Posts tagged “Bogdan Onin

O altă Amprentă Literară

Coperta – Leo Gherasim

      În acest al şaptelea volum al antologiilor „Amprente Literare”, strunele trupului vibrează/ până la ultimul strop de sânge (Mihaela Aionesei), doarme pământul/ legănat la ceas de taină/ de ochiul nevăzut/ al Creatorului (Elena Marin Alexe), degetele albe mereu speriate de atingeri/ acum zac albăstrite/ cu buzele deschise spre nicăieri ahotnic (Ileana Maria Belean), iar ceasul uitării bate/ ca o inimă rănită (Vasile Bledea Budeşti).

           Stare de bine, sete literară neostoită.

       E ca atunci când iubeşti două femei/ una mai frumoasă decât cealaltă/ nu le lipseşte nimic/ două amfore cu vin fiert/ din care te îmbrătişează aburul (Dan Petruţ Cămui), o descătuşare emotivă aşezată în umbra de vorbă rămasă pe buze (Silviu Crăciunaş), în timp ce mantia albă,/ spălată de lumina dimineții,/ acoperă dealurile/ care au genunchii la gură (Ovidiu Cristian Dinică).

        Amprenta inconfundabilă a dorului, omniprezentă – Să te tot fi dus,/ Acolo unde eu nu pot ajunge decât cu gândul./ Însă gândul meu e mut şi nu are putere să ţipe (Tudor Enea) -, induce chemarea fierbinte a dorinţei nestăvilite – Aşteaptã-mã, iubire, cu macii tãi de foc,/ Împart cu tine mãrul, în umbra unui vis (Maria Ieva).

      Asumarea obiectivă a unei priviri retrospective – nu am ştiut niciodată/ să îmi expun tabloul durerii/ poate fiindcă viaţa mea/ nu e demnă de o galerie de artă (Geanina Lisandru) deschide, firesc, poarta către lumea în care o femeie a ţipat a moarte şi a viaţă/ cu vara strânsă la piept (Cristian Lisandru), iar certitudinea unei concluzii – când n-am mai ştiut în care parte mă poartă valul zilelor,/ am simţit că pretutindeni sunt departe (Lia Mureşan) – se alătură gândului izvorât din acceptarea, fără rezerve, a realităţii – știu că mi-a venit vremea./ vreau să zbor,/ dar mă încurc în liniile de forță/ și realizez că înălțimea îmi poate fi fatală (Bogdan Onin) -, pe ritmul năvalnic al cordului poetic – Inima mea – clepsidră pe jumătate,/ caută asiduu/ să-şi întregească existenţa,/ să lase dragostea…/ să curgă (Alin Terheş).

     Un volum consistent care strânge între copertele sale stiluri diferite şi destine aflate în convergenţă literară, un volum trudit şi meritat de toţi cei paisprezece autori, alăturându-se celor şase volume editate până acum, îmbogăţind, prin frumosul cuvintelor scrise în paginile sale, zestrea scrisă a acestui cenaclu şi a fiecărui autor în parte.

Cristian Lisandru

Fondator al
Cenaclului de Poezie şi Proză „Amprente Literare”


Amprente Literare – volumul 4

Cu fiecare pagină atinsă, răsfoită, citită, simţi mesajul penetrant al fiecărei scrieri, guşti pasiunea care înfloreşte din sufletul celui care a aşternut versul sau fraza. Literele au susţinut încă un examen care şi-a pus serios amprenta pe fruntea celui de-al patrulea volum „Amprente Literare”. Bucuria, fericirea, zâmbetele şterg nopţile nedormite, stresul apariţiei, atunci când totul devine palpabil. 13 autori au făcut acest vis posibil: Elena Marin Alexe, Silviu Crăciunaş, Aris Gârleanu, Denisa Lazăr, Geanina Lisandru, Cristian Lisandru, Aurelia Elena Matei, Bogdan Onin, Maria Oprea, Viorel Pivniceru, Ana Gabriela Popa, Sebi Şufariu, Llelu Nicolae Vălăreanu(Sârbu).

Le mulţumesc tuturor, le urez spor la scris, inspiraţie şi vă las să citiţi câteva rânduri aşternute de scriitorul Cristian Lisandru pe coperta acestui volum.

Geanina Lisandru

 


portret de miner în alb și negru

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Bogdan Onin

pe locurile din spate aud o tuse.
sună oribil de parcă aerul se sparge în ţăndări.
mă întorc doar puțin, să-l privesc.
ochii adânciţi în orbite mă străpung,
dar privirea i se oprește undeva,
dincolo de mine.
pielea pergamentoasă abia stă întinsă pe oasele mari…

mâinile sunt negre, ochii obosiţi și roşii.
aceștia sunt singura pată de culoare,
dintr-un portret creionat în cărbune.
părul răvăşit şi netuns.
hainele negre și gri sunt roase la margini,
iar praful îi acoperă bocancii stâlciţi.

o mână imensă se strânge puternic pe bară.
autobuzul demarează în pârâituri infernale…
praf și iz de transpiraţie.

parcă mi-e şi teamă să respir aerul din jur,
de frică să nu mă molipsesc de imaginile gri…
ca şi cum te-ai teme să nu te trezeşti, a doua zi,
într-un film alb-negru, care descrie viaţa minerilor
din secolul 18.

ațipesc şi visez…


3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune


Astăzi mi-am permis să mă joc, olecuţă, cu temperaturile, de la cele mai înfierbântate grade voi coborî, prin viscol, fără teamă, să iau pulsul iernii care plânge.
Tăcerea pocneşte în zgomot dulce de cioburi ale iubirii, iar dinamitarea tăcerii prin geamătul iubitei devine susur de dor în urechile îndrăgostitului care stă cu urechile ciulite în aşteptarea torentelor prelinse peste trupul muzei. Dorintele celor ce iubesc sunt turnate in forme proprii, metaforele cunosc materializarea, iubita este prizoniera şuvoiului de apă fierbinte, totul clocoteşte când termometrul face ţurţuri.

Este complicat să ocoleşti Blogul Literar – Cristian Lisandru după ce ai citit poezie sau proză de calibru greu. Pentru a vă convinge pe deplin, vă introduc în clocotul pasiunii prin versificaţie:

„Şi aud cum curge şuvoi de apă
Peste trupul tău.
Nerăbdarea înfige gheare,
Las imaginaţia să sară obstacole,
(armăsar pur-sânge),
Iar dorinţa aprinde sub mine
Tortură de flacără care muşcă fierbinte.”

Aşa cum v-am promis, nu ţin cont de viscol sau de trecerea de la temperaturi ridicate spre cele mai scăzute, mă lupt cu viscolul şi lacrimile de gheaţă ale iernii, fac pârtie printre minunatele versuri scrise de  Elena Marin Alexe care mă ademeneşte cu focul pentru a-mi încălzi sufletul, a-mi încânta spiritul şi pentru a-mi pune leac la inimă cu un stol de fulgi pe care iarna ni-i oferă cu generozitate.

„Mai târziu, pe lângă foc,
Rătăcesc în poezii
Diamante, ce-şi fac loc
Iarna-n nopţile târzii.

Trece iarna printre vii,
Atingând raze de stea,
Dans răzleţ printre stihii,
Sărută inima mea.”

Fierbinte, rece, fierbinte, aşa se cade la o casă literară care se respectă. Lăsăm pentru moment iarna şi hălăduim cu vara pe umeri, prin anii ’42. Aceasta este invitaţia lui Bogdan Onin, la un pahar de vorbă, înainte de a afla că trenul se află în întârziere, aşa că este timp suficient pentru o poveste în proză alături de doi veterani, Moş Goangă şi Badea Rădescu, care-şi amintesc cu drag de vremea când „s-au întâlnit și s-au împrietenit pe viață”.

“Eu făceam parte din echipa de întreținere a cailor din unitate. Când m-au luat la oaste m-au întrebat dacă mă înțeleg bine cu animalele, în special cu caii. Și le-am zis că da, crezând că o să mă trimită la cavalerie. În schimb, am ajuns la grajdurile atelajelor pentru tunuri. Și toată ziua ‘grijeam de cai, curățând grajdurile, potcovindu-i sau țesălându-i. Pe data de 12 iunie eram la pășune cu ei, pe un câmp de lângă unitate. Stăteam pe spate mestecând un fir de iarba, când s-a întâmplat blestemăția! La început am crezut că îmi bâzâia o albină în ureche, dar nici urmă de așa ceva. Zgomotul era din ce in ce mai tare și pe deasupra auzeam și alte voci. „

Ieşim din câmpul de luptă al blogului Comunicare, propaganda & altele, cu raniţa plină de certitudini, pentru a primi la schimb „alba neagra și color”, doar cu permisiunea „domnului director năsturescu”. Întotdeauna m-au captivat scrierile postate pe blogul Incertitudini, locul unde Gina ne introduce, cu fiecare rând, în atmosfera încă tânără şi plină de prospeţime a anilor …secret, nu-i putem defini niciodată vârsta, imaginea se joacă serios cu mintea noastră, degeaba facem calcule, mai bine descoperim ce-i place, ce-i înseninează serile:

„Acum două seri, chiar m-am înseninat .
La una dintre televiziuni, de unde se transmite realitatea în direct, o doamnă simpatică- ce zâmbet frumos au moderatoarele de când am intrat în 2011, li se citește bunăstarea în priviri și pe rochiile bine croite –avea , ca de obicei, mulți invitați.
Și un cunoscut sociolog.
Recunosc respectul și interesul pentru această profesie, pentru că este prima reușită a familiei mele, după 89.
De la domnul sociolog am aflat cum te poți cunoaște mai bine, în vremurile astea cenușii, dacă răspunzi sincer și grijuliu la trei întrebări:
1. La ce râzi?
2. Despre ce cânți?
3. La ce și pentru ce plângi?

Se presupune că orice om normal râde și plânge, chiar și băieții plâng câteodată.. de cântat, nu se poate să nu cânți, măcar atunci când toate ușile și ferestrele sunt închise…!”

foto :…jocul nu e greu, pe ape…

Se cuvine un strop de odihnă pe o insulă, visul tuturor…aş zice… Până vom ajunge la insula înconjurată de …jocul nu e greu, pe ape… pe care suntem invitaţi de Sorin Petrache, va trebui să „Călătorim între insule, mereu aceleaşi, mereu noi doar pentru că nu ni le mai amintim.Astăzi, i-am spus unei insule că ploaia îi udă uneori nisipul şi mi-a opturat tunelul care şi aşa era prea îngust.”

În toată această călătorie am fost însoţiţi de Enya şi Serafina. Vă invit să descoperiţi abilităţile de fotograf ale Enyei, o mândreţe de fetiţă, o mare iubitoare de animale, pe Mirela Pete. Blog. Pentru a vă stârni curiozitatea voi posta una dintre minunăţiile fotografiate de  Mirela Pete, o artistă care surprinde, de fiecare dată, frumuseţea în vârful penelului.

Enya şi Serafina (foto Mirela)

„Serafina se încăpățânează să-și croșeteze cojoc de pisică nordică (de unde-o fi scos-o, că-i un amestec de europeană cu angora, dar mă rog, știe ea multe!), așa că la primăvară (te chem, tu, Primăvară!) va trebui să o periem mai abitir, să o pieptănăm în draci și să toarcem, că la câtă lână se va aduna zilnic, vom putea tricota pulovere pentru puii ei, în caz că va înțelege că domnii motani îndrăgostiți lulea de ea, au și alt rost pe lume decât să se lase zgâriați și pălmuiți de frumoasa felină-serafină.”

V-am obosit picioarele astăzi, nu glumă. Trebuie să recunoaşteţi că a fost o călătorie care a meritat efortul, o călătorie literară pe care eu am parcurs-o înarmată cu optimism, voie bună şi fericirea de a vă aduce sub priviri bloguri, scrieri şi oameni care să vă încălzească sufletul, să vă îngheţe tristeţea, să vă bucure fiinţa.

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!