea ce stiti s-o transmiteti si vizitatorilor lor, dar si gustul pentru frumos si talentul literar, de exceptie. Cum d-l Cristi figureaza de doua zile in blogroll-ul meu, imi revine onoarea de a adauga alaturi de multi prieteni ai nostri comuni, si pe dv. Va urez o zi minunata amandurora si va asigur de sincera mea simpatie!

    Apreciază

    Ianuarie 20, 2011 la 10:54 am

    • Bine aţi venit!

      Mulţumesc pentru acest comentariu şi pentru încredere.

      Atunci când iubirea este prezentă în sufletul nostru, nu putem fi decât împliniţi.

      Vă dorim o seară plină de frumos!

      Apreciază

      Ianuarie 20, 2011 la 11:41 pm

  26. Pingback: Că tot sunt reduceri... | Blogul lui Nea Costache

  27. Geanina,
    o nominalizare -blog de blog- creație!!

    Apreciază

    Ianuarie 21, 2011 la 5:17 pm

    • Mulţumesc, draga mea dragă.

      Am anunţat încă de la prima nominalizare că nu îmi doresc participarea la concursul menţionat.

      Mulţumesc tuturor care cred cu adevărat în ceea ce scriu şi au înţeles că fac acest lucru cu pasiune.

      Seară plină de frumos!

      Apreciază

      Ianuarie 21, 2011 la 6:26 pm

  28. „Cel mai fericit om e acela ce face fericiţi un număr cât mai mare de oameni.”
    Tolstoi
    Când vă citesc pe voi parcă nu e totul pierdut.
    O seară frumoasă la toată familia.

    Apreciază

    Ianuarie 21, 2011 la 5:29 pm

    • Ne onorează acest comentariu.
      Îţi mulţumim pentru răbdarea de a citi ceea ce scriem.
      Trebuie să recunosc că Lisandru este mai activ în blogosferă decât mine. Chiar dacă nu las întotdeauna comentarii, citesc blogurile pe care le preţuiesc, atunci când timpul îmi permite.

      Ore pline de magie!

      Apreciază

      Ianuarie 21, 2011 la 6:31 pm

  29. Pingback: Dulce picătură chinezească… « Cristian Lisandru – Proză. Poezie. Uneori, politichie…

  30. Pingback: Cu riscul de a dezamăgi… | Noaptebunacopii's Blog

  31. Pingback: PAveste fără sfârşit – Medieval story. Capitolul 15 « Blogul lui Victor

  32. Nicolae Ciobanu

    Am poposit şi-n pragul acestei confesiuni.
    Mai mult, decât a comentat Soţul, mai că nu se poate spune…
    Am să mai trec şi prin alte locuri.
    Sunt sigur că voia vea ce citi!

    PS: Spuneaţi undeva că detestaţi răzbunarea…
    Eram adolescent, când am deprins de la venerabilul Haşdău, prin graiul lui Răzvan, că „răzbunarea cea mai cruntă este: când duşmanul tău, e silit a recunoaşte că eşti bun, iar el e rău…”
    Din păcate, e un exemplar proverb scos din uz.
    Azi, duşmanii tăi ar fi în stare de orice, numai să nu-ţi dea dreptate… Iar culmea e că până şi Justiţia îşi dă ghes de partea lor, ori de câte ori poate, chiar şi când n-are pe ce se sprijini temeinic.

    Apreciază

    Ianuarie 22, 2011 la 7:50 pm

    • Doresc să îmi spuneţi simplu, Geanina. Lisandru mă cunoaşte cel mai bine, nu dă greş niciodată.
      Sunteţi invitatul meu.
      Mulţumesc pentru timpul acordat lecturii pe blogul meu.
      Aşa este, nu-mi plac oamenii cărora răzbunarea le întunecă spiritul, nu stau niciodată lângă ei.
      Mi-a plăcut mult partea de final a comentariului, aveţi perfectă dreptate.

      Cu preţuire,
      Geanina Lisandru

      Mulţumesc pentru acest dar muzical!

      Apreciază

      Ianuarie 22, 2011 la 8:22 pm

  33. Sa aveti o duminica in care sa va bucurati de pace, bucurie, armonie!
    Cuvantul „exil” sa se evapore ca ceata diminetii iar albul sa ne imbrace prietenia, dupa cum rosul va este haina dragostei! 🙂

    Apreciază

    Ianuarie 23, 2011 la 9:28 am

  34. Buna dimineata!…
    M-am gindit ca poate o sa-ti placa…
    Cu prietenie,
    adm

    Apreciază

    Ianuarie 23, 2011 la 9:49 am

  35. Pingback: Naftalion « Andi Bob

  36. Pingback: Super ofertă « Mihaela Man

  37. Doamne, e incredibil ca tara noastra mai are astfel de genii. Parca iti citesc sufletul printre randuri. Fericita sa fii, asa cum esti si acum. Si sa ne incanti mereu, mereu cu darul tau.
    Cu toata dragostea din lume,
    Anda

    Apreciază

    Ianuarie 24, 2011 la 9:24 pm

    • Bine ai venit, aici şi pe Amprente Literare!

      Mulţumesc pentru lectură şi vizită.

      Seară faină!

      Apreciază

      Ianuarie 25, 2011 la 5:12 pm

  38. Pingback: UPDATE LA PAveste fără sfârşit – Medieval Story « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  39. Pupicei satmareni,generosi si o leapsa literara te asteapta pe blogul meu…daca ai placerea evident!

    Apreciază

    Ianuarie 25, 2011 la 4:21 pm

    • Am citit multe glume bune astăzi, bună şi gluma ta, dar stai să o citeşti pe-a mea…

      „Invaţă că pe parcursul vieţii tale , vei întâlni în fiecare zi prea multe măşti şi prea puţine feţe.”

      Apreciază

      Ianuarie 25, 2011 la 5:08 pm

  40. Pingback: Ei şi noi « Gabriela Elena

  41. Nicolae Ciobanu

    Legat de mască
    Anatole France, se pare că un picuţ misogin, a imaginat (spre deosebire de Creator, unicul deţinător al dreptului de creare) un personaj interesant: Orberose. Era pe la începutul omenirii, pe vremea nudităţii perfecte, când singura mască permisă era jegul… De asta, de altele, fata era plină de tot felul de bubiţe şi pustule, de unde şi numele. Dar a fost destul să apară veşmântul (rochia), ca dintr-o … oarecare, personajul să ajungă treptat la sanctificare.
    Lărgind la tot regnul biped mami(s)feric ideea, s-ar putea spune că întâia mască a fost frunza de viţă. De atunci şi până azi, istoria omenirii nu duce lipsă: nici de mascaţi, nici de demascaţi. Numai că apar tot mai rar cei cu sufletul pe palme, precum martirii cu propriul cap pe tipsie…
    Cine doreşte (din cei care încă nu ştiu) să afle cum a ajuns sfântă o … Orberose, să caute în Insula Pinguinilor. Şi va descoperi cum au prins contur şi amploare mai toate miturile lumii moderne.
    Ori, pentru un rezumat, să recurgă la Glosa eminesciană, secvenţa „Privitor ca la teatru…”

    Apreciază

    Ianuarie 30, 2011 la 10:44 am

    • Bine aţi revenit, Bădie Culai!

      Frumos ne-aţi prezentat ideea de mască. Ne trimiteţi spre descifrarea sufletului celor care poartă mască. Unii o poartă permanent. Ştiu oameni care se dedublează cu o uşurinţă greu de imaginat. Într-o ipostază sunt oameni de artă, apoi, trec în pielea personajelor create de-a lungul timpului de marii artişti, sculptori, pictori…
      I-am întâlnit pe cei cu măşti permanente sau temporare. Sunt penibili, dar le place această penibilitate, în ea se simt în largul lor.

      Vă mulţumesc pentru trecere şi comentariu.

      Gândurile noastre curate, Bădie Culai!

      Apreciază

      Ianuarie 31, 2011 la 1:49 am

  42. Pingback: Un sărut cât o ploaie nesfârşită « Cristian Lisandru

  43. Pingback: Atunci când am venit din cealaltă viaţă a mea « Cristian Lisandru

  44. Buna ziua! Marturisesc …ca am copiat aceasta poza si , implicit poezia….si le-am trimis unui prieten , cu scopul de a citi si de a va vizita blogul.(Chiar am specificat in acel comentariu!) Desi nu am facut pana acum,nici un comentariu aici , pe bloggul dvs… (am facut doar pe blogul sotului dvs. a carui poezie…”Sunt clovnul care a uitat sa rada”…mi-a placut enorm!!!!) va citesc frecvent. Nu am facut-o sa va ofensez…ci dimpotriva! Nu am inteles motivul pentru care v-ati simtit lezata…dar …”nu cerceta aceste legi”. Imi cer scuze!

    Apreciază

    Mai 25, 2011 la 9:22 am

    • Mulţumesc pentru comentariu. Singura mea pretenţie este aceea de a se menţiona sursa şi autorul. În speranţa că nu cer foarte mult, vă doresc zile pline de iubire şi mulţumiri pentru lectură.

      Apreciază

      Mai 25, 2011 la 9:40 am

  45. elenamarinalexe

    Sentimentele mai ales cele izvorâte din prietenie nu trebuiesc risipite. Şi DA, atenţie mărită prieteniilor, iar viaţa nu trebuie împrumutată nimănui, căci ai doar una, dragă, Geanina.
    Seară frumoasă cu binecuvântări, dela Vrancea, draga mea!

    Apreciază

    Aprilie 8, 2013 la 6:34 pm

  46. Eu râvnesc la versul tău, draga mea.
    Te îmbrățișez cu tot sufletul meu si va doresc o săptămână minunata!

    Apreciază

    Aprilie 8, 2013 la 6:51 pm

  47. Viaţa şi cu mine suntem două linii paralele ce se întâlnesc în moarte. Mai devreme sau mai tarziu … dar mereu este mai devreme

    Apreciază

    Aprilie 8, 2013 la 9:02 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s