Posts tagged “clocot

Ploaia

O ploaie nesfârşită, iubite, ne îmbracă,
Piciorul modelează lutul ce ne susţine,
Sorbi dintr-o privire stropii ce mă atacă
Şi se preling pe trupul ce dornic îi reţine.

O ploaie furibundă, iubite, ne trezeşte,
Ne umple de dorinţă şi ne inundă gândul,
Plutim pe nor de spumă, iubirea o-mpleteşte
În ore lungi cântate de vărstinicul pendul.

Ce ploaie sănătoasă, iubite, ne alintă,
Nu are preţ niciunde, nici comparată fi,
Nici de o zi cu soare nu este biruită,
Nici de iubiri ce ţin o noapte sau o zi.

Ce ploaie nefirească, iubite, ne cuprinde,
În plete azi îmi prinde dansul de curcubeu,
Culorile-mi răsfaţă obrazul ce se-aprinde
Când degetele tale dezmiardă trupul meu.


 

Ce ploaie inocentă, iubite, din trupuri se va naşte
Şi vor pluti doar nuferi pe ochii de smarald,
Mă scald adânc în ei până vor recunoaşte
Că ploaia e divină când este frig sau cald.

Gust stropii de pe pântec şi freamăt de plăcere,
Iar buza mea sărută mătasea epidermei,
Am să-ţi şoptesc, iubite, s-opreşti fluviul de miere
Ce între sâni aşterne flori fragede de tei.

Ce ploaie sângerie, iubite, ea clocoteşte-n noi,
Aprinde viaţa-n tine şi-mi pârjoleşte coapsa,
Recită zâna ploii din gând şi de pe foi
Şi spune repetat că vrea să-ţi fie aleasa.

Geanina Lisandru

Extaz şi zbucium

„Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o anumită persoană eşti întreaga lume.”

Gabriel José García Márquez


Destinul

Destinul îmi sărută talpa,
Presară catifea pe deget,
Pictează colier pe palma,
Ce-ţi scrie dragoste în cuget.

Destinul îmi oferă hrană,
E pregătită din mult dor,
Îmi face din dorinţă cană,
În care patima are izvor.

Destinul în clepsidră scurge,
Clipele în care mi-ai şoptit,
Cum sângele prin vene curge,
Pompând destinul clocotit.

Destinul mistuie tristeţea,
Şi o transformă-n şevalet,
Apoi pictează tinereţea
Păzită straşnic de-un valet.


Sursa foto – http://www.pixdaus.com

Destinul ne incita la visare,
Din vis ne construieşte scară,
Pentru a urca plini de candoare,
Către iubirea ce azi ne înfioară.

Destinul calm ne suflă-n pânze,
Ca să plutim spre lumea nouă,
Tot el clădeşte pe verdele din frunze,
Speranţa prinsă-n bob de rouă.

Destinul ne înalţă casă mare,
Dintr-un asteroid plin de mister,
Aşterne dragostea-n sertare
Şi –n camere, doar la parter…

Destinul sădeşte în dubii flori,
Ce-ncoronează tâmpla maiestuos
Şi umple gândurile de fiori,
Scăldându-le în trupul tumultuous.

Destinul cade la-nvoială azi cu noi ,
Cei ce iubim nevinovat şi-n somn,
Destinul trimite astăzi ploi,
Să ne iubim, minunea mea de om!

Nu cred într-un destin care cade asupra oamenilor oricum ar acţiona. Dar cred într-un destin care cade asupra lor dacă nu acţionează.

Buddha