O femeie dodoloaţă
Mi-a spus verde, azi, în faţă,
Ruşine, monsieur drag,
Fiindcă te-ai oprit în prag,
Astăzi, nu vrei să petreci
Şi nici pragul să mi-l treci.
Îmi spuneai că nu îţi vine
Să te-atingi cumva de mine,
Că am mâna de tirană
Şi piciorul de grăsană;
Că am ochii-ncercănaţi,
Obrajii sunt prea-ncărcaţi
De farduri şi de o cremă
Ce te-a băgat în dilemă;
Că am buzele subţiri,
Că-s prea rea, dar nu te miri,
Că ziua cotcodăcesc
Mai mult decât e firesc;
Că am spatele curbat,
Fund turtit şi nu-i bombat,
Paranteză la palpare
Şi pădure pe picioare;
Că am degetele strâmbe,
Mintea coaptă-n microunde,
Că ai vrea să-mi spui mai multe,
Dar nu-ţi pierzi timpul cu slute.
Eu nu-s slută, dodoloaţă,
N-am să-mi pun la gură clanţă,
Dar îţi torn în creier ştire,
Sunt slăbuţă-n devenire.
Geanina Lisandru
Anaisha Press 
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Ti se potriveste si stilul asta. Bravo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc. După ce am asistat la o scenă în acești parametri😂, a răsărit ideea de a scrie și astfel. Poemul e mai vechi, dar urmează altele noi, tot în acest stil.
ApreciazăApreciază
La cat de stresat am fost azi, acest poem era exact ce-mi lipsea. Bine, Geanina👏👏👏😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acesta a fost și scopul poemului. Nu ar strica dacă am zâmbi mai mult. Seară bună!
ApreciazăApreciază