Primul pas, de mână cu Laura!

intrenoaptesizi

 

1157603_370190906440764_743670080_n

Sursă imagine: Rozystronka

 

Nu ştiu dacă aş fi avut curajul să scriu, dacă Laura nu mi-ar fi pus creionul în mână, dacă nu mi-ar fi promis că verifică, şterge, corectează. Am spus cu ceva vreme în urmă, că atunci când nu am mai putut să-mi ţin durerea, când ea a spart fereastra şi a năvălit pe stradă, am alergat într-un suflet la doctor! Nu mă speria gândul că mă voi sinucide, mă speria gândul că nu îi voi mai vedea nicioadată pe Daria, pe locotenentul meu. Doctorul m-a privit, m-a privit, m-a privit, mi-a luat mâna în mâna lui şi şoptit a spus: – Nu există medicamente pentru tine! Pot doar să te ţin adormită, dar te vei trezi, şi vei urla iar! Aşa este, m-am trezit şi am urlat, rătăceam pe străzi, nu ştiam cât e ora, nu ştiam ce caut, nu mă striga nimeni acasă! Mă…

Vezi articol original 610 cuvinte mai mult

2 responses

  1. Coplesitor material, atit pot spune!

    Apreciază

    Noiembrie 14, 2013 la 12:56 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s