Arta tăcerii

eliberăm sufletul
de larma interioară
în așteptarea mântuirii
are acest drept
după luni de tortură

picătura de liniște
se prelinge
după ore interminabile
de supliciu

nu am exilat șoaptele
doar strigătul
îl împrumut uneori
pentru a-i oferi sufletului
momentul de respiro

arta tăcerii
este calea certă
spre marea victorie
a sufletului

tac
ascult
privesc
inventez

melodia tăcerii
o pun pe portativ
de strigăt
îl transform în note
pentru a da aripi gândirii
viață șoaptei

tonalitatea îmi răscolește
sentimentele
sufletul devine nobil
prin topirea strigătului
obosit de tăcere

Geanina Lisandru

geanina lisandru tacere

7 responses

  1. ane

    Sublim! ma regasesc in totalitatea versurilor.

    Apreciază

    Noiembrie 11, 2013 la 9:31 pm

  2. Sunt mult prea puţine de spus, iubirea mea, iar cuvintele nu ar face altceva decât să tulbure iremediabil frumuseţea acestui poem…

    „nu am exilat șoaptele
    doar strigătul
    îl împrumut uneori
    pentru a-i oferi sufletului
    momentul de respiro

    arta tăcerii
    este calea certă
    spre marea victorie
    a sufletului”

    Mulţumesc, Geanina.

    Apreciază

    Noiembrie 12, 2013 la 8:39 am

  3. Superb, acel portativ de care scrieti, e un fel de carare a vietii, pe care mergem fiecare schiopatand in tacere!

    Apreciază

    Noiembrie 16, 2013 la 10:16 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s