Posts tagged “Ana Maria

Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine – într-un week-end, despre libertate

Vă simţiţi cu adevărat liberi în momentul de faţă? Gândiţi şi faceţi exact ceea ce simţiţi? Două întrebări care nasc controverse şi, inevitabil, alte întrebări legate de câtă libertate are fiecare în ceea de face, cât de dispus este fiecare să îşi trăiască viaţa demn, fără teamă.

Trebuie să recunosc, am întâlnit suficiente persoane care nu au avut curajul să îşi trăiască viaţa având la purtător libertatea deplină. Unii şi-au vândut sufletul pentru un pumn de bani, nu au putut să-şi asume vremurile pe care le trăim, criza financiară pe care toţi o resimţim, şi  mi-au devenit adversari, după mulţi ani de relaţii cordiale, alegând să facă parteneriate, de conjunctură, cu cei care preţuiesc spiritul de turmă, îl aplică şi privesc curajul meu, de a spune lucrurilor pe nume, ca pe o nebunie. Nu este nebunie, oameni buni, este doar absenţa fricii, ea ne dă libertatea de a grăi adevărul, de a spune exact ceea ce gândim şi nu ceea ce vor cei care încearcă să ne manipuleze pentru a-şi rezolva propriile interese.

De libertate se leagă strâns curajul, sunt de nedespărţit aceste cuvinte în mintea mea. Libertatea îmi menţine fiinţa sănătoasă, mă ajută să iau deciziile potrivite, dar îmi permite să fac şi greşeli pe care le recunosc fără tăgadă, fără să simt şi fără să-i permit orgoliului să-mi sufoce libertatea.

Am fost întrebată dacă iubirea te face să simţi cu adevărat libertatea. DA.DA.DA.
Nu mi-am ascuns niciodată sentimentele sau iubirea pentru cineva, ar fi însemnat să-mi neg întreaga existenţă. Pentru ce să fac asta? Doar pentru că şi pentru că…Să fim serioşi, cine invocă tot felul de motive pentru a face acest lucru nu mă va convinge nici că iubeşte, nici că trăieşte, nici că este liber. Îndrăznesc să afirm că libertatea există, oamenii liberi lipsesc şi îmi lipsesc.

Libertatea trăieşte în fiecare gest al nostru, indiferent cât ar încerca unii să ne constrângă, nu vor reuşi decât dacă acceptăm constrângerea. Nimeni nu ne dă dreptul să direcţionăm responsabilitatea deciziei în spatele celorlalţi. Eşti liber să alegi ce îţi doreşti de la viaţă şi de la cei din jurul tău.

Vă doresc să fiţi la fel de liberi precum sunt păsările cerului, iar zborul vostru să nu fie ucis de absenţa libertăţii!

Geanina Lisandru

geanina lisandru libertate1


Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine – într-un week-end, despre încredere

Am ales să scriu, la începutul lunii decembrie, despre un subiect cu greutate, un subiect extrem de important pentru mine. Am ales să abordez toate laturile acestui cuvânt, suficient de controversat în toate timpurile, fiindcă am încredere deplină în ceea ce sunt, fac, simt, creez, vorbesc, scriu, în faptele care sunt mai presus de cuvinte. Se spune că devii autentic în momentul în care cel puţin o persoană reuşeşte să vadă, să pătrundă în sufletul tău şi să-l descopere exact aşa cum este, nefardat. Din ce în ce mai mulţi oameni oftează când citesc sau rostesc cuvântul în discuţie. Oftează fiindcă au suferit dezamăgiri tocmai de la cei la care ţineau cel mai mult, de la care aveau aceleaşi aşteptări, bucurii, împliniri pe care ei le ofereau. După şocul dezamăgirii îţi aduni forţele, te ridici şi mergi mai departe. Porneşti către un alt drum şi către alţi posibili prieteni cu o doză de îndoială în suflet. Nu, nu este corect să judecăm prin prisma dezamăgirilor, să-i catalogăm pe cei din jurul nostru după caracterul şi faptele celor care ne-au dezamăgit, dar asigură-te că, în afară de faptul că îţi place omul respectiv, are caracter. Întotdeauna am pus preţ pe caracter şi pe fapte, astfel am înţeles exact cu cine stau de vorbă. Este suficient pentru a înţelege diferenţa dintre faptele şi spusele lor. Sunt oameni care îţi vor şopti tot ceea ce doreşte orgoliul tău să audă, dar nu vor evita, pentru satisfacerea propriului orgoliu, a propriilor interese, să te calce, fără regrete, în picioare. Nu vă sfătuiesc să-i tineţi prin preajmă, nu-şi vor respecta promisiunile, se vor folosi de voi şi vă vor umili când vă aşteptaţi mai puţin. Astfel de oameni nu au mamă şi nici tată, dacă au, îi vând fără remuşcări pentru a le fi lor bine şi pentru a nu le fi şifonată imaginea, aceste personaje nu au Dumnezeu, chiar dacă bat drumurile către biserică săptămânal, chiar dacă veţi vedea cum şi-au atârnat, ostentativ, icoane pe toţi pereţii încăperii în care locuiesc.
Adevărul şi încrederea fac casă bună cu faptele, nu cu vorbele spuse în vânt care nu au niciun fel de acoperire. Am lângă mine un om care are încredere deplină în ceea ce spun, fac şi sunt. Un motiv incredibil pentru a fi fericită şi pentru a avea forţa de a merge mai departe pe drumul ales, de a construi tot ceea ce mi-am propus înainte de a mă naşte. Îl iubesc, am încredere maximă în el, mă face să simt autenticitatea interiorului meu, a caracterului meu şi a înţeles, ca şi mine, că timpul, banii sau plăcerea le mai poţi întâlni, dar încrederea…

Geanina Lisandru

geanina lisandru despre incredere


Remember – Vreau

Vreau să ne iubim deplin,
Vreau să-mi dai iubirea toată,
Să transform dulce venin
În patimă, dintr-o dată.

Vreau să ne iubim ilogic,
Chiar de-om fi blamaţi de toţi,
Să ne construim zid fonic
Din iubirea ce mi-o porţi.

Vreau iubire desuetă,
Ca-n vremea lui Robin Hood,
Vreau să prinzi în arbaletă,
Săgeţi unse cu dor surd.

Vreau să ne dansăm destinul
Printre stele şi planete,
Din tango să luăm preaplinul
Zilelor ce-au să ne-mbete.

Nu-i beţie din trufie,
Este de altă sorginte,
Este vinul stors din vie
În paharul de cuvinte.

Lumea toată-i îngheţată.
Când ne-mbrăţişăm cu foc,
Vreau să grafiem pe soartă,
Trifoi verde cu noroc.

Vreau să ne iubim prin ploi
Calde şi pline de viaţă,
Ne îmbracă pe-amândoi,
În dantelă ne răsfaţă.

Vreau să ne iubim deplin,
Vreau să-mi dai iubirea toată,
Să transform dulce venin
În patimă, dintr-o dată.

Geanina Lisandru


Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine – într-un week-end, despre prezent

Nu am trăit și nu o să trăiesc niciodată printre amintiri. Le-am aşezat în albumul vieţii, fără resentimente, cu aceeaşi bucurie pe care am avut-o atunci când ele s-au infiripat în acel prezent metamorfozat în trecut. Voia destinului aceasta este, iar împotrivirile devin nonsens.

Nu-mi reneg trecutul, nu regret aşezarea evenimentelor, nu-mi doresc altul, aşa cum se întâmplă şi cu prezentul. Este al meu, îl trăiesc purtând tăria vântului pe umeri, uneori adie, alteori devine uragan, se transformă într-o dezlănţuire impetuoasă de pasiuni. Da, pasiunea pătrunde în fiecare fibră a prezentului, pasiunea polarizează, devorează, stăpâneşte prezentul devenit trecut, viitorul convertit în prezent.

Prezentul ne împlântă, în trup şi minte, rădăcinile fragile ale viselor şi dorinţelor către care pornim, debordând de energie, pregătiţi să construim ceva viabil.

Acesta este prezentul meu pentru şi prin care trăiesc fără cenzura  perimată a ideilor preconcepute.

Declar pace trecutului, trăiesc cu patimă prezentul, sfidez posteritatea, atrag bucuria de a trăi veşnic acolo unde sufletul meu îşi întinde aripile.

Geanina Lisandru


Viața adevărată înseamnă a accepta tot ceea ce ți se oferă zilnic, bun sau rău

Astăzi am făcut ceea ce trebuia să fac de multă vreme. Poate că așa a trebuit, ca totul să se întâmple astăzi. Sunt împăcată cu mine însămi, îmi asum absolut toate responsabilitățile, eșecurile, durerile și primesc, de fiecare dată, cu brațele deschise, absolut tot. Am învățat să lupt de mică, nu am renunțat niciodată. Am știut dintotdeauna că fericirea înseamnă să trăiești cu adevărat, fără să te ascunzi, fără fățărnicii, fără urâțenia cuvântului. Fericirea înseamnă să fii liber, să ai curajul de a spune ceea ce gândești, să-ți privești în ochi interlocutorul, să oferi un zâmbet curat și cât se poate de real. Nu mă interesează răutățile, bârfele, pierderea timpului inutil și sunt profund emoționată când rezultatul acțiunilor mele este cel scontat și apreciat la justa valoare. CV-ul spune destul despre mine, profesional, echipa, alături de care am lucrat timp de o lună la bacalaureat, m-a felicitat pentru activitate și m-a sfătuit să nu mai las să-mi sufle în ciorbă oricine. Nu mi-e rușine cu absolut nimic din ceea ce am realizat în această viață, nu mă scald niciodată cu fundul în două luntre, muncesc până la epuizare, iubesc până la desființare. Îmi iubesc copilul mai mult decât orice pe lumea aceasta. Aceleași sentimente nutresc și pentru Cristian Lisandru. Nimeni nu-mi poate lua nimic din toate acestea. Ana Maria și Cristian Lisandru mă iubesc necondiționat, nu trebuie să scriu asta pe pereții instituțiilor unde pașii se pierd. Câteodată. Am câțiva prieteni, puțini și buni, pe care știu că mă pot baza oricând.

Sunt cea mai simplă ființă  de pe pământ, prețuiesc și respect omul indiferent de statutul său social, de puterea sa financiară, de gradul său de cultură. CARACTERUL este primordial în ceea ce mă privește.

Plâng, râd, cunosc durerea, fericirea, iubirea, TRĂIESC, SUNT VIE.

Vă doresc să gustați și să acceptați tot ceea ce vă oferă viața adevărată. Este unic gustul și prins într-o SINGURĂ VIAȚĂ.


1 IUNIE – ZIUA COPILĂRIEI MELE

Păstrează pentru totdeuna în suflet copilul din tine; astfel, nu va fi niciodată prea tarziu să ai parte de o copilărie fericită.
Să nu uiţi niciodată de leapşa, de-a v-aţi ascunselea, şotronul sau de omul negru, de genunchii mai mereu juliţi şi de hainele murdare de la joacă… Să nu uiti de tine…
Cititorule, indiferent de vârsta pe care o ai, te invit să te întorci în timp şi să-ţi aminteşti de ghiduşiile copilăriei, să ne spui care a fost năzbâtia cea mai de preţ pentru care ai fost pedepsit şi nu poţi uita nici astăzi cum ai spart borcanul cu dulceaţă, cum l-ai turnat în galoşi când ai fost în vizită cu părinții la cineva drag, cum ai furat cireşe şi ai fost prins, cum ai pierdut la şotron sau la maroco şi ce pedeapsă ai primit, cum ai minţit la şcoala că ai facut temele, dar ai uitat caietul acasă , de fapt ai uitat de timp şi timpul de tine şi te-ai jucat până la asfinţitul soarelui, cum…
Poţi să dai o definiţie a copilăriei, poţi scrie tot ceea ce-ţi vine în minte din acea perioadă, care te face să zâmbeşti sau nu.

LA MULŢI ANI, COPILĂRIE!

LA MULȚI ANI, MARIA MEA DRAGĂ, TE IUBESC!

Geanina Lisandru

Iar moartea mă privea cu ochi de smarald… (fragment) –

Cristian Lisandru