Posts tagged “armonie

Armonie

Oamenii colecționează zile de toamnă
În fiecare buzunar al sufletului,
Crizantemele își spală tălpile
În spuma ploilor târzii.

Ascult armonia sufletelor noastre,
Renasc, într-un nou anotimp,
Ocrotită de gânduri, dor şi patimă.

Toamna stoarce dragostea coaptă
Din via sânilor,
Ne toarnă în coboc vin fiert
Cu bucăți de fructe prohibite,
Iar noi însămânțăm speranțe
Sub poala frunzei
Mursecată de preludiul lui brumar.

Geanina Lisandru

geanina lisandru armonie


Armonie

oamenii colecționează
zile de toamnă
în fiecare buzunar al sufletului
crizantemele își spală tălpile
în spuma ploilor târzii

renasc într-un nou anotimp
îmbrăcată de brațele tale catifelate
ocrotită de gânduri patimă dor

ascult armonia sufletelor noastre
toamna stoarce dragostea coaptă
ne toarnă în coboc vin fiert
cu bucăți de fructe prohibite

însămânțăm speranțe
sub poala frunzelor
recoltăm iubirea
în hambarul vieții


Înfometat

târziu nu este niciodată pentru iubire
sentimentele dau năvală în camerele inimii
acolo unde viața a presărat cristale de jaspis
iar porția de optimism este garnitura ideală
pentru feliile porționate din bucata fericirii
indispensabilă unui destin la patru ace
din care-ți hrănesc sufletul înfometat de dorință

peste care presar proteine extrase
din trup sufocat de pasiune și mister
pe care-l devorezi cotidian și-ți stâmperi setea
cu valul divin de armonie

Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodată și tocmai de aceea plec pentru că, dacă aș rămâne visul s-ar transforma în realitate, în dorința de a poseda, de a dori ca viața lui să fie a mea. În fine, toate lucrurile care transformă dragostea în sclavie. E bineavem grijă de ceea ce luăm cu noi din viață.

Paulo Coelho


La un pas de speranță…fericirea

Întind funie de speranță peste genunea vieții pentru ca tu să poți strânge fericirea în pumni.

Mi-ai spus cândva,  SPERANŢA are culoarea verde,
Iar eu te-am întrebat ce este speranţa,
O iluzie, mi-ai răspuns.
Iluzia că te vei bucura într-o zi fiindcă ai găsit fericirea deplină…

Suflă vânt de nădejde în fitil aprins de soare, mereu cu aceeași turbare, către corabia vieții, îndreptând-o cu tenacitate înspre țărmurile fericirii.

Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să schimb direcţia vântului
Mi-aş ruga gândul să nu stea pe gânduri
oprească vântul pentru ca eu să culeg speranţa…

Fac anestezie epidurală pe trup de speranță. Încerc să calmez durerile provocate de travaliul clipelor ce duc către lumina de pe apa rece  întunecată și adâncă ce se conturează în chip de fericire.
Un chip pe care speranța desenează mugurii armoniei dintre ceea ce gândim și spunem.
Umblăm confuzi printre speranțe, suntem anesteziați de flăcările ei puternice peste care turnăm permanent stropi de vise pentru atingerea fericirii.

Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit.

Franz Kafka