Posts tagged “clipa

Ne-am intersectat la tropice

Aşteptându-l pe el, au trecut clipele; cu ele a trecut o zi, cu zilele a trecut o lună, cu lunile a trecut şi un an şi cu el am lasat toate nădejdile vieţii.

Vidyapati


Metamorfoze

Artistul, sub puterea iertării, trebuie să aibă încredere în el însuşi şi să asculte pe singurul său stăpân: Natura

Pierre Auguste Renoir


Gânduri

Un gând este doar o străfulgerare între doua nopţi lungi, dar această străfulgerare este totul.

Jules Henri Poincare

Scriu despre gândurile tale albe, mă joc cu ele, le alint şi le aşez cu grijă în scrinul întregit de vise. Îţi ating gândurile negre, le smulg din rădăcină şi le strivesc în pumni. Unesc gândurile, le privesc, le curăţ de petele durerii pentru a vedea nemurirea visului frumos.
Mă aşez în faţa sufletului tău plin de patimă şi îmi încălzesc trăirile la focul din şemineul existenţei. Pun ramuri de brad peste jarul din inimă şi îmblânzesc dorul, combin culorile sufletului pentru a-i simţi incandescenţa ce-mi cuprinde umerii goi de absenţa ta.
Îţi ating ochii plini de lacrimi pentru a topi primejdia furtunii, îi mângâi pentru ca tu să îmi zâmbeşti în mii de curcubee. Îţi privesc mâinile fragede cum gesticulează bucuria şi le venerez, le ating pentru a simţi tristeţea clipelor când nu au fost alintate.
Adun bucuria şi tristeţea în mâinile mele, iar atingerea mâinilor aduce bucuria vieţii în noi. Contemplu chipul tău duios şi trupul mi se încarcă de tihnă.
Privesc, ating, unesc, amestec, combin toate acestea pentru surghiunirea singurătăţii în doi.


Ploi de reflecţii

Gandurile sunt umbrele senzatiilor noastre – intotdeauna mai intunecoase, mai goale, mai simple decat acestea.

Friedrich Nietzsche

furtună de gânduri prin ploi de reflecţii
se revarsă în cercuri închise de nori

prin raze de suflet un tril de albastru
adună în palmă durere şi patimi
spărgând cu a timpului gheaţă
oglinda

din ochiul de spumă al clipei ce vine
suntem proiectaţi în visare
departe de lume

modelăm pe măsură de talie coaptă
dorinţe-mbrăcate în coji de mătase
viaţa încalţă odihna de sticlă
călcând pe covoare de ani obosiţi
idei torturate mult prea devreme
sau mult prea târziu

am smuls fericiri infinite
din zâmbet de zile turbate
ce astăzi stârnesc
furtună de gânduri prin ploi de reflecţii


Revendicăm iubirea

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Şuviţe-ai construit din fiecare vers,
Ai construit în jurul meu un univers,
În care ne trăim şahul de fericire.

Simt mângâierea ta moale şi mătăsoasă,
Atingerile tale-s fine precum caşmirul,
Trăim azi bucuria asemeni cu zefirul,
Ce suflă tare-n pânze făcând clipa spumoasă.

Amuşinăm tristeţi, dureri, regrete ,
Le transformăm pe toate în victorii,
Zălog am pus doar vise iluzorii,
Fixându-le pe muche de perete.

Nici demnitatea nu mai are căutare,
Stă relaxată –n alb de naftalină,
Am cumpărat un gram de adermină,
Să metabolizăm orgoliul prin uitare.

Mi-ai prins în păr poeme de iubire,
Le simt parfumul din esenţă tare
Şi vom cânta că dragostea nu moare,
Chiar şi atunci când bate vânt de înrobire.

Revendicări diverse vin într-un ritm alert,
În fiecare colţ se strigă o durere,
Scrii pe asfaltul vieţii lucida ta părere,
Iubirea nu mai este demult un lucru cert.

Îmi place să afirm că viaţa e sublimă,
Că oamenii iubesc curat şi câtuşi de real,
Ne construim din vise destinul ideal,
Fără să fim trimişi vreodată în halimă.


Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(V)

– O singură femeie? Asta nu te poate face decât fericită. Majoritatea femeilor îşi doresc să fie iubirea unică a unui bărbat. Iar tu eşti norocoasă
– Mara, nu eu sunt marea şi unica iubire a soţului meu. Am ştiut acest lucru de când ne-am căsătorit. Eu îl iubesc nebuneşte, aş face orice pentru el. Este bun cu mine, mă respectă, dar nu mă iubeşte .  În sfârşit, mă iubeşte în felul lui.
– Cum v-aţi cunoscut?
– Părinţii noştri erau parteneri de afaceri şi au considerat că această căsătorie va aduce multe beneficii. L-am întâlnit prima dată la o petrecere. Mi-a plăcut din prima clipă. Era abătut. A băut mult în seara aceea. Discuţia noastră s-a terminat în dormitorul lui. Eram nespus de fericită. El a fost primul bărbat din viaţa mea. A doua zi am aşteptat să mă sune. Nu s-a întâmplat asta. Mi-am luat inima-n dinţi şi l-am sunat eu. Mi-a spus să îl iert pentru noaptea trecută şi şi-a cerut scuze fiindcă nu îşi mai amintea exact ceea ce se întâmplase în orele dinaintea zilei ce tocmai începea. Am început să tremur de durere. Cuvintele lui  mi-au pustiit sufletul, dar adevărul vibra în ele. Apoi, a spus că va lipsi un timp, că are nevoie de linişte şi trebuie să-şi pună ordine în viaţa profesională şi personală. Iar această perioadă, departe de toţi şi de toate, îl va ajuta să înţeleagă ce vrea de fapt cu adevărat.
I-am respectat decizia, dar gândul meu era numai la el. După o lună de la acel telefon, părinţii noştri nu au stat cu mâinile-n sân, au făcut tot posibilul să ne întâlnim. Revederea mi-a ridicat la fileu inevitabila întrebare „E bine să-l revăd?”
Ei bine, l-am revăzut. Era acelaşi bărbat frumos, cu aceleaşi mâini îngrijite, acelaşi timbru ce-ţi mângâie auzul, dar avea privirea tristă.
Stăteam unul în faţa celuilalt la o masă de la terasa restaurantului Ramada Encore Birmingham City Centre. Mâncam, vorbeam, iar el se hotărâ să rupă tăcerea povestindu-mi despre Aston University, Birmingham, unde studia.
Era încântat de tot ceea ce i se întâmplă  profesional.
Apoi, după câteva secunde de tăcere a continuat cu  întrebări la care căuta răspunsul, întrebări ce-i stăruiau în minte de luni bune.
Iubire sau obsesie? Care este diferenţa dintre ele? Am stat treaz nopţi la rând, am bântuit pe străzi, am fost victima propriei mele imaginaţii, a propriei mele inimi? Nu e fiecare barbat îndrăgostit un neprihănit şi fiecare femeie subjugată? Dragostea e ca aburul cafelei: aroma sa este incofundabilă . Acum o vezi,o simţi, acum dispare. Dragostea se evaporează. Obsesia este mai palpabilă, doare, ca un cui în pantof. Nu dispare într-o clipă. Obsesia are un gust nepretenţios. Ceva ce ştii de-o eternitate. Se stabileşte şi stă la ascunsă, la pândă, dar rămâne cu tine. O emoţie care ar trebui mototolită precum un obiect de unică folosinţă şi aruncată la gunoi, înlocuită cu gânduri mai cumpătate, mai puţin dureroase, mai candide.
L-am ascultat şi m-am pierdut printre cuvintele lui, în privirea bărbatului pe care l-am iubit din prima secundă.
Din acea zi am ştiut că el va fi soţul alături de care îmi voi petrece restul zilelor. Îl doream nespus în clipele acelea. Doream să-i simt mânile pe trupul meu care vibra la fiecare sunet, la fiecare privire. Era suficient să-mi mângâie fruntea cu un deget ca totul în mine să fie devastat de fiorii ce-mi mângâiau fiecare centimetru al epidermei ce s-ar fi lăsat sărutată de buzele bărbatului care-mi vorbea.

În zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea sa, mai iute decât marea şi vânturile, ne urmăreşte până la capătul lumii; şi oriunde am merge, ducem cu noi ceea ce ne ajută să trăim.

Jean Jacques Rousseau

(Va urma)


Fără să te văd , îmi place cum dormi…

Am trecut pe la tine iubito, din nou,
Am bătut la poarta sufletului tău,

Dar nu mi-ai răspuns astă-seară,
Atunci, am rămas de pază la visele tale o clipă,
Ca tu să poţi dormi în sfârşit, liniştită…
Fără să te văd, îmi place cum dormi…
Ca un nou-născut după baia cu aromă de măsline,
Ce ţi-a transformat pielea în catifea şi rubine.
Imaginaţia mea fuge către dorul de tine,
Îmi place să cred că mă visezi doar pe mine.
Imaginea ta sfântă îmi face noaptea lină,
Îmi mângâie privirea şi somnul ce acum o să vină,
Am stat de pază aici, ca nimeni să nu-mi fure
Un chip ce îl ador şi-l scald în mare de iubire.
E chipul tău, e sigur că-i al tău,
Îmi vine să repet, îndrăgostit mereu..
Aştept cu nerăbdare să-ţi spun cât te doresc,
Aştept cu dor de viaţă, un suflet ce-l iubesc.

Iubirea este un act de iertare nesfârşită, o privire tandră care devine un obicei.

Peter Ustinov


Minunea de a fi…

Minunile apar în viaţa noastră atunci când ne aşteptăm mai puţin. Nu am pus gânduri pe hârtie şi nici la registratură pentru a te întâlni. Destinul a scris cifra 3 la mijloc de viaţă, într-o  vacanță de vară, aşa cum scriitorii au folosit-o în basmele ce ne-au încântat copilăria.

Pitagora definea cifra trei ca semnul echilibrului perfect al stabilităţii .

Devin pentru 3 secunde Poseidon şi ridic marea de gânduri cutremurându-ţi întreaga fiinţă mânuind cu îndemânare simbolul puterii zeului Neptun.

Pentru a putea exprima infinitul sentimentelor scriu conştiincios pe toate feţele triunghiulare ale piramidei sufletului îmbrăcând astfel iubirea în haina perfecţiunii divine şi a plenitudinii. Nu vreau să trăiesc clipa celor 3 zile care definesc longevitatea minunii, nu vreau să-mi torturez existenţa scriind cu amar pe asfaltul minţii întrebări pe care Eugen Ionescu le-a sintetizat în fraza vieţii…

“De ce într-o zi minunea de a fi ia sfârşit, de ce înţelegem că este minune abia când pierim, de ce o întunecăm cu neghiobiile, cu duşmaniile, cu nădejdile stupide, de ce oamenii se caută unii pe alţii în noapte şi nu se regăsesc decât ca să nu se recunoască şi să se lovească, de ce ne agăţam cu disperare de o semnificaţie inexistentă şi ce crimă trebuie să ispăşim pentru a putea trăi în acest vid?”

Vreau să ne retragem într-o oază de linişte să trăim intens minunea de a fi …


Ploi de reflecţii

Daniel Raduta moare. Sau nu. Depinde de noi.

furtună de gânduri prin ploi de reflecţii
ce curg în cercuri închise de nori
prin raze de suflet şi tril de albastru
ce-adună în palmă durere şi patimi
spărgând cu a timpului gheaţă oglinda
din ochiul de spumă al clipei ce vine
ne aruncă-n visare departe de lume
croind pe măsură de talie coaptă
dorinţe-mbrăcate în coji de mătase
şi viaţă-ncălţată în fibră de sticlă
călcând pe covoare de ani obosiţi
idei torturate mult prea devreme
sau mult prea târziu
hai să plutim liniştiţi printre ele

copţi de atâtea imagini lacustre
din care am smuls fericiri infinite
împletite cu zâmbet de zile turbate
ce astăzi stârnesc
furtună de gânduri prin ploi de reflecţii