Posts tagged “certitudine

3 ceasuri bune

Dacă e marți…sunt 3 ceasuri bune…printre bloguri, incursiune cu efuziune

Încep incursiunea prin a picura 3 ceasuri bune într-un suflet generos, așa cum este al lui Cristian Lisandru, omul sensibil de lângă mine. Astăzi scrie despre nedreptate, violență, măcinarea cotidiană, dorul de viață, intrigă, manipulare, patimă și iubire. Contradicții adunate într-un singur loc, poezia. Sunt sigură că vă veți regăsi în versurile scrise și postate astăzi pe blogul său Cristian Lisandru – Blog Literar.
A fost greu să aleg o strofă din întregul poem, mesajul fiind unul penetrant, cu substanță, care atrage atenția cu fiecare cuvânt scris. Aștern aici trei strofe și vă invit să vă spuneți părerea pe blogul lui, după lecturarea postării.

,,Mi se impută chestii ordinare
Şi mi se pune sare în cafea,
Dar din cotidiana măcinare
Eu scot, perseverent, puterea mea.

Accept şi picătura chinezească,
Dacă e cazul mă aşez la zid,
Dar nu-mi las sufletul să lâncezească
Şi pe acei cu mască îi desfid.

Am poezia lângă tâmpla dreaptă
Iubirea mi-e reper fundamental,
Mai cred că lumea strâmbă se îndreaptă
Şi-mi scriu trăirea, temperamental.,,

Despre pasiune, credință, muzică, univers, culoare și dăruire veți putea afla numai dacă pășiți pe tărâmul cald al blogului Hai la plimbare, unde prietena noastră dragă, Elena Marin Alexe, ne invită de fiecare dată cu bucurie și mărinimie.

,,1. Care este cea mai mare pasiune(hobby) a ta?
O sa va mire, dar cea mai mare pasiune a mea, care a depasit stadiul de hobby, este muzica. Imi place sa ascult muzica de cea mai buna calitate, dar imi si place mult sa cant si o fac adeseori la biserica unde activez si ca solista.[mentionez ca am studiat pianul mai demult in copilarie, si am activat ca solista intr-un ansamblu ceva mai tarziu..]

12. Ce iti place cel mai mult sa daruiesti celor din jur?
Imi place mai mult sa daruiesc, decat sa primesc.Daruiesc ce pot , ce am si cu toata dragostea si nu pot fi refuzata.,,

Poposim în pași de dans într-o locație greu de ocolit în această zi de marți. Ne înscriem cu atenție în Traficul cu Hituri, nu doar pentru a alege melodia preferată, ci și pentru a lăsa urările noastre posesorului acestui blog, Teo Negură. Astăzi împlinește…vă las pe voi să descoperiți anii împliniți …
Mă alătur gândurilor voastre și îi urez La mulți ani, să ai puterea de a scrie mereu ceea ce simți cu adevărat și nu ceea ce vor alții, să iubești și să fii iubit așa cum ți-ai dorit mereu!

,,Eu… nu port ceas la mână. La ce mi-ar folosi, când Timpul se sfârşeşte-atât de repede, să-l mai măsor? Astăzi, până şi datu(-napoi) îi scump, iar şirurile multe, fără fir, de amintiri cu Tine, par toate glasuri sidefii care mă cheamă, fatalist aproape, către un mâine parcă şi mai străveziu ca nevisatele poveşti.,,

Gabriela Elena ne șoptește la ureche despre încercările de a zbura,Fără aripi, despre tot ceea ce simți atunci când îți desfaci brațele pentru a te înălța către cerul vieții, o viață care nu oferă doar seninul, ci și fericirea de a fi. Despre căutare și așteptări puteți afla doar dacă vă veți dezmorți picioarele și vă veți aventura în cel dintâi zbor.

,,Toata viata cauti, astepti si alergi intr-o viata solitara, dar puterea de a fi implinit zace neobservata pe aripile tale. Atunci cand ti le intinzi la lungimea lor maxima, culorile umbresc rutina care a secat viata ta.,,

O scriere episodică pe care vă invit să nu o ratați.

Despre pierderea voită în civilizație scrie Marius Ola, cu năduf. Un alt autor sătul și scârbit de o lume în care bețele în roate sunt la modă. Marius, toți trecem prin ceea ce scrii în postarea ta, să nu crezi că ești singurul, noi te-am perceput exact așa cum ești, un om deschis către frumosul din viață, o persoană care așterne gânduri care-l macină sau îl fac fericit. Respectăm decizia aleasă de tine, sunt sigură că nu ți-a fost ușor. Noi cei care te prețuim, te așteptăm cu drag. Drumuri verzi în călătoria ta!

,,M-am săturat să pălăvrăgesc în van. M-am săturat să-mi dau cuvântul, pentru ca unii să-l terfelească şi să spele pe jos cu el.
M-am enervat pe toţi oamenii dornici de laude neoneroase, doar cu scopul de a-şi desfăta ego-ul mincinos.
Astfel, m-am hotărât să părăsesc această lume. Decizia a fost grea şi severă. Mi s-au băgat multe beţe în roate, dar am reuşit, cu calm şi tenacitate să trec peste toate problemele. Să evadez…,,

Madi și Onu Blog, o altă locație plină de surprize plăcute, unde puteți citi scrieri cu tâlc, care vă vor încânta ființa. Un blog pe care scriu doi îndrăgostiți de viață, de oameni, de frumos, de calitate, nu de cantitate. Astăzi puteți fi pacienți internați la Reanimare și veți afla cum se poate opri sângerarea cu o țâră gelozie. O poveste cât se poate de reală cu și despre un Instalator, cu un final plătit pentru stingerea conflictului.

,,L-am lovit cu diplomatul în cap, i-am oprit sângerarea şi în faţa pericolului infracţiunii de vătămare corporală, am stabilit cu soţia justificarea dată la Salvare. Restul îl ştiţi… Pentru despăgubirea Instalatorului şi onorariul său, anchetatorul improvizat, a stabilit o sumă prin plata căreia conflictul s-a stins.,,

Despre o prietenie veche precum vinul, sănătoasă precum aroma de hamei, tăbăcită în cârciuma cu wireless, printre damele desenate cu zâmbete pe cărțile de joc și lacrimi de fericire aflăm din scrierea postată astăzi secretul pe blogul lui Cristian Dima. Vers cu vers, dedicat în totalitate prietenului său, Teo Negură, scrie povestea ce îi leagă, bucuria și emoția de a fi împreună.

,,În drumul tumultuos spre casă
poposim la veşnica căpiţă
ce ne va dărui la primăvară
viorele pe care voios
le vom uda, tot împreună.,,

 

 

 

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor, incursiune cu efuziune!


Dragostea, doar dragostea

Luna , eu şi doar o stea ce liniştea îmi înstela
Şi-n colţ cu vrajă ea purta dragostea, doar dragostea.
Zâmbea pe cerul parfumat un colier carmeolat,
De fericire scânteia dragostea, doar dragostea.

Perdea un nor a tras căzând ca să adulmece un gând,
Un gând ce cu inspir cânta dragostea, doar dragostea.
Un astru doarme liniştit cu-a lui prinţesă de fistic,
Şi dintr-o coajă răsuna dragostea, doar dragostea.

Mă uit atent şi spun uimit,un munte-aici a poposit,
Era doar norul ce păzea dragostea, doar dragostea.
Stârnit de curiozitate stau într-un ochi de simplitate,
Ce printr-o lacrimă scurgea dragostea, doar dragostea.

Când ridic ochiul , ce să vezi, e dimineaţă printre vieţi,
Iar glasul tău îmi mângâia dragostea, doar dragostea.
Trimiţi un zâmbet către mine şi gânduri pline de iubire,
De vină este numai ea, dragostea, doar dragostea.

În dragoste nicio certitudine nu e definitivă… Lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi extaz.

Mircea Eliade


Poveşti de viaţă(III) – Avortul (I)

„Căsnicia poate fi cel mai mare rău sau cel mai mare bine.”

Voltaire

Îmi place să călătoresc, cel mai mult cu  trenul… Călătoria cu trenul mă introduce de fiecare dată într-o lume a mea, numai a mea, în care totul este verde, proaspăt, liniştitor.

De curând mă întorceam acasă dintr-o „călătorie„. Eram cu gândurile mele, în lumea mea care dintr-o dată a fost invadată de o poveste cât se poate de reală.

Două doamne, pareau mamă şi fiică după vârstă… Numele lor l-am aflat tot de la personajele poveştii mele, Mara şi Dora.

Mara, o femeie cochetă, care nu avea nevoie de farduri pentru a-şi scoate în evidenţă frumuseţea de ardeleancă, peste care trecutul îşi pusese amprenta, elegantă, demnă şi cu o voce care îţi mângâia timpanul.

Dora, o femeie la patruzeci de ani, cu ochii negri precum murele coapte, puţin plinuţă, cu faţa albă precum omătul şi buzele cărnoase, dar nu pentru că ar fi apelat la o tehnica speciala de tratament prin injectarea de micro-picaturi.

Mara ofta… Apoi, începu să spună povestea ce i-a marcat tinereţea.
Povestea ei poartă ampreanta anului 1973, în timpul regimului Ceauşescu, perioada în care avortul era considerat infracţiune ” Articolul 482 definea infracţiunea de avort ca fiind întreruperea prin orice mijloace a cursului sarcinii efectuată cu consimţământul femeii însarcinate se pedepsea cu închisoare corecţionalî de la 1 la 3 ani şi interdictie corecţională de la 1 la 3 ani.”

Mamă a cinci copii, Mara lucra într-un magazin alimentar unde trebuia să care marfă, să o aranjeze în rafturi, până târziu în noapte.

Într-o zi, şeful magazinului a găsit-o leşinată într-o baltă de sânge, printre rafturi.

Fusese dusă de urgenţă la spital, iar soţul a fost anunţat despre situaţia Marei de către asistenta care îi acorda îngrijire . Acesta a motivat că nu poate veni la spital fiindcă a ieşit la „una mică” cu prietenii.

Spre seară, Mara se afla alături de cele cinci suflete care o aşteptau înfrigurate, înfometate şi cu dorul acela de mamă, un dor ce nu poate fi exprimat la justa valoare prin cuvinte, deoarece avem certitudinea că nu putem transmite tot ceea ce simţim.

La ceas de noapte, mirosind a tutun şi „una mică” îşi făcu apariţia şi soţul Marei.

Femeia pusese masa, aşa era obişnuită, să-i respecte pe cei din jur, indiferent dacă aceştia meritau sau nu.

Soţului niciodată nu-i convenea nimic din ceea ce făcea Mara, sădea sămânţă de scandal permanent. Şi de data aceasta  povestea se repetă, scandal, lovituri cu pumnii aplicate soţiei, după care se punea pe pat , în poziţia şezut şi adormea.

Când şi când se mai trezea şi striga „Maraaaaaaaaa!!!!!!!”

Femeia stătea înspăimâtată în camera sa alături de cei cinci copii şi nu scotea niciun cuvânt fiindu-i teamă să şi respire.

A doua zi, Mara i-a povestit  despre întâmplarea de la locul de muncă şi despre pierderea sarcinii.

Mă uitam la faţa femeii care stătea pe bancheta din dreapta mea, lacrimile şiroiau necontenit, o amintire dureroasă îi sfâşia şi acum sufletul.

Soţul, după aflarea celor prin care Mara trecuse cu o zi înainte, s-a dus la poliţie şi a reclamat-o că a făcut avort

(Va urma…)